Subventiile alimentare guvernamentale alimenteaza epidemia obezitatii in SUA

Examinati rafturile cu produse din magazinele alimentare si veti descoperi o diferenta mare la preturi intre produsele cu putine calorii si costul crescator al nutritiei corespunzatoare. Dar aceasta diferenta nu are loc din intamplare. Conform unui raport recent, in ultimii 15 ani contribuabilii americani au cheltuit 245 miliarde de dolari pe subventii pentru ingredientele care sunt necesare in mare parte la mancarea de tip junk food.

In septembrie, Grupul din California pentru Cercetare a Interesului Public (CALPIRG) a public un raport, “Apples to Twinkies”, ce detaliaza incoerenta datelor legate de diete din spatele acestui program indelungat de subventionare alimentara. Conform CALPIRG, banii contribuabililor alimenteaza epidemia de obezitate in randul copiilor.

“Intr-un moment cand ratele de obezitate la copii ating cote ridicate, este absurd ca noi sa cheltuim miliarde din dolarii contribuabililor pentru a inrautati problema”, a sustinut Austin Price de la CALPIRG intr-o declaratie. “Este absurd ca junk food-ul sa fie subventionat de contribuabili, in timp ce fructele si legumele proaspete abia daca sunt sustinute”.

Asadar, cum ajung dolarii contribuabililor sa sustina junk food-ul? Subventiile se concentreaza in mare parte pe 3 recolte principale (grau, porumb si soia) si rasplatesc fermierii care le cultiva, mentinand preturile scazute pentru consumatori.

Conform CALPIRG, preturile pentru faina alba rafinata, uleiul de soia hidrogenat si siropul de porumb bogat in fructoza raman scazute deoarece recoltele din care provin acestea primesc aproape toate subventiile alimentare. Ca urmare, alimentele care contin aceste produse (precum sucuri si prajiturile Twinkie) pot fi create pentru cativa penny, in timp ce costurile pentru morcovi, broccoli si aproape toate celelalte fructe si legume crescute in SUA continua sa creasca.

Bineinteles, exista o varietate de motive in spatele productiei si consumului crescut de junk food, precum ispita comoditatii, marketingul neindurator si preferintele consumatorului. Dar conform unui studiu din august 2011 in jurnalul Problemelor de Sanatate, programele federale care mentin scazute preturile la junk food-uri servesc doar la cresterea nemultumirilor suplimentare referitoare la aceasta “leziune”, deoarece aceste politici de subventionare intra in conflict direct cu propriile recomandari nutritive ale guvernului.

Sfatul nutritional al Departamentului american pentru Agricultura (USDA), descoperit in raportul sau din 2010 “Ghidul Dietei pentru Americani”, evidentiaza nevoia de a consuma mai mult potasiu, vitamina D si alti nutrienti vitali si de a reduce caloriile din zahar. Examinand impactul economic asupra oamenilor care incearca sa respecte aceste cerinte, cercetatorii au descoperit ca aportul crescut de alimente care contin potasiu, de exemplu – cel mai scump dintre cei patru nutrienti recomandati – va adauga 380 de dolari pe an la costurile alimentare ale consumatorului mediu.

Comparati acest lucru cu economiile castigate din consumul de mai mult zahar. Cercetatorii au declarat ca de fiecare data cand consumatorii au obtinut cu un procent mai mult din caloriile lor zilnice prin consumul de dulciuri, costurile lor alimentare au scazut semnificativ.

“Problema caloriilor insuficiente pentru copii in deceniile trecute a fost inlocuita de problemele de crestere a obezitatii”, au scris cercetatorii care, precum CALPIRG, recomanda o reorientare a subventiilor din agricultura si a altor stimulente pentru a sustine mai bine accesul la fructe si legume.

USDA este responsabil pentru orientarea politicii alimentare a tarii cat si a recomandarilor legate de dietele americane, determinand cercetatorii sa acuze oficialii ca trimit un mesaj public confuz. Reprezentarile grafice ale guvernului federal asupra unei diete sanatoase (precum piramida alimentara si mai recenta “farfurie alimentara”) ilustreaza importanta consumului de fructe si legume. Dar, in realitate, putini bani sunt acordati subventionarii alimentelor precum porumbul dulce (aproximativ 1% din tot porumbul crescut in SUA). In schimb, majoritatea banilor federali sustin produsele derivate din porumb, pe care chiar ghidul guvernamental sfatuieste americanii sa le evite.

In ciuda acestui conflict, subventiile alimentare au fost nascute din intentii bune. Cu timpul, totusi, acest program a ajuns chiar sa raneasca oamenii pe care trebuia sa ii serveasca.

Sprijinul pentru agricultura americana a fost lansat in anii 1930 ca un efort de a ajuta fermele de familie sa faca fata Marii Depresiuni – un moment devastator pentru fermierii din perioada Dust Bowl, caracterizata printr-o seceta grava. Dar conform raportului CALPIRG, marile companii agricole, nu fermele de familie, sunt cele care beneficiaza din greu de pe urma subventiilor de astazi.

“Ironic, producatorii mari care sunt recipienti disproportionati de subventii ar putea folosi dolarii primiti de la guvernul federal pentru a cumpara fermele mai mici din jurul lor, insemnand ca subventiile pot fi in mod activ daunatoare pentru micile ferme de familie”, sustine raportul.