Un "balon alimentat de datorii" numit China

Analiştii şi investitorii văd China prin ochelari roz şi au impresia că aceasta este o ţară care îşi va mări puterea economică. Ei ignoră orice semne ale dificultăţilor, de la lipsa de transparenţă cu privire la datele economice, datoria publică locală, problemele imobiliare, fraudă, corupţie sau interferenţe politice.

"Deşi este adevărat că statul chinez a făcut îmbunătăţiri mari în economie în ultimii 30 de ani, opinia mea a fost şi rămâne că majoritatea aspectelor acestei "creşteri miraculoase" a Chinei este doar un balon alimentat de datorii, construit pe o fundaţie de corupţie a Guvernului şi fraudă", sugerează un articol din 21 martie de pe situl Gains, Pains & Capital.

În ceea ce priveşte frauda, articolul mai sus citat precizează, bazându-se pe un raport al Comisiei Centrale pentru Inspecţie Disciplinară a Partidului Comunist (CCID), că 1 trilion de dolari a fost scos în mod ilegal din China în 2012.

Potrivit unor rapoarte recente ale mass-mediei, Xiang Huaicheng, fost ministru de finanţe al Chinei, a indicat în cadrul unui forum recent că guvernele locale din China au împrumutat peste 3 trilioane de dolari, în timp ce un articol din luna martie al The Epoch Times îl citează pe Lou Jiwei, noul ministru de finanţe al regimului chinez, care a declarat că datoria publică locală este în jur de 1,77 trilioane de dolari.

Un articol din 28 martie de pe blogul InvestmentWatch citează Huatai Securities, un broker de titluri de stat chinezeşti, care afirma că datoria publică locală a guvernului chinez s-ar putea ridica la 2,5 trilioane de dolari în acest an, aproape 30% din PIB-ul Chinei.

Datoria naţională a Chinei a crescut de la 19,3% din PIB în 2003, la 22,2% la sfârşitul anului 2012, după care a atins maximul ajungând la 33,5% din PIB în 2010, potrivit statisticilor site-ului.

Cele mai multe informaţii cu privire la problema datoriei regimului chinez au fost obţinute din rapoartele care provin din China. Un articol din 11 aprilie postat pe site-ul Seeking Alpha vorbeşte despre informaţii referitoare la comerţ şi avertizează: "nu putem avea niciodată încredere cu adevărat în nicio informaţie care provine din China".

Un articolul din 21 martie al Gains, Pains and Capital este în acord cu cel scris de Seeking Alpha şi precizează că "unul dintre politicienii chinezi de nivel superior a admise, în particular, că datele economice ale Chinei sunt o ficţiune totală".

Retrogradarea ratingului de ţară

Fitch Ratings, o agenţie de rating la nivel mondial, a aşteptat până când pieţele chineze au închis la 9 aprilie şi a anunţat că a retrogradat pe termen lung moneda chineză de la AA- la A , dar a declarat economia stabilă. Într-un limbaj simplu, calitatea creditului s-a schimbat de la o calitate de credit înaltă la o calitate medie a acestuia. Dar ratingul este considerat în continuare ca fiind potrivit pentru investiţii.

Cei doi omologii ai lui Fitch, Standard & Poor (S&P) şi Moody, nu şi-au schimbat ratingul monedei locale. S&P a atribuit un rating de AA- la 16 decembrie 2010 iar din acea dată şi-a menţinut contextul economic stabil.

Moody a mărit în mai 2011 ratingul monedei chineze de la A1 la Aa3, potrivit site-ului countryeconomy.com. Cu toate acestea, la 12 martie, Moody a desemnat un "credit negativ pentru guvernele regionale şi locale", potrivit unui comentariu special publicat pe site-ul său.

Anunţul Fitch punctează iniţial tot ceea este pozitiv în China, inclusiv rezervele sale externe, care au fost evaluate la 3,4 trilioane de dolari la sfârşitul anului 2012, cu mult mai mult decât datoria chineză în valută de 34 de miliarde de dolari.

Cu toate acestea, există o serie de probleme structurale care cresc riscul în ce priveşte stabilitatea financiară a Chinei, incluzând piaţa bazată pe export a ţării, în timp ce se minimalizează consumul local în China.

"Procesul de rebalansare a economiei către consum ar putea face ca performanţa economiei să devină tot mai volatilă", declară Fitch.

De asemenea, este problematică creditarea sectorului privat, care a ajuns la 135,7% din PIB în 2012. Estimând creditarea totală a ţării, care include banking-ul de tip fantomă, Fitch afirma că este posibil ca la sfârşitul anului 2012, creditul să fi atins 198% din PIB.

Băncile fantomă sunt entităţi care împrumută bani pe termen scurt şi îi investesc în active pe termen lung. Aceste entităţi nu sunt instituţii de depozitare şi nu sunt reglementate.

"Proliferarea altor forme de creditare dincolo de creditarea bancară este o sursă de risc în creştere, privind dintr-o perspectivă a stabilităţii financiare", relevă anunţul Fitch.

În plus, preocuparea celor de la Fitch include datoria mare acumulată de administraţiile locale din China, care a fost, la sfârşitul anului 2012, de 25,1% din PIB sau 12,8 trilioane de yuani (2,1 trilioane de dolari). Totalul datoriei guvernului chinez a ajuns la 49,2% din PIB până la sfârşitul anului 2012, potrivit Fitch.

Analiştii Fitch sugerează că adevărata datorie publică locală chineză este mult mai mare decât sugerează cifrele oficiale dacă este inclusă datoria firmelor aflate în proprietatea guvernelor locale. Cu toate acestea, transparenţa este o problemă şi, astfel, date corecte în ceea ce priveşte datoria publică locală este imposibil de estimat.

Tendinţa de a ajunge în viitor la un rating pozitiv ar fi consolidată în cazul în care China şi-ar îmbunătăţi transparenţa datelor sale oficiale, în special în ce priveşte datoriile guvernelor locale", recomandă anunţul Fitch.

Fitch minimalizează importanţa ratingurilor monedei locale şi declară într-un raport că un rating naţional este unic pentru fiecare ţară şi poziţionează riscul de nerambursare pe baza mediului economic şi politic local.

Fitch îşi exprimă opinia afirmând că o evaluare naţională "nu reprezintă un grad fix al riscului de nerambursare de-a lungul timpului", potrivit raportului Fitch.

Fitch a luat măsuri pentru că datoria publică locală a regimului chinez este de interes pentru comunitatea internaţională în ce priveşte investiţiile şi creditarea, mai ales că suma exactă a datoriei nu este cunoscută. Cu toate acestea, rezervele valutare oficiale din vistieria statului chinez atenuează câteva dintre preocupările exprimate de către comunitatea internaţională.