Summit energetic - CEEP Bucureşti - secretomanie, lipsă de transparenţă, sperieturi şi demonstraţii antifracking

Palatul Parlamentului a găzduit, preţ de două zile, unul dintre cele mai importante evenimente din domeniul energetic pe plan est-european. Desfăşurat în spatele uşilor închise, accesul presei la lucrări nefiind permis, Summitul 29 + 1, a părut să aibă ca punct principal pe agenda discuţiilor "preţul şi costurile energiei pe plan European."

Organizat sub auspiciile Primului Ministru al României, Victor Ponta, Ministrului delegat pentru Energie din România, Răzvan Nicolescu, şi a Comisarului european pentru energie, Günther Oettinger, evenimentul a reunit cei mai mari "jucători" din domeniul energetic pe plan european precum şi reprezentanţi ai producătorilor de energie şi ai marilor consumatori industriali. Alături de figuri "tehnocrate" precum ministrul Energiei Razvan Nicolescu şi consilierul Karol Borbely, am putut remarca reprezentanţi ai Petromului - al cărui angajat a fost şi Dl Nicolescu, ai companiei americane Chevron, Arcelor Mittal, ALRO Slatina, Azomureş şi alţi giganţi energofagi.

Dialog transparent: ei între ei, presa pe culoar

"Pentru încurajarea unui dialog transparent între participanţi", lucrările summitului s-au desfăşurat într-o deplină secretomanie, în virtutea unei interpretări deformate a regulii Chatham House pentru a opri jurnaliştii să participe, deşi principiul amintit implică doar obligaţia de a nu cita sursa declaraţiilor, nu şi interzicerea prezenţei fizice şi a relatării despre eveniment.

Europa "ameninţată de un viitor îngrozitor"

Discuţiile greilor din industrie cu factorii de decizie la nivel european au început ieri, în prezenţa şi cu participarea comisarului european pentru energie Günther Oettinger. Summitul a fost prefigurat de un comunicat de presă care anunţa că bătrâna Europa este ameninţată de un spectru îngrozitor: preţurile energiei ar putea creşte cu 40-60% la consumatorii industriali - ceea ce s-ar traduce, fără să dăm frâu liber imaginaţiei prea mult, prin creşteri de preţuri în lanţ pentru bunurile de larg consum.

Doza de sperietură administrată în prealabil de comunicatul de presă a fost întărită şi de scurtul discurs al Comisarului European pentru Energie, Oettinger, susţinut astăzi la briefingul organizat pentru jurnalişti în faţa sălii Drepturilor Omului, sala în care presa nu a avut acces.

Pe lângă creşterea preţurilor, Oettinger a scos din tolbă o altă sperietură - şomajul pe care îl vor antrena preţurile mari la energie.

"Nu încape nicio îndoială că acum Europa trebuie să plătească mai mult pentru gaz în comparaţie cu SUA şi Asia", a declarat Oettinger, în consecinţă "dacă vrem să (mai) avem industrie, dacă vrem să ne păstrăm locurile de muncă în energie, dacă vrem investiţii pentru noi locuri de muncă, pentru a dezvolta industria aluminiului, cuprului, chimie, carbon textile, hârtie, ceramică trebuie să fim competitivi cu costurile şi preţurile energie comparativ cu actorii pe plan mondial." a afirmat comisarul european.

Soluţia? Interconectare, preţ unic la gaze pe plan european şi valorificarea resurselor fie ele convenţionale, (precum cărbune, groaznic de poluant) sau neconvenţionale (precum gazele de şişt?! a rămas nespecificat, şaua a fost bătută, dar după cum se vede vaca e "densă" n.r)

Exploatarea resurselor specifice fiecărei ţări. Deşi nu ne dăm bine seama ce înseamnă fraza asta frumoasă

Desigur, România are preţuri acceptabile la gaze şi electricitate, a arătat Oettinger, dar alte state membre UE, precum Germania, Italia etc au preţuri care sunt o problemă uriaşă pentru industria europeană.

Pentru ca UE să fie competitivă per ansamblu, cele 28 de pieţe trebuie interconectate, a afirmat Oettiger, declarând că atât România, care are resurse importante, onshore cât şi offshore (comisarul nu a precizat dacă prin resurse se referă doar la petrol şi gaze ci şi la gaze de şişt, dar noi credem că exact la ele se referea, n.r.) cât şi Bulgaria - ţara cu "ieşire" la South Stream, viitorul gazoduct rusesc - trebuie să se integreze în politica energetică comună a UE, el, comisarul, fiind foarte interesat să ajute în acest demers.

Integrare a fost cuvântul de ordine al discursului comisarului UE, care a declarat că este de dorit să ajungem să avem un preţ unic pentru gaze pentru întreaga Uniune Europeană, în cadrul căreia România, cu resursele sale, joacă un rol major. Nu s-a menţionat dacă UE are în vedere şi un nivel unic al salariilor la nivel european sau doar preţurile la gaze ar trebui să urmeze acest trend.

În prezenţa Ministrului Energiei care a declarat ieri într-un interviu că România produce îndeajuns de mult gaz încât să-şi satisfacă consumul intern, comisarul Oettinger a scos din traistă şi cea mai recentă marotă - dependenţa energetică de ruşi.

Parteneriatul cu Gazprom este unul pe termen lung şi trebuie să continue, a arătat Oettinger însă este imperios necesară reducerea dependenţei de ruşi, ceea ce impune diversificarea resurselor. Cum? Prin importuri din Norvegia, Algeria, Azerbaijan şi, nu în ultimul rând, din producţia proprie de resurse convenţionale şi neconvenţionale ale fiecare ţări.

În cadrul briefingului de presă a fost dezbătută şi ideea lansată în urmă cu câteva zile de premierul Poloniei, pe fundalul conflictului cu Ucraina şi anume crearea unei uniuni energetice în cadrul Uniunii Europene, ca alternativă la gazul rusesc, care să-şi asigure independenţa prin importuri de gaze (lichefiate?!) din SUA şi prin folosirea resurselor şi a importurilor de gaze.

„Indiferent cum se încheie conflictul din Ucraina, o primă lecţie este limpede: dependenţa de resursele ruseşti slăbeşte Europa”, scria premierul Poloniei într-un articol publicat de Financial Times, arătând că alternativa ar fi gaz din Statele Unite şi Australia, dar şi un plus de profit de pe urma propriilor resurse fosile, cărbuni şi gaze de şist, Polonia fiind unul dintre statele cu zăcăminte carbonifere bogate şi, de asemenea, cu resurse de hidrocarburi neconvenţionale, precum gazele de şist.

Crearea unei Uniuni Energetice este deosebit de interesantă, a opinat Ministrul Nicolescu. "Susţinem o mai mare accelerare a unei pieţe unice a energiei!"

În consecinţă, temerile activiştilor care astăzi au organizat un miting de protest în faţa Palatului Parlamentului, pentru a-şi manifesta îngrijorarea faţă de tendinţele din ce în ce mai evidente ale UE de a exploata gaze de şist - prin metoda fracturării hidraulice – pe teritoriul unor ţări “de mâna a doua”, în timp ce Franţa, Germania, etc au îngheţat sau interzis exploatarea acestora, par justificate.

Gunter Oettinger a atras atenţia că resursele (convenţionale) se vor termina. Condiţii în care, deducem, vom fi obligaţi să ne orientăm spre altceva. S-a pus accentul pe resursele onshore şi offshore ale României în condiţiile în care activiştii anti-fracking afirmă că OMV Petrom fracturează hidraulic în Marea Neagră de ani buni.

În memorandumul summitului ce ne-a fost înmânat la briefingul de presă se vorbeşte despre importanţa Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), tratat care va oferi acces reciproc liber la sursele de energie precum gaz, petrol, cărbune şi alte resurse minerale, dar ar putea deschide "uşa din dos" pentru extinderea fracturării pe cele două continente.

Acordul de liber schimb ar urma să includă un mecanism de protecţie a investitorilor, denumit "Investor-State Dispute settlement" (ISDS) care le va permite companiilor energetice să cheme guvernele ţărilor semnatare în faţa unor instanţe de arbitraj internaţional, dacă acestea le "prejudiciază" interesele, prin reglementări care să interzică fracturarea hidraulică şi exploatarea periculoasă a combustibililor fosili neconvenţionali. Una dintre firmele care fac un lobby extrem de puternic pentru TTIP, de fapt, pentru includerea unor mecanisme puternice de tip ISDS în TTIP este, evident, Chevron. ISDS-ul a fost pus momentan pe hold la nivel de UE, însă activiştii de mediu au temeri că "se pregătesc înţelegeri în spatele unor uşi închise".

La fel închise precum cele de la Summitul de azi.