Studiu: O ceaşcă de ceai pe zi ar putea ajuta la filtrarea metalelor grele din apă. Opinii ale experţilor

Iubitorii de ceai ar putea avea un motiv în plus să savureze băutura lor preferată. Un nou studiu realizat de Universitatea Northwestern sugerează că prepararea ceaiului poate contribui la eliminarea metalelor grele nocive, precum plumbul şi cadmiul, acţionând potenţial ca un filtru natural de apă.

„Contaminarea cu plumb, precum şi cu alte metale, a apei potabile reprezintă o provocare serioasă la nivel mondial. Se estimează că toxicitatea plumbului din toate sursele contribuie direct cu aproximativ un procent la povara globală totală a bolilor”, a declarat Benjamin Shindel, autor al studiului, pentru The Epoch Times.

Ceaiul poate reduce pasiv expunerea la metale grele

Într-un studiu publicat în revista ACS Food Science & Technology, oamenii de ştiinţă au descoperit că particulele de metale grele aderă la suprafaţa frunzelor de ceai, proces cunoscut sub numele de adsorbţie, rămânând captive acolo până când plicul de ceai folosit este aruncat. Frunzele de ceai şi pliculeţele de ceai adsorb metalele grele din apa fierbinte.

Vinayak Dravid, profesor de ştiinţă şi ingineria materialelor şi autorul principal al studiului, a subliniat că frunzele de ceai au o suprafaţă activă mare, ceea ce este o proprietate utilă pentru un material absorbant.

Cercetătorii au descoperit că tipul de pliculeţ utilizat este crucial. În timp ce pliculeţele din bumbac şi nailon au absorbit cantităţi minime de metale grele, cele din celuloză au avut performanţe semnificativ mai bune. Pliculeţele din bumbac şi nailon nu au eliminat practic niciun metal greu din apă, a spus Shindel, şi a subliniat că nailonul este „problematic” deoarece eliberează microplastice.

Majoritatea pliculeţelor de ceai utilizate în prezent pentru ceaiurile de pe piaţă sunt fabricate din materiale naturale, precum celuloza, a spus el. Shindel a spus că aceste pliculeţe „pot elibera microparticule de celuloză”, dar a menţionat că este o fibră pe care organismul nostru o poate procesa.

Pliculeţele de ceai piramidale de înaltă calitate, recunoscute prin aspectul lor transparent, asemănător unei plase, sunt de obicei fabricate din nailon.

În schimb, pliculeţele de ceai convenţionale — pătrate, clasice sau rotunde — sunt, în general, alcătuite din fibre de celuloză, care le conferă textura distinctivă, asemănătoare hârtiei.

Aceste pliculeţe de ceai pe bază de celuloză sunt adesea comercializate ca fiind „biodegradabile” sau „pe bază de plante”. Pentru pasionaţii de ceai vrac, pliculeţele de ceai din bumbac oferă o alternativă reutilizabilă, care poate fi umplută cu frunze de ceai vrac de mai multe ori.

Timpul de infuzare face diferenţa

Conform concluziilor studiului, timpul de infuzare a jucat, de asemenea, un rol vital în ceea ce priveşte eficacitatea ceaiului în eliminarea metalelor. Dravid şi echipa sa au emis ipoteza că timpul de infuzare mai lung permite absorbţia unei cantităţi mai mari de metale grele, menţionând că acesta poate varia de la câteva minute la câteva or, pentru a maximiza potenţialul de curăţare a ceaiului.

„Am descoperit că diverse metode de preparare a ceaiului vor determina în mod pasiv eliminarea unei părţi semnificative de plumb din apa potabilă”, a spus Shindel. „Performanţa este strâns legată de timpul de infuzare: cu cât ceaiul este lăsat la infuzat mai mult timp, cu atât mai mult conţinut de metale poate elimina.”

Ei au estimat că o ceaşcă obişnuită de ceai poate elimina aproximativ 15% din plumbul din apa potabilă, chiar şi de la niveluri de până la 10 părţi per milion, care sunt considerate toxice.

Dar, în cazul concentraţiilor mai scăzute de plumb, frunzele de ceai ar trebui să elimine o fracţiune similară din conţinutul de metale din apă, a spus Shindel.

Cercetătorii au testat toate tipurile de ceai

Pentru a realiza studiul, Dravid şi echipa sa au examinat diferite tipuri de ceai, pliculeţe de ceai şi metode de preparare pentru a vedea cum influenţează aceşti factori absorbţia metalelor grele. Au testat ceaiuri „autentice”, precum ceaiul negru, verde, oolong şi alb, pe lângă opţiuni pe bază de plante, care includeau muşeţel şi rooibos — cunoscut şi sub denumirea de „ceai roşu” sau „ceai roşu african”.

Au creat soluţii de apă conţinând cantităţi cunoscute de plumb şi alte metale, apoi au încălzit aceste soluţii până la o temperatură puţin sub punctul de fierbere înainte de a adăuga ceaiul.

În timp ce majoritatea soiurilor de ceai au prezentat rezultate similare, muşeţelul, care se prezintă sub formă de flori mai degrabă decât de frunze, a avut performanţe semnificativ mai slabe în remedierea apei.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că măcinarea frunzelor le-a îmbunătăţit capacitatea de a adsorbi metale datorită suprafeţei mai mari, lucru demonstrat prin comparaţia dintre frunzele de ceai negru Yunnan măcinate fin şi cele întregi.

