SUA stau pe gânduri, iar China se strecoară în America Latină

În timp ce SUA pivotează spre Asia-Pacífic, unde încearcă să contracareze rivalitatea Chinei, Beijingul se strecoară strategic, pe lângă Washington, în America Latină. Washingtonul se ambiţionează să se instaleze în „curtea din faţă” a Chinei, dar şi-au neglijat propria curte din faţă, unde chinezii i-au deplasat pe americani ca prim partener comercial în mai multe ţări latino-americane, informează marţi ziarul ABC.

Summitul Americilor, desfăşurat la sfârşitul săptămânii în Columbia, a fost probabil insuficient pentru a depăşi dezinteresul istoric al marelui vecin din nord faţă de ceea ce se întâmplă în sudul continentului. La întâlnirea anterioară din 2009, Barack Obama declarase că a sosit momentul unei schimbări de parametri şi promitea o relaţie de la 'egal la egal' care va depăşi viziunea imperialistă cu care Washingtonul a tratat mereu partea de jos a hărţii. Trei ani mai târziu, la finalul mandatului, Obama a revenit cu acelaşi discurs. Este adevărat că Administraţia Obama apreciază oportunităţile interrelaţionale pe care le presupune dezvoltarea continentului latino-american, dar conjunctura economică l-a prins pe picior greşit, cu imboldul său de a pivota spre Asia şi constrângerile crizei economice.

Totuşi, SUA şi-au dublat exporturile în America Latină în ultimii zece ani, iar la sfârşitul anului 2011 au încheiat acorduri de liber comerţ cu Panama şi Columbia, negociate în era Bush. Dar între cele două summituri OSA (Organizaţia Statelor Americane) la care a participat Obama, China a depăşit SUA ca partener comercial al Braziliei, Republicii Chile şi Peru şi a obţinut un râvnit loc doi în relaţiile cu Argentina şi Columbia. China a semnat tratate de comerţ liber cu Chile, Peru şi Costa Rica. Prin urmare, aşa cum constată un raport al Inter-American Dialogue, majoritatea ţărilor latino-americane văd în SUA o ţară 'din ce în ce mai puţin relevantă pentru nevoile lor'.

Dacă volumul comerţului pe care îl poate atinge China în ţări precum Brazilia şi Argentina, sau în altele de dimensiuni medii, este deosebit de important, interesul Beijingului faţă de micile insule din Caraibe, se explică mai ales prin dorinţa Chinei de a câştiga influenţă teritorială cât mai aproape posibil de SUA. Este comparabil poate doar cu interesul pe care l-a avut la vremea respectivă Uniunea Sovietică faţă de Cuba. Desigur, fără elementul de ameninţare la securitate, dar cu un potenţial risc de alertă, potrivit cablogramelor diplomatice dezvăluite de Wikileaks. Un articol al ziarului The New York Times invoca cei 6,3 miliarde de dolari sub formă de credite, acordaţi anul trecut de China insulelor Bahamas, Antigua şi Bermuda, Republicii Dominicane şi altor enclave caraibiene, cărora le-a făcut cadou stadioane, şcoli şi spitale.

Venezuela este al doilea furnizor de petrol al Chinei. Importurile chineze de petrol venezuelan au crescut de zece ori în ultimii cinci ani, în timp ce restricţiile puse de Hugo Chávez companiilor americane au redus importurile americane la o treime faţă de acum zece ani, cum a constat săptămâna trecută American Enterprise Institute. China a alocat credite de peste 30 de miliarde de dolari, convenite în vremea când preţul petrolului era scăzut, ceea ce ar putea crea probleme pentru guvernul venezuelan. Importantă este şi anticipata pătrundere a companiei de investiţii chineze Petropiar, patronată de PDVSA şi Chevron, care ar presupune o istorică privatizare a petrolului venezuelan.