Ucraina a păcălit Rusia cu aceleaşi trucuri folosite de Germania în bătălia de la Bulge din Al Doilea Război Mondial

Când Ucraina a declanşat incursiunea în regiunea Kursk în august, nu doar ruşii au fost surprinşi.

Unii experţi au susţinut că atacurile la scară largă nu mai sunt posibile în războiul modern. Orice încercare de concentrare a forţelor pentru o pătrundere ar fi detectată rapid de drone, avioane-spion sau sateliţi, permiţând adversarului să îşi consolideze apărarea.

„Proliferarea sistemelor aeriene fără pilot (UAS) în războiul Ucraina-Rusia a creat un câmp de luptă transparent, marcat de o supraveghere aproape permanentă, ceea ce face ca surpriza operaţională să fie dificil de realizat”, potrivit unui blog al Comandamentului pentru instruire şi doctrină al armatei SUA (TRADOC), citat de Business Insider.

Dar, în ciuda valului de drone ruseşti care supraveghează cu atenţie mişcările ucrainene, Kievul a reuşit să îşi concentreze cele mai bune brigăzi pentru un atac care a uimit Kremlinul şi a cucerit 805 kilometri pătraţi în punctul culminant al ofensivei.

Cum a reuşit Ucraina? Utilizând aceleaşi tehnici consacrate pe care Germania le-a folosit în atacul său surpriză în Bătălia de la Bulge din decembrie 1944.

Mai întâi a urmat o pregătire atentă prin identificarea punctelor slabe din apărarea rusă. Prin masarea forţelor pentru ofensivă în estul Ucrainei, aceasta a subţiat restul liniei de front de 965 kilometri, inclusiv regiunea Kursk. Informaţii din surse deschise „indică faptul că până la 75% din forţele terestre, unităţile aeropurtate şi infanteria navală ale Rusiei sunt desfăşurate în estul Ucrainei sau în apropiere”, a precizat TRADOC. Şi pentru că dronele ruseşti şi alte sisteme ISR - informaţii, supraveghere şi recunoaştere - erau concentrate în zonele în care Rusia era la atac, aceasta a însemnat o acoperire mai redusă a zonei Kursk.

În mod similar, la sfârşitul anului 1944 - în timp ce Germania se confrunta cu înfrângeri masive în Normandia şi cu avansul Rusiei pe Frontul de Est - Hitler şi consilierii săi principali au identificat regiunea Ardenne din Belgia ca fiind un punct slab în centrul liniilor aliate. În timp ce forţele americane şi britanice erau concentrate la nord şi la sud pentru o ofensivă finală în Germania, Aliaţii au considerat terenul accidentat şi împădurit din Ardeni un sector liniştit, sigur de apărat cu câteva divizii epuizate sau lipsite de experienţă. Pădurile întinse puteau servi drept acoperire pentru infanteria germană şi forţele blindate Panzer pe măsură ce înaintau.

Înainte de asaltul din august, Comandamentul ucrainean a avut, de asemenea, grijă ca informaţiile despre operaţiune să fie cunoscute de un număr cât mai mic de persoane.

„Odată ce informaţiile au fost colectate şi analizate, generalul Oleksandr Sîrskîi, comandantul suprem al Forţelor Armate ale Ucrainei, a condus planificarea în prezenţa a doar câtorva ofiţeri superiori. Sesiunile de planificare s-au desfăşurat probabil faţă în faţă pentru a preveni riscul ca actorii cibernetici ruşi sau serviciile de informaţii să descopere planul. Interviurile de presă cu soldaţi ucraineni indică faptul că forţele de incursiune nu au fost notificate decât cu câteva ore înainte de operaţiune”, a declarat TRADOC.

Pentru a-şi ascunde pregătirile, Ucraina a recurs, de asemenea, la dezinformare, cum ar fi răspândirea informaţiei că armata ucraineană nu ar fi capabilă să lanseze o ofensivă înainte de primăvara anului 2025. Trupele ucrainene au făcut parte fără să vrea din operaţiunea de păcălire. De exemplu, „armata ucraineană a anunţat că Brigada Mecanizată 61 se va muta la Vovceansk, un oraş din sectorul nordic al luptelor din estul Ucrainei”, a declarat TRADOC.

„Chiar şi după ce Brigada 61 a fost anunţată că va merge în Rusia, ofiţerii superiori din unitate au crezut că este o cacealma”.

De asemenea, despre ofensiva din Ardenne - cu numele de cod Operaţiunea Wacht am Rhein - au avut cunoştinţă doar un cerc restrâns de ofiţeri care au jurat să păstreze secretul sub pedeapsa cu moartea. Criptografii aliaţi au spart codurile radio germane de nivel înalt (programul „Ultra”), dar forţele germane au folosit tăcerea radio, iar ordinele erau transmise prin curier şi telefon. Chiar şi numele Wacht am Rhein („Veghe pe Rin”) era menit să convingă serviciile secrete aliate că era vorba de un plan defensiv pentru a opri o traversare aliată a râului Rin în Germania.

Ucraina şi-a pregătit ofensiva prin orbirea sistemelor de supraveghere şi recunoaştere (ISR) cu lovituri asupra aerodromurilor ruseşti, precum şi prin utilizarea dronelor ucrainene pentru a distruge UAV-urile ruseşti. Pentru a întârzia un răspuns din partea ruşilor, Ucraina a folosit rachete, drone şi mine lansate de artilerie împotriva bazelor aeriene şi a centrelor de comandă şi control, precum şi interceptarea întăririlor ruseşti.

Şi acest lucru a fost un ecou al ofensivei finale a Germaniei naziste. Aceasta a programat operaţiunea din Ardeni pentru a coincide cu o lungă perioadă de vreme rea, care a blocat avioanele de recunoaştere aliate. În zorii cu ceaţă ai zilei de 16 decembrie 1944, un baraj masiv de artilerie germană a perturbat comunicaţiile americane, în timp ce comandourile germane - îmbrăcate în uniforme americane - s-au infiltrat în liniile americane pentru a răspândi confuzie şi panică.

Întrebarea pentru Ucraina este dacă operaţiunea Kursk va fi mai eficientă decât Bulge. În loc de o străpungere care să schimbe cursul celui De-al Doilea Război Mondial, ofensiva germană s-a împotmolit în cele din urmă din cauza terenului prost, a lipsei de combustibil şi a rezistenţei americane acerbe.

Deşi a cucerit unele teritorii ruseşti şi a creat consternare la Moscova, ofensiva Ucrainei nu a reuşit să devieze forţele ruse din estul Ucrainei.

Cu toate acestea, Ucraina a demonstrat că atacurile surpriză sunt posibile chiar şi în era dronelor.

„Incursiunea ucraineană în regiunea Kursk a demonstrat că surpriza operaţională este încă posibilă în conflictul din Ucraina prin evitarea şi degradarea ISR - o lecţie care ar putea fi aplicată pe scară largă la viitoarele operaţiuni de luptă şi în alte teatre de operaţiuni”, a concluzionat TRADOC.