Un concert de mare clasă: John Mayall şi Harry Tavitian au cântat la Sala Palatului

Am să încep această cronică de spectacol cu finalul, pentru că asta simt că trebuie să fac... Nu mai am răbdare cu concluzia până la finalul articolului. A fost un show total pentru cei pasionaţi de blues şi de rock, o lecţie de cum se cântă bine şi cu mult bun simţ, chiar şi atunci când anii trec cu o viteză ameţitoare peste muzician...

Bucureşti, Sala Palatului, Duminică, ora 20.00 fix. După trei gonguri care au răsunat din boxe (ca la teatru!), organizatorul, Paul Nancă, de la Fundaţia Phoenix, şi-a intrat în rolul de prezentator anunţând intrarea în scenă a muzicianului Harry Tavitian (60 de ani). Maestrul Tavitian a cântat în deschiderea concertului trupei marelui bluesman John Mayall. (GALERIE FOTO)

Exotic şi virtuoz

Îmbrăcat simplu şi comod, dar în acelaşi timp exotic, artistul român s-a aşezat la pian şi a început să atingă clapele, când mângâindu-le, uneori abia atingându-le, când bruscându-le cu grijă.

Unele poveşti de blues au fost prezentate pe scurt, altele, nu, dar toate au fost primite de cele câteva mii de spectatori - cunoscători de muzică bună - cu aplauze şi entuziasm.

Fineţurile prin care talentatul bluesman, jazzman, pianist, percuţionist, vocalist şi compozitor ne-a trecut de la blues, la inflexiunile muzicii populare româneşti şi înapoi la blues au fost răsplătite pe loc de public cu aplauze şi scurte urale.

Jumătatea de oră rezervată lui Harry Tavitian a trecut repede, apoi a fost anunţată la microfon intrarea în scenă a vedetei serii - John Mayall (78 de ani). Da, am scris bine, la aproape 80 de ani, părintele mişcării de blues-rock din Marea Britanie susţine turnee în toată lumea, cu concerte în cascadă, cu scurte pauze de o zi, uneori. (GALERIE FOTO)

De unde atâta vitalitate?

Cvartetul John Mayall (voce, orgă, muzicuţă), Rocky Athas (chitară), Jay Davenport (tobe şi percuţie) şi Greg Rzab (chitară bas) – adică un britanic şi trei americani - şi-a făcut apariţia şi a intrat direct în subiect, după ce liderul trupei şi-a prezentat colegii.

Secţia ritmică m-a făcut imediat să-mi dau seama din nou de existenţa acelui “ceva” special pe care îl posedă bateriştii şi basiştii de peste ocean. Poate şi de aceea, blues-ul s-a născut în Statele Unite... Însă nu ştiam ce să studiez mai întâi pe scenă - talentul şi profesionalismul celor trei instrumentişti ai trupei sau vocea, muzicuţa, dezinvoltura şi mai ales vitalitatea cu care John Mayall a interpretat piesele, una după alta.

Aa, şi m-a mai impresionat ceva - vocea legendarului muzician britanic, mai exact precizia, forţa şi vigoarea acesteia, la, repet, aproape 80 de ani de viaţă şi peste 50 de carieră. Publicul a aclamat şi aplaudat în timpul şi după capodopere blues ca “Chicago Line” sau “(They Call It) Stormy Monday”.

Solo de bas de zile mari

Pe rând, în aceeaşi piesă sau în cântece diferite, cei trei instrumentişti au avut intervenţii solo de mare virtuozitate, foarte gustate de public. Însă cel care i-a vrăjit pe spectatorii prezenţi în Sala Palatului a fost basistul Greg Rzab (53 de ani), care a susţinut, printre altele, un solo de bas de vreo cinci minute, plin de pasaje surprinzătoare şi executate aproape de perfecţiune şi cu spectaculozitate.

Pe alocuri, timp de câteva momente, se putea auzi musca în sală, atât de absorbit a fost publicul de show-ul făcut de americanul Greg, originar din Chicago. Apropo, şi sonorizarea concertului a fost de excepţie şi s-a auzit totul "cristal", probabil graţie organizatorilor de la Fundaţia Phoenix.

După exact 100 de minute de show - care a inclus şi o piesă susţinută la bis, oferită după câteva minute de aplauze - John Mayall a precizat că nu va uita acest concert, pentru căldura cu care a fost primit, apoi a rugat publicul să se aplaude pe sine timp de câteva secunde, pentru că merită.

Bluesman-ul şi-a luat la revedere de la public, apoi a urmat o sesiune pentru autografe în holul sălii. John Mayall şi Harry Tavitian au acordat autografe şi s-au fotografiat cu admiratorii care au stat cu răbdare la coadă pentru a se imortaliza cu ei.