Studiu: Claritatea mintală în timpul experienţelor din apropierea morţii sugerează că mintea există separat de creier

Dacă mintea este doar o funcţie a creierului, este de la sine înţeles că cu cât creierul este mai afectat, cu atât mintea funcţionează mai greu. Deşi acest fapt a fost constatat de o mare parte din cercetările actuale asupra creierului, există de asemenea o serie de dovezi care sugerează contrariul: în circumstanţe extreme, cum ar fi starea din apropierea morţii, mintea poate funcţiona bine - sau chiar mai bine decât de obicei - chiar dacă creierul este afectat.

Acest lucru sugerează că mintea poate funcţiona independent de creier.

Unul dintre cercetătorii care au studiat astfel de cazuri este dr. Alexander Batthyany, profesor de psihologie teoretică şi filozofie a psihologiei în Liechtenstein şi la departamentul de ştiinţe cognitive de la Universitatea din Viena.

În cel mai recent studiu al său, publicat în luna februarie în „Journal of Near-Death Studies” [n.tr. „Jurnalul studiilor efectuate în apropierea morţii”], Batthyany şi colegii săi au analizat mii de relatări despre experienţe în apropierea morţii pentru a determina calitatea vederii şi a cogniţiei.

El a relatat: „Cu cât criza fiziologică este mai gravă, cu atât este mai probabil ca cei cu experienţe în apropierea morţii să relateze că au experimentat o funcţionare cognitivă şi senzorială clară şi complexă”.

O parte din obiectivul lui Batthyany a fost să reproducă puţinele studii anterioare care au analizat calitatea vederii şi a cogniţiei în timpul experienţelor din apropierea morţii.

Într-un studiu din 2007 al cercetătorilor de la Universitatea din Virginia, intitulat „Experienţe neobişnuite: În apropierea morţii şi fenomenele asociate”, 52,2% dintre cei cu experienţe în apropierea morţii au raportat o vedere mai clară. Jeffrey Long, MD, fondatorul Fundaţiei de Cercetare a Experienţelor din Apropierea Morţii, a descoperit într-un sondaj efectuat pe 1.122 persoane cu astfel de experienţe, că aproximativ 74% au raportat „mai multă conştiinţă şi vigilenţă”.

„M-am simţit extrem de conştient, total prezent, ager la minte şi concentrat. În retrospectivă, este ca şi cum când eram în viaţă eram pe jumătate adormit, dar complet treaz după ce fusesem declarat mort”, a povestit unul dintre subiecţi, după cum menţionează studiul lui Batthyany.

„Mintea mi s-a limpezit şi gândurile mi s-au părut agere şi hotărâte. Am simţit un mare sentiment de libertate şi am fost mulţumit să mă eliberez de corpul meu. Am simţit o legătură cu tot ce mă înconjoară într-un mod pe care nu îl pot descrie. Am simţit că gândesc mai repede sau că timpul a încetinit considerabil”, a relatat o altă persoană.

În timp ce studiul lui Batthyany a confirmat, într-o anumită măsură, rezultatele studiilor anterioare care au arătat o creştere a funcţiilor cognitive şi senzoriale în timpul experienţelor din apropierea morţii, metodologia sa a avut unele limitări. El a afirmat că este posibil ca aceste limitări să fi condus la estimări mai mici ale procentului de experienţe din apropierea morţii în care persoanele au o cogniţie sporită.

Limitări metodologice

Batthyany a compilat mii de relatări scrise din arhivele online cu experienţe, precum site-ul web NDERF, şi le-a rulat printr-un program de calculator, care a identificat cuvinte legate de vedere sau cogniţie (cum ar fi „văzut” sau „gând”).

El şi colegii săi au evaluat apoi calitatea vederii sau a cogniţiei descrise în acest eşantion pe o scară de la -2 la 2. Apoi, au restrâns studiul la experienţe care au inclus explicaţii detaliate despre condiţiile medicale în care se aflau persoanele ce au avut experienţe în apropierea morţii. Doar pacienţii cu stop cardiac şi/sau respirator au fost incluşi în acest studiu.

În studiile anterioare persoanele au fost întrebate despre calitatea vederii şi cogniţiei. Totuşi, studiul lui Batthyany a putut analiza doar informaţiile furnizate în conturile generale referitoare la persoane cu experienţe în apropierea morţii. Deci, spre exemplu, în cazurile înregistrate ca neexistând „nicio schimbare” în cogniţia sau vederea unor subiecţi, este posibil să fi existat o schimbare, dar pentru că persoana nu a descris-o suficient de specific, ea nu a fost numărată de programul de calculator.

