Televizorul îi afectează grav pe cei mici

Suntem responsabili pentru copiii noştri. Iar această responsabilitate presupune, nu în ultimul rând, să alegem cu grijă ce văd micuţii noştri la televizor.

Într-un interviu acordat Agerpres, medicul psihiatru Carmen Truţescu de la Spitalul de Psihiatrie ''Al. Obregia" trage un serios semnal de alarmă în acest sens "Copiii şi adolescenţii sunt deosebit de vulnerabili la mesajele transmise prin intermediul televiziunii, care influenţează percepţiile şi comportamentele lor", declara pentru Agerpres dumneaei.

Dacă copilului dumneavoastră îi este frică să doarmă singur noaptea, sau dacă are prieteni imaginari, gândiţi-vă de două ori înainte sa îl mai lăsaţi singur la televizor.

''O serie de cercetări au arătat că vizionarea tv are efect traumatizant asupra dezvoltării cerebrale normale, efect prezent chiar şi în cazul programelor informative (de ştiri) care pot să conducă la creşterea frecvenţei coşmarurilor, în special atunci când copiii vizionează singuri aceste programe. Alte două studii, care au implicat un total de aproape 1.500 de părinţi, au constatat că mai puţin de jumătate din părinţi se uitau la televizor împreună cu copiii lor'', ne spune Dna Doctor Truţescu.

Copii mici nu au noţiuni şi concepte formate şi pentru ei este dificil să distingă între real şi imaginar. Aşadar, aveţi grijă la ce imagini şi mesaje vă expuneţi copiii. Ele vor sta la baza viitoarelor noţiuni cu care micuţii ar putea trăi o viată şi vor judeca lumea în viitor. Testele medicale relevă în mod cert că emisiunile TV au efecte neurovegetative puternice asupra copiilor. Cu cit copilul este mai mic şi mai lipsit de mecanisme mentale de apărare, cu atât mai mare este prejudiciul pe care emisiunile TV îl poate aduce dezvoltării sale intelectuale şi emoţionale ulterioare.

''Mesajele emoţionale transmise în cadrul acestor programe, dificil de filtrat şi conceptualizat pentru cei mici, se corelează cu modificări ale ritmului cardiac şi ale frecvenţei respiratorii, în timp ce activitatea electrică a creierului înregistrată la nivelului scalpului pe parcursul vizionării este similară celei înregistrate în timpul somnului sau în condiţii de hipnoză. Asistăm practic la o stare de pasivitate cerebrală. Această condiţie nu solicită participarea activă cerebrală şi nu favorizează sinaptogeneza. Menţionăm că procesul de sinaptogeneză este mult mai intens la vârste mici (înainte de 3 ani) scăzând ca intensitate în anii următori. Cu alte cuvinte, vârsta preşcolară reprezintă o perioadă în care stimularea neuro-cognitivă este urmată de cel mai amplu proces de neurodezvoltare'', a arătat Truţescu.

La acest interval de vârstă, copiii pot face achiziţii majore, pot construi circuite neuronale cu o mai mare uşurinţă decât adulţii, structuri esenţiale pentru dezvoltarea neuro-psihică ulterioară, a explicat medicul psihiatru.

Mesajul transmis de Dna Truţescu nu este nou dar este extrem de bine venit. Orice demers de conştientizarea a părinţilor asupra pericolului pe care îl reprezintă televizorul este salutar.

Psihiatrii americani au atras demult atenţia asupra faptului că folosirea mijloacelor electronice ale mas-media bazate pe vizualizări pe ecran nu sunt benefice pentru copiii mici. Psihiatrii americani cred că micuţii trebuie să descopere lumea prin intermediul jucăriilor nestructurate şi să aibă şansa de a se juca mai mult cu părinţii lor.

Dacă televiziunilor nu le putem impune ce emisiuni să difuzeze şi la ce oră, ce programe văd copiii noştri poate decide fiecare părinte personal. Aceste interviu atrage atenţia o dată în plus atenţia asupra pericolului la care ne spunem copiii lăsându-i nesupravegheaţi la televizor.