O gravură din lemn din 1561 descrie o bătălie între OZN-uri deasupra oraşului Nuremberg

Universul este plin de mistere care contestă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia "Dincolo de Ştiinţă", Epoch Times colectează poveşti despre aceste fenomene ciudate pentru a stimula cercetarea lor. Ignoranţa nu poate stimula cercetarea ştiinţifică. Sunt adevărate? Dvs decideţi.

Hans Glaser era un fel de jurnalist din Germania secolului XVI. Acesta a prezentat un eveniment fascinant care s-a petrecut în primele ore ale dimineţii din 14 aprilie, 1561, în Nuremberg. Gravura sa în lemn descrie un cer plin de obiecte stranii şi fumul care se ridică de la sol în locul unde câteva obiecte par să se fi prăbuşit.

Gravura din lemn era acompaniată şi de un text care vorbeşte despre baghete şi obiecte în formă de glob, care zboară înapoi şi înainte deasupra cerului, luptând cu frenetic. ”Un fum imens” s-a ridicat de la pământ acolo unde au căzut obiectele. Multe dintre obiecte erau roşii, însă erau şi ”sfere parţial gri, parţial dintr-un negru fieros” cât şi ”ceva precum o suliţă, foarte lungă şi groasă; (când a fost) văzută avea vârful îndreptat spre vest şi mânerul îndreptat către est.”

Glaser afirmă că scena a fost observată de către mulţi rezidenţi din Nuremberg. Totuşi, nu a ştiut cum să o interpreteze, spunând doar că ar putea fi un semn de la Dumnezeu. Chiar şi în Evul Mediu, scepticii şi-au lăsat amprenta asupra relatărilor cu privire la OZN-uri. Glaser nota:

”Chiar dacă am văzut, unul după altul, multe feluri de semne ale Cerului, care ne sunt trimise de atotputernicul Dumnezeu, pentru a ne aduce izbăvire, noi încă suntem, din păcate, aşa de nerecunoscători încât dispreţuim astfel de miracole şi semne înalte ale lui Dumnezeu. Sau vorbim despre ele cu amuzament şi le aruncăm în vânt, astfel încât Dumnezeu ar putea să ne trimită o pedeapsă înfricoşătoare din cauza nerecunoştinţei noastre”.

Scepticii moderni au explicat relatarea ca fiind una figurativă şi nu literală, ba chiar considerându-l un fenomen solar, poate un eveniment de tip ”solar dog”. Solar dog este un fenomen în care lumina solară apare ca o aureolă în jurul soarelui, creând chiar şi puncte de lumină strălucitoare în jurul soarelui.

O traducere completă aparţinând lui Ilse Von Jacobi din cartea „Apariţia OZN-urilor deasupra Nurembergului în 1561”, aşa cum a fost citată de Wikipedia:

În dimineaţa de 14 aprilie, 1561, în zorii zilei, între 4 şi 5, o apariţie îngrozitoare a apărut pe Soare, şi apoi asta s-a văzut în oraşul Nuremberg, înaintea porţilor şi în ţară – de mulţi bărbaţi şi multe femei. La început, în mijlocul Soarelui au apărut două arcade semi-circulare de o culoare roşiu-sângeriu, la fel cum este Luna în ultimul pătrar. Iar în Soare, deasupra şi dedesubt şi pe ambele părţi, culoarea era roşie, iar acolo stătea o sferă parţial întunecată, parţial dintr-un negru fieros. De asemenea, acolo în faţa Soarelui stăteau de ambele părţi, precum o figură geometrică, asemenea obiecte roşii-sângerii cât şi un număr mare de alte sfere, câte trei aşezate în formă de linie sau patru într-o formă de pătrat, cât şi unele singure. Între aceste globuri erau vizibile câteva cruci roşii-sângerii, printre care erau şi câteva fâşii roşii-sângerii, ce deveneau mai groase către spate iar în faţa erau maleabile precum tijele de stuf. Iar printre acestea erau amestecate două baghete mari, una în dreapta, şi alta în stânga, şi în interiorul baghetelor mici şi mari erau încă trei sau uneori patru globuri.

Toate acestea au început să se lupte între ele, aşa că globurile, care erau primele în Soare, au zburat către cele care stăteau în lateral, iar apoi globurile care stăteau în afara Soarelui, şi în baghetele mici şi mari, au zburat în Soare. Globurile au zburat înainte şi înapoi printre ele şi s-au luptat cu vehemenţă timp de peste o oră. Iar când conflictul din interiorul şi din afara Soarelui era cel mai intens, au devenit atât de obosite încât toate acestea, aşa cum am spus mai sus, au căzut dinspre Soare jos pe pământ ”ca şi cum toate ar fi ars” şi apoi s-au împrăştiat pe pământ cu un fum imens. După toate astea rămăsese ceva asemănător unei suliţe neagre, foarte lungă şi groasă, ce a fost văzută; vârful suliţei era îndreptat către vest iar coada ei era îndreptată către est.

Ce înseamnă astfel de semne, numai Dumnezeu ştie. Chiar dacă le-am văzut, una după alta, multele semne de pe cer, care ne sunt trimise de către Dumnezeu atotputernicul, pentru a ne aduce izbăvire, noi încă suntem, din păcate, atât de nerecunoscători încât dispreţuim astfel de semne şi miracole de la Dumnezeu. Sau vorbim despre ele cu amuzament şi le alungăm în vânt, astfel încât Dumnezeu ne poate trimite o pedeapsă din cauza nerecunoştiinţei noastre.

Până la urmă, cei care se tem de Dumnezeu nu vor ignora aceste semne, dar o vor pune la inimă precum o avertizare din partea Tatălui milos din cer, şi îşi vor îndrepta vieţile şi îi vor cere cu credinţă lui Dumnezeu, ca El să prevină mânia, inclusiv binemeritata pedeapsă asupra noastră, astfel să putem trăi, temporar aici şi veşnic dincolo, ca şi copii ai săi.

Hanns Glaser, scriitor, din Nürnberg.