Economist: Susţinătorii reducerii salariilor "otova" afirmă că nu mai este timp pentru reforme bine aşezate. Aceasta este o vrăjeală

Economistul Bogdan Glăvan a venit luni, pe Facebook, cu soluţii la problemele cele mai dezbătute din viaţa politică şi socială actuală: tăierea sporurilor şi protestele.

Potrivit economistului, dacă reducerea salariilor se va face la grămadă, economia bugetară va fi temporară, va fi o frână în calea restructurării, a reducerii schemelor de personal excedentare şi eficientizării activităţii, probleme care s-au întâmplat la criza din 2010.

Susţinătorii reducerii salariilor „otova” sunt cei care eludează ştiinţa economică folosind un subterfugiu politic. „Chipurile, afirmă ei, nu mai este timp de ştiinţă! Nu mai este timp pentru reforme bine aşezate”, susţine Glăvan.

Redăm postarea economistului

„TĂIEREA SPORURILOR ŞI PROTESTELE

1. să reduci salariile - adică ce se întâmplă acum

2. să reduci anvelopa bugetară, adică totalul cheltuielilor.

În primul rând, dacă reduci salariile otova, practic inviţi la proteste. Prin această măsură generezi exact stimulentul pentru greve. De ce? Fiindcă toată lumea este afectată: angajatul harnic deopotrivă cu cel puturos, personalul cu funcţie de conducere şi cel cu funcţie de execuţie, salariaţii din structurile eficiente şi cei din compartimentele ineficiente. Când toată lumea este afectată, atunci toată lumea are motiv să protesteze. Protestul este inevitabil.

Spre deosebire, când decizi reducerea anvelopei salariale, asta înseamnă că transferi responsabilitatea pentru gestionarea situaţiei celor implicaţi nemijlocit în întreprinderea respectivă. Reducerea anvelopei salariale poate fi pusă în practică în mai multe feluri. De exemplu, ea poate să fie realizată prin reducerea salariilor tuturor angajaţilor. Dar este mai puţin probabil să se întâmple asta. Mai probabil este ca reducerea anvelopei să fie atinsă prin restructurarea organizaţiei, prin reducerea schemei de personal.

Când faci asta, probabilitatea protestelor scade. De ce? Fiindcă spre deosebire de prima metodă, care afectează toţi salariaţii, aceasta a doua metodă afectează, să zicem, 10% din personal. Deci, 9 din 10 salariaţi nu vor avea motiv să protesteze, ei vor avea motiv să îşi păzească locurile de muncă, să îi divulge pe leneşi, să vină cu propuneri de eficientizare a activităţii. Doar 1 din 10 angajaţi vor avea motiv să protesteze. Prin urmare, greva este evitabilă, semnificativ mai puţin probabilă decât dacă aplicăm prima metodă.

Dar nu ăsta este marele avantaj al reducerii anvelopei salariale - şi nu a salariilor.

Marele avantaj, despre care am vorbit de câte ori am avut ocazia, este că aplicarea acestei metode duce cu o mai mare probabilitate la economii bugetare pe termen lung.

De ce? Fiindcă restructurarea unei organizaţii (prin care schema de personal se reduce) este mai dificil de întors în viitor. Dacă o instituţie s-a reorganizat, atunci ea aşa rămâne. Dacă o instituţie s-a comasat cu altă instituţie, ele aşa rămân. Desigur, nu e scris în Biblie că peste ani ele nu vor putea fi reinventate sau mărite la loc. Doar că este mai greu să se întâmple asta.

În schimb - atenţie mare! - când reduci salariile otova, atunci 100% economia bugetară va fi temporară. Doar pe termen scurt. Chiar presupunând, prin absurd, că oamenii nu vor ieşi acum în stradă să protesteze, ei vor face asta cu proxima ocazie. Ei vor aştepta la cotitură şi când vor simţi că guvernul (angajatorul) este slab, vor sări la el.

Exact asta s-a întâmplat în 2024. Exact asta se întâmplă în anii electorali. Exact asta se întâmplă când se schimbă balanţa puterii în interiorul guvernului.

Studiu de caz: peste doi ani prim-ministrul Bolojan va pleca din funcţie, teoretic. Acela va fi un moment foarte bun pentru ca sindicatele sau salariaţii să ceară "măriri". Acum nu pot cere. Tocmai le-au primit de la Ciolacu. Guvernul este nou, are putere maximă, nu s-a erodat. Coaliţia de guvernare abia s-a format. Dar peste doi ani altfel vor sta lucrurile, iar angajaţii bugetari vor specula acea oportunitate pentru a-şi mări lefurile.

Aşadar, tăierea otova a salariilor, aşa cum s-a mai întâmplat în 2010, prezintă cel puţin două probleme fundamentale, inteligibile din punct de vedere al ştiinţei economice. Cea mai mare dintre ele este că nu are cum să ducă la economii bugetare pe termen lung şi că, astfel, predispune la chinuri, ţipete, sacrificii, nervi şi gălăgie pe termen scurt... degeaba. Inutil.

Fireşte, reducerea salariilor nu înseamnă că nu se pot face restructurări. Însă, în sine, prin natura ei, tăierea la grămadă a salariilor reprezintă o frână în calea restructurării, reducerii schemelor de personal excedentare şi eficientizării activităţii. Ea previne aceste procese. Păi, ce stimulent mai ai să faci reforme/schimbări în profunzime, dacă oricum ai bifat 10% economii bugetare prin scăderea salariilor? Nici unul.

***

Susţinătorii tăierii otova nu pot respinge argumentele prezentate mai sus. De aceea, ei ocolesc aceste argumente, ei eludează ştiinţa economică folosind un subterfugiu politic. Chipurile, afirmă ei, nu mai este timp de ştiinţă! Nu mai este timp pentru reforme bine aşezate. Aceasta este o vrăjeală, ca s-o spun neacademic. După ce ani de zile România a fost guvernată în pagubă, sfidând ştiinţa, ar cam trebui să o ascultăm. Dacă vom continua să o ignorăm, vom plăti consecinţele.”