Dintre persoanele care au menţionat percepţia vizuală, aproximativ 47% au afirmat că au avut o vedere îmbunătăţită, iar 41% la sută că au avut vederea neschimbată, „ceea ce în sine este destul de remarcabil, având în vedere că aceşti pacienţi se aflau într-o criză medicală severă şi adesea erau inconştienţi”, a relatat Batthyany într-un e-mail către Epoch Times.

Dintre persoanele care au făcut referiri explicite la gradul de conştientizare şi gândire, aproximativ 35% au susţinut că acesta a crescut. Şi aproximativ 61% au relatat că în timpul stopului cardiac şi respirator au conştientizat normal mediul înconjurător, la fel ca în viaţa de zi cu zi.

Având în vedere implicaţiile studiului său, Batthyany a avut grijă să noteze unele neajunsuri ale metodologiei sale, inclusiv faptul că experienţele în apropierea morţii postate online pot include unele relatări frauduloase. Dar el a remarcat, de asemenea, motivele pentru care aceste deficienţe metodologice nu influenţează concluzia sa finală conform căreia experienţele în apropierea morţii includ, în general, o vedere şi o cogniţie îmbunătăţite.

Spre exemplu, referitor la riscul includerii relatărilor frauduloase, el a arătat: „În NDERF, cel mai mare site de experienţe în apropierea morţii, mai puţin de 1% dintre experienţele postate au fost eliminate din cauza preocupărilor legate de validitatea lor. În plus, având în vedere numărul mare de relatări, este puţin probabil ca rapoartele false să fi influenţat în mod semnificativ rezultatele noastre într-o direcţie sau alta. Ne-am aştepta ca relatările false... să fie făcute după modelul relatărilor populare ale experienţelor din apropierea morţii.”

Pacienţii care au fost complet incoerenţi mulţi ani, par să îşi revină brusc cu puţin timp înainte de moarte.

Pe lângă aceste studii legate de experienţele din apropierea morţii, studiile asupra fenomenelor de luciditate terminală şi mindsight [n.tr., capacitatea omului de a-şi percepe şi a fi conştient de propria minte] susţin, de asemenea, concluzia că mintea se poate angaja într-o activitate conştientă complexă chiar dacă funcţionarea creierului este grav deteriorată, a afirmat Batthyany.

Luciditate terminală, mindsight

Batthyany a studiat luciditatea terminală la pacienţii cu Alzheimer. Acesta este un fenomen în care pacienţii care au fost complet incoerenţi mulţi ani par să-şi revină brusc cu puţin timp înainte de moarte.

Când creierul se află în stadiul cel mai avansat de degenerare, ne-am aştepta să îi dispară într-atât de mult capacitatea de a face conexiuni coerente între amintiri, diverse gânduri şi emoţii, încât acea persoană nu ar mai putea fi vreodată „întreagă la cap”. Cu toate acestea, în acest moment, întreaga sa minte pare să strălucească, cu toate conexiunile intacte.

„Mindsight” se referă la fenomenul în care orbii raportează că pot vedea în timpul stărilor din apropierea morţii. Acest lucru a fost studiat, de exemplu, de Kenneth Ring de la Universitatea din Connecticut. Ring a descoperit că 15 din 21 de participanţi orbi au raportat un fel de vedere în apropierea morţii.

Halucinaţii?

Batthyany a remarcat că unii oameni de ştiinţă consideră că experienţele din apropierea morţii sunt halucinaţii produse de procese neurofiziologice.

„Descoperirile relatate în această lucrare şi cazurile de luciditate terminală şi mindsight, par totuşi să sugereze altceva, în sensul că indică prezenţa unei experienţe conştiente complexe şi structurate, a unei experienţe conştiente în general - în timpul declinului, căderii sau absenţei corelaţiilor neurobiologice, considerate în mod obişnuit ca fiind factorii cauzali ai experienţelor din apropierea morţii”, a afirmat el.

El a concluzionat că conştiinţa - inclusiv sentimentul de sine, imagini vizuale complexe şi claritate mentală - poate supravieţui uneori funcţionării alterate a creierului, incluzând chiar şi o linie „moartă” a activităţii electrice a creierului.

Luciditatea terminală şi mindsight-ul sunt fenomene foarte rare, dar experienţele din apropierea morţii sunt mai numeroase şi „rezultatele noastre sugerează că continuitatea imaginilor vizuale, a procesului de gândire şi a sentimentului de sine reprezintă mai degrabă regula decât excepţia în timpul experienţele din apropierea morţii”.

Potrivit lui Batthyany: „Le rămâne viitorilor cercetători să confirme sau să infirme observaţia noastră informală prin analiză formală”.

Studiul său, „Imagini vizuale complexe şi cogniţia în timpul experienţelor în apropierea morţii”, poate fi găsit în volumul 34, nr. 2, al „Journal of Near-Death Studies”.