„Potenţial necunoscut”

Într-o declaraţie, Dravid a subliniat că cercetătorii „nu sugerează ca toată lumea să înceapă să folosească frunze de ceai ca filtru de apă”.

El a adăugat că, în acest studiu, obiectivul a fost de a măsura capacitatea ceaiului de a adsorbi metale grele.

„Prin cuantificarea acestui efect, munca noastră evidenţiază potenţialul necunoscut al consumului de ceai de a contribui pasiv la reducerea expunerii la metale grele în rândul populaţiilor din întreaga lume”, a declarat Dravid.

„Prin cuantificarea acestui efect, munca noastră evidenţiază potenţialul necunoscut al consumului de ceai de a contribui pasiv la reducerea expunerii la metale grele în rândul populaţiilor din întreaga lume”, a declarat Dravid.

„Studiul nostru subliniază nevoia de abordări simple, imediate şi uşor de utilizat pentru probleme complexe precum calitatea apei”, a declarat Dravid pentru The Epoch Times.

„În ceea ce mă priveşte, acest lucru întăreşte ideea că, în timp ce încercăm să curăţăm mediul înconjurător în ansamblu, ar putea fi fezabil să curăţăm apa cu «câte un pahar pe zi».”

Expert recomandă prudenţă în privinţa concluziilor

„Aceste date sunt interesante deoarece elucidează un mecanism potenţial pentru unele dintre beneficiile pentru sănătate asociate consumului de ceai”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Ryan Marino, toxicolog medical, specialist în medicina dependenţelor la Facultatea de Medicină a Universităţii Case Western Reserve.

Marino a remarcat că, deşi ştim că ceaiul preparat conţine multipli compuşi care exercită efecte benefice asupra oamenilor şi a sănătăţii lor, cunoştinţele noastre despre aceşti compuşi nu au explicat toate beneficiile asociate pentru sănătate, astfel încât concluziile studiului oferă o altă direcţie de explorat în cercetarea ştiinţifică viitoare.

„Nu este clar” dacă prepararea ceaiului este suficientă pentru a îmbunătăţi sănătatea

Marino a subliniat că, deşi aceste date sugerează că prepararea ceaiului poate elimina cantităţi infime din apă, nu este clar dacă acest lucru ar elimina o cantitate suficientă pentru a avea efecte asupra sănătăţii, „aceasta fiind o întrebare pentru cercetările viitoare”.

Marino a adăugat că ar fi de aşteptat ca prepararea ceaiului să fie un mijloc subiectiv, „oarecum nesigur” şi limitat de adsorbţie a metalelor. Deoarece oamenii folosesc apă, recipiente, timpi de infuzare şi metode diferite, cantitatea adsorbită poate varia semnificativ.

„Aşadar, cea mai bună metodă de a evita expunerea la astfel de metale rămâne prevenirea primară prin reglementarea industriei, a deşeurilor, a apei, a aerului şi a alimentelor”, a spus el.

În cele din urmă, Marino a spus că este important de reţinut că plantele, precum frunzele de ceai, conţin de obicei şi ele o anumită cantitate de metale grele din cauza solului şi a apei în care sunt cultivate, pe lângă contaminanţii suplimentari proveniţi din producţia lor, „ceea ce ar putea limita şi mai mult acest potenţial beneficiu şi necesită studii suplimentare.”

Consumul de ceai este o sursă de plumb pentru consumatori?

Dr. Joseph Mercola, medic osteopat autorizat în medicina familiei şi autor al cărţii „Your Guide to Cellular Health”, a declarat pentru The Epoch Times că o problemă este faptul că plumbul nu se găseşte doar în apa de la robinet.

„Frunzele de ceai conţin, de asemenea, plumb în grade diferite”, a explicat el. „Plantele de ceai absorb plumbul din sol, iar frunzele mai mature – precum cele folosite în ceaiurile negre şi oolong – conţin de obicei niveluri mai ridicate decât frunzele mai tinere din ceaiurile verzi şi albe.”

Potrivit lui Mercola, acest lucru duce la o problemă complexă. El a subliniat că, potrivit acestui studiu, cu cât infuzezi ceaiul mai mult timp, cu atât reducerea contaminanţilor este mai mare, punguliţele pe bază de celuloză permiţând cea mai mare absorbţie a metalelor grele.

„Pe de altă parte, Agenţia Britanică pentru Standarde Alimentare a constatat că timpul de infuzare mai lung permite scurgerea unei cantităţi mai mari de plumb din frunzele de ceai în apă”, a spus Mercola.

„Cred că cea mai bună soluţie este să vă asiguraţi că folosiţi frunze de ceai ecologice, să optaţi pentru soiuri cunoscute ca având cea mai mică cantitate de plumb, precum ceaiul verde şi cel alb, şi să folosiţi apă filtrată”, a continuat el. „Mai ales dacă sunteţi însărcinată, alăptaţi sau pregătiţi ceai pentru un copil, v-aş recomanda să luaţi măsuri de precauţie suplimentare pentru a minimiza expunerea la plumb din toate sursele.”

Noul studiu contrazice concepţia convenţională care descurajează timpii prelungiţi de infuzare a ceaiului. Deşi se crede în mod obişnuit că plantele de ceai absorb metale grele din sol, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a verifica pe deplin aceste descoperiri.

Sursa: Epoch Times SUA