Ştefan Balici, arhitect: ”Ministrul Culturii dezinformează constant în legătură cu patrimoniul arhitectural şi arheologic de la Roşia Montană” (interviu)

”Prin metoda de exploatare în carieră deschisă folosită şi în masivul Cetate şi în exploatarea de stat din anii 70, care presupune dinamitare, muntele se transformă în praf şi pulbere din care se extrage aurul prin cianurare. Dar rezultatul în privinţa patrimoniului este dispariţia ireversibilă şi totală”, explică vicepreşedintele Asociaţiei Arhitectură-Restaurare-Arheologie într-un interviu acordat Epoch Times. Balici susţine că ministrul Culturii Daniel Barbu ”dezinformează când spune că înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul mondial al UNESCO nu se poate face pentru că nu există un dosar în acest sens depus la ministerul Culturii” sau când minimalizează valoarea bisericilor şi clădirilor din Roşia Montană.

Cum s-a degradat patrimoniul de la Roşia Montană de-a lungul timpului?

Patrimoniul a fost afectat în primul rând de transformările de după instaurarea regimului comunist, prin naţionalizarea tuturor exploatărilor miniere private ale unor persoane sau grupuri de mineri. Naţionalizarea a însemnat şi distrugerea forţată a tuturor instalaţiilor de protejare a minereurilor. Mai târziu în anii 70, odată cu declanşarea mineritului în carieră deschisă în masivul Cetate, a fost distrusă partea superioară a acestui masiv care cuprindea vestigii foarte importante ale activităţii miniere de epocă romană. În ceea ce priveşte patrimoniul arhitectural, cea mai gravă pierdere este Palatul baroc Ajtai din Piaţa Centrală a Roşiei Montane. Aşadar în perioada comunistă s-au pierdut elemente valoroase ale acestui sit.

Mai recent în perioada din care datează acest proiect minier pe care-l discută astăzi Parlamentul, s-au produs distrugeri din cauza companiei miniere RMGC care a achiziţionat foarte multe clădiri în Roşia Montană şi le-a abandonat pentru o lungă perioadă de timp. Multe dintre ele s-au deteriorat şi s-au prăbuşit. Vorbim de peste 150 de case distruse în Roşia Montană şi în satele vecine.

Ce şi-a propus programul ”Adoptă o casă”, iniţiat de ARA în acest sens?

Programul acesta îşi propune să creeze o legătură între proprietarii monumentelor şi clădirilor istorice valoroase de la Roşia Montană şi noi ceilalţi care încercăm, cu posibilităţile fiecăruia, să contribuim la salvarea acestui patrimoniu. Legătura presupune crearea unui mecanism de contribuţii în natură, adică materiale de construcţie, în bani sau în muncă voluntară, prin lucrările de restaurare.

Actualul ministru al Culturii susţine că patrimoniul de la Roşia Montană nu este atât de important, fiind compus din monumente de categoria B…

Ministrul Culturii dezinformează constant în legătură cu patrimoniul arhitectural şi arheologic de la Roşia Montană prin faptul că declară că nu se va distruge nicio galerie romană în condiţiile în care ştim că circa 80% din sistemul de exploatare subterană ar dispărea în urma aplicării proiectului minier. Este vorba despre metoda de exploatare în carieră deschisă folosită şi în masivul Cetate şi în exploatarea de stat din anii 70, care presupune dinamitare. Muntele se transformă în praf şi pulbere din care se extrage aurul prin cianurare. Dar rezultatul în privinţa patrimoniului este dispariţia ireversibilă şi totală a zonelor care sunt suprapuse pe amprenta totală a proiectului minier.

De asemenea, el dezinformează când spune că înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul mondial al UNESCO nu se poate face pentru că nu există un dosar în acest sens depus la ministerul Culturii. ARA a depus un astfel de dosar în 2009, apoi din nou în 2010. Sperăm ca prin presiunea publică, acest dosar să se deblocheze.

Ministrul Culturii dezinformează constant în legătură cu patrimoniul arhitectural şi arheologic de la Roşia Montană prin faptul că declară că nu se va distruge nicio galerie romană în condiţiile în care ştim că circa 80% din sistemul de exploatare subterană ar dispărea în urma aplicării proiectului minier.

Pe de altă parte, ministrul dezinformează şi în legătură cu raportul realizat de cercetătorii de la Universităţile Leicester şi Oxford şi finanţat de Fundaţia ProPatrimonio. Acesta raport a fost predat Ministerului Culturii şi a dispărut, deci nu putem afla importanţa patrimoniului din muntele Cârnic. Se ştie doar că studiul era laudativ la adresa valorilor din acest masiv, dar până nu va fi făcut public, nu poate fi folosit ca instrument de protecţie a acestui patrimoniu. Sperăm că studiul va fi făcut public dacă acţiunea în instanţă deschisă de ProPatrimonio va avea succes.

Care sunt în prezent cele mai mari ameninţări la adresa patrimoniului de la Roşia Montană?

În momentul actual cea mai mare ameninţare este proiectul minier care dacă ar fi pus în aplicare ar produce dezintegrarea sitului. Conservarea câtorva fragmente şi construirea unor replici nu pot să constituie o soluţie, un substitut pentru pierderea unui patrimoniu atât de important precum cel de la Roşia Montană. Pe de altă parte, RMGC este titulara demolărilor, a dislocat comunitatea locală, iar fără o comunitate stabilă dezvoltarea sustenabilă este greu de conceput.

Ce contează mai mult pentru UNESCO în înscrierea sitului de la Roşia Montană în lista patrimoniului mondial, patrimoniul arheologic sau cel arhitectural?

Mai mult cel arheologic, dar în opinia mea sunt la fel de importante. Toate monumentele - clădiri din Roşia Montană sunt clasate în grupa valorică B adică monumente de valoare locală. Dar asta înseamnă doar un alt circuit de control şi de avizare a intervenţiilor, şi în nici un caz o ierarhizare în ceea ce priveşte gradul de protecţie. Legea română nu face distincţie între monumentele de grupă A şi de grupă B în ceea ce priveşte protejarea. Ambele trebuie protejate la fel de mult. Ministerul Culturii şi direcţiile sale judeţene de patrimoniu trebuie să asigure protejarea şi cadrul normativ şi legislativ. În rest, responsabilitatea revine în primul rând proprietarilor imobilelor.

Mai sunt însă şi bisericile de la Roşia Montană care sunt monumente de cult remarcabile în contextul Munţilor Apuseni şi chiar al Transilvaniei. Este vorba de 7 biserici aparţinând de cinci confesiuni: unitariană, greco-catolică, romano-catolică, reformată şi ortodoxă, biserici care datează din secolele 18 şi 19. Apropos de acest aspect, şi aici s-a strecurat în discursul ministrului Barbu un fals grosolan, el susţinând că toate monumentele de patrimoniu cultural de la Roşia ar fi de secol 19. Ori Biserica Greco-catolică din Roşia Montana este construită în 1741 cu elemente de baroc local, cu structura tipică bisericilor transilvănene. E de asemenea o realizare tehnică ieşită din comun pentru că este fără îndoială cea mai înaltă biserică din Apuseni iar clopotniţa este o capodoperă.

Dr. Ştefan Balici este arhitect, vicepreşedinte al Asociaţiei Arhitectură | Restaurare | Arheologie (ARA) şi lector universitar la Departamentul de Istoria şi Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti.