Tibi Uşeriu, câştigătorul Ultramaratonului Arctic, a revenit în ţară: Mintea ne impune limitele, corpul e capabil de lucruri incredibile

Pe 17 martie, cu răni infectate de la degerături, Tiberiu Uşeriu a terminat cel mai dur maraton de pe planetă, în 158 de ore şi 25 de minute. Îmbunătăţindu-şi timpul de anul trecut cu aproape 15 ore, este primul om care a câştigat de două ori la rând 6633 Arctic Ultra.

Câştigătorul maratonului Arctic Ultra, Tibi Uşeriu, a sosit în ţară, în noaptea de miercuri spre joi, şi a fost întâmpinat cu aplauze, prăjituri „pentru refacere” şi multă căldură, de peste o sută de persoane pe Aeroportul Cluj.

Mulţi dintre cei prezenţi la aeroportul Avram Iancu din Cluj aveau steaguri tricolore, şi un mesaj scris din afişe: „A doua oară 6633 până la capăt”. Printre ei au fost şi patru tineri clujeni care au alergat din Piaţa Unirii până la aeroport, pe o distanţă de 8,5 km, cu o oră înainte se sosirea avionului, în semn de susţinere şi de apreciere pentru câştigarea de către Uşeriu a maratonului arctic. Uşeriu a primit prăjituri, bezea de nucă cu cremă de ciocolată şi cafea pentru refacere din partea unei tinere şi s-a fotografiat cu unii dintre cei care l-au aşteptat.

Sportivul român a resimţit cursa de anul anul acesta ca fiind mai dificilă decât cea de anul trecut din cauza temperaturilor mai scăzute dar şi pentru că ştia ce „iad” îl aşteaptă.

„Acum ştiam multe, drept urmare, am mers cu o frică şi mai mare, nu inconştient, ca anul trecut. Una e când nimereşti aiurea în iad, alta e când te duci cu bună ştiinţă, având o idee despre cu ce se mănâncă iadul.

Atunci încep să apară chestiile personale, vocile alea care îţi urlă în urechi să te opreşti. Până la minus 20-30 de grade mai e cum e. După minus 40, adio! Nu mai simţi mare lucru, nu ştii dacă arde sau îngheaţă, mai ales dacă e şi vânt”, a declarat Tibi pentru PressOne.

El le-a mai spus fanilor săi că cel mai dificil moment a fost startul, când şi-a dat seama câţi kilometri îl aşteaptă. De altfel, doi dintre competitori au abandonat imediat după start când au văzut cât arată termometrele şi cât de greu e să te mişti înfofolit trăgând o sanie după tine.

„Băieţii au fost realişti. Noi, ăştia care am continuat şi am ajuns la final, nu prea”, a spus Tibi.

Limitele ni le impune doar mintea

Într-o porţiune a cursei, Tibi Uşeriu a mers încontinuu 22 de ore fără să mănânce şi să bea. A mers zile întregi fără să doarmă (în 7 zile nu a dormit decât 13-14 ore).

Când a fost întrebat cum s-a descurcat corpul său cu aşa un asalt asupra lui, cum rezolvă problemele fiziologice sau cum învinge gândurile care-i spun că e pe moarte, Tibi a răspuns că pur şi simplu elimină etapele, iar gândul la moarte - „nu e un gând pe care vrei să-l cultvi”.

„De data asta, am fost uimit să constat cât a putut duce corpul meu, hrănindu-se din depozitul de grăsimi propriu. E greu de explicat. Eu m-am antrenat mult înainte, foarte specific, pe chestia asta.

Am alergat la un anume ritm, în minte cu o formulă matematică, am făcut nişte teste la Viena şi am respectat totul cu sfinţenie. Ocazie cu care am constatat iar că limitele ni le impune doar mintea, corpul e o maşinărie capabilă de incredibil de multe chestii. Iar cu problemele fiziologice, ca să spun totul pe şleau, m-am descurcat repede şi bine”, a mai spus el.

Au existat şi momente de o frumuseţe unică.

„Nu voi uita toată competiţia, toate zilele şi nopţile care au trecut. La un moment dat ştiu că a început să apară aurora boreală şi m-am pus jos pe sanie şi mi-am făcut o cafea şi m-am uitat la aurora boreală până am început să îngheţ. A fost unul dintre momentele pe care le-am savurat, tura trecută a fost mai greu să îl savurez pentru că nu aveam un avans aşa de mare, de data asta mi-am permis”, a mai spus Uşeriu.

Curse în Sahara, Alpi şi alte planuri

După o recuperare la o clinică de specialitate din Cluj-Napoca, Tibi speră ca într-o săptămână să fie apt de muncă la asociaţia unde e angajat (Tăşuleasa Social), şi, în timpul liber, să reînceapă antrenamentele pentru competiţia Via Maria-Theresia de anul acesta.

De asemnea, are în program o cursă în deşert şi una în Alpi (Tor de Géants).

„Eu nu am nici clima de antrenament unde locuiesc, cred că va fi mai greu la căldură, decât la frig, dar mă descurc, am un corp care se descurcă”, a afirmat Uşeriu.

La sfârşitul lunii martie, vine la Bucureşti pentru lansarea cărţii sale „27 de paşi”, carte care s-a epuizat la prima lansare, la Cluj, înainte de a ajunge în librării.

Întrebat dacă vrea să mai revină la 6633 Arctic Ultra, Tibi a răspuns că se mai gândeşte, dar că e interesat, de vreme ce traseul de la anul nu va mai fi pe Ice Road, ci se anunţă mai greu.

„Dacă mă ţin balamalele şi corpul ăsta nu se supără pe mine, o să merg mai departe pe drumul meu, în care cred. La fel cum unii trag trei-patru beţii crunte pe an, la fel o să alerg şi eu în trei-patru curse”.

Săptămâna trecută, Tibi Uşeriu a reuşit să treacă primul, pentru al doilea an consecutiv, linia de sosire de la Tuktoyaktuk, unde s-a încheiat cursa de gheaţă a maratonului "6633 Arctic Ultra", după ce concurenţii au parcurs 566 de kilometri în condiţii greu de imaginat.

6633 Arctic Ultra este o cursă ultramaraton desfăşurată în Canada, în zona Cercului Polar – este considerată drept cea mai grea din lume, din pricina temperaturilor care coboară şi sub minus 40 de grade şi a vântului puternic.