Torţionarul Alexandru Vişinescu, condamnat la 20 de ani de închisoare cu executare

Fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sarat, Alexandru Vişinescu, a fost condamnat definitiv la închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzat de crime împotriva umanităţii ca urmare a regimului de exterminare la care a supus deţinuţi politici.
Feţe de criminali - Alexandru Visinescu 25 martie 2015
Feţe de criminali - Alexandru Visinescu 25 martie 2015 (DANIEL MIHAILESCU/AFP/Getty Images)

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat, miercuri, la 20 de ani de închisoare cu executare pe fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu. Decizia instanţei este definitivă.

Alexandru Vişinescu este primul torţionar comunist condamnat în România şi, odată încarcerat, va fi şi cel mai bătrân deţinut din închisorile noastre.

"Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc salută decizia Înaltei Curţi în cazul Vişinescu. Plecând de la principiul că o singură condamnare pentru crimele comise de regimul comunist nu este nici pe departe suficientă, IICCMER apreciază că procesul comunismului, chiar dacă în foarte mare întârziere, trebuie să continue. Procesul Vişinescu nu se poate transforma într-un alibi.

Tragerea la răspundere şi a celor care au patronat ideologic crimele comunismului reprezintă un imperativ. IICCMER face un apel public la celeritate în cazul celorlalte sesizări penale făcute până acum, inclusiv cele de anul trecut. (...) Printr-o simetrie evidentă, nu doar victimele dictaturii proletariatului se împuţinează, dar şi călăii acestora", a transmis institutul.

O decizie istorică

Fostul şef al IICCMER, Andrei Muraru, cel care a iniţiat procesul Vişinescu, a remarcat că toţi deţinuţii care au trecut pe la Rm. Sărat, cu excepţia unuia singur, şi-au pierdut viaţa.

"Cu excepţia unuia, toţi deţinuţii care au trecut pe la Rm. Sărat au murit. Dintre cei eliberaţi, supravieţuitori ai Râmnicului Sărat, mulţi şi-ar fi dorit să se facă dreptate. Nu neapărat pentru suferinţa prin care au trecut ei, ci mai ales pentru deţinuţii care au fost chinuiţi şi şi-au pierdut viaţa în închisoarea buzoiană. Aşadar, decizia Curţii Supreme de azi este în primul rând un act de dreptate făcut victimelor.

Decizia de astăzi e de asemenea una istorică din câteva motive:

  • Justiţia română recunoaşte responsabilitatea instituţională a unor structuri de putere ale Statului comunist în politica de exterminare din vremea dictaturii comuniste.
  • Justiţia restaurează demnitatea victimelor de la Rm. Sărat şi reabilitează memoria lor.
  • Sentinţa produce o ruptură simbolică de proporţii între starea Justiţiei din anii ’90, care a refuzat anchetarea crimelor comunismului, şi cea de astăzi.
  • Pune definitiv capăt polemicii privind prescripţia crimelor comunismului. Din acest moment, orice crimă comisă pe criterii politice din vremea comunismului poate fi anchetată şi pedepsită fără să existe pericolul prescripţiei.
  • Prima condamnare a unei persoane ca urmare a unui denunţ formulat de IICCMER.

Nu în ultimul rând, hotărârea Înaltei Curţi este o împlinire instituţională şi personală, fiind rezultatul direct al campaniei pe care am demarat-o la IICCMER în 2013", a declarat Andrei Muraru.

Reamintim că Alexandru Vişinescu a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politic. În iulie 2015, fostul torţionar a fost condamnat iniţial tot la 20 de ani în închisoare. Nemulţumit de sentinţă, Vişinescu a atacat-o cu apel.

"Faptele reţinute în sarcina lui Vişinescu sunt extrem de grave, iar modul şi împrejurările concrete de săvârşire, perpetuarea lor în toată perioada (de aproximativ 7 ani) cât el a îndeplinit funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat şi consecinţele dramatice şi ireversibile pe care le-au produs asupra victimelor (fie ucise, fie lăsate cu traume fizice şi psihice pentru tot restul vieţii) îl indică pe acesta nu doar ca pe un instrument, ce şi-a dovedit cu prisosinţă capabilitatea, folosit de autorităţile statale ale epocii pentru îndeplinirea obiectivului politic al nimicirii «duşmanilor de clasă» anume plasaţi în custodia sa, ci drept artizanul şi executantul plin de zel al unui program original de persecutare brutală a deţinuţilor «contrarevoluţionari» (supuşi în permanenţă, fără vreo urmă de remuşcare din partea sa, la tratamente inumane şi degradante şi acte repetate de tortură fizică şi psihică, culminând cu exterminarea a mulţi dintre ei), nemaiîntâlnit ca duritate chiar în sistemul penitenciar românesc al vremii", scria judecătoarea Carmen Veronica Găină, în motivarea deciziei.

Foştii deţinuţi politici care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat au catalogat perioada de detenţie de acolo drept cea mai cumplită şi dură dintre cele trăite.

Regimul de exterminare de la Râmnicu Sărat

În perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Vişinescu "a supus colectivitatea reprezentată de deţinuţii politic încarceraţi la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin acţiuni ce depăşesc cadrul legal (lipsa medicamentelor şi a îngrijirii medicale, refuzul de a acorda asistenţă adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv deţinuţilor, condiţii de detenţie inumane, rele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi)", reiese dintr-un comunicat de presă trimis anterior de Parchet.

Alexandru Vişinescu a condus închisoarea Râmnicu Sărat în perioada în care liderii politici Corneliu Coposu, Ion Mihalache sau Ion Diaconescu au fost torturaţi şi supuşi unor tratamente inumane în acest penitenciar comunist.

Din documentele de arhivă şi cele memorialistice, reiese că Alexandru Vişinescu era un torţionar dur şi lipsit de omenie, care avea plăcerea să terorizeze. Regimul de detenţie din închisoare poate fi calificat drept unul de exterminare, ţinând seama de condiţiile inumane de detenţie, care au dus în final la decesul unor deţinuţi politic aflaţi în executarea pedepselor privative de libertate în această închisoare.