"Stăteam noaptea pe câmp cu binoclu la ochi" - percepţia băncilor asupra insolvenţei

"Insolvenţa reprezintă un chirurg al economiei care încearcă să salveze cât mai mulţi pacienţi, ori putem spune că 98,8% din pacienţi au murit pe masa de operaţie, a declarat marţi Florin Dănescu, preşedinte executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), la o conferinţă dedicată insolvenţei, organizată de Legal Magazin, explicând că doar 1,2% din firmele care intră în insolvenţă ajung să intre în reogranizare.

În contextul unor dezbateri pe tema legii involvenţei, intrată în vigoare pe 28 iunie a.c, oficialul ARB a reamintit că, deşi proiectul legislativ menit să corecteze numeroase deficienţe din sistem a fost demarat la solicitări repetate ale băncilor, la un moment dat se punea problema că acest act normativ trebuie să fie un act umanist. Ori, legea insolvenţei trebuie să fie un act economic care să restabilească un echilibru între creditori şi debitori, un act care salvagardează actul economic naţional şi care dă mai multă încredere finanţatorilor.

"Dacă acum 4 ani o companie din 30 era în insolvenţă, în acest an, una din şapte este în insolvenţă", a mai remarcat Florin Dănescu, precizând că totalul sumelor datorate de debitorii aflaţi în insolvenţă, în faliment şi reorganizare care aveau credite contractate la bănci se cifrează la 17,2 miliarde lei sau 3,91 mld euro, potrivit datelor înscrise în centrala riscului de credit din iunie 2014, care include 89,6% din totalul creditelor asumate de către industria bancară.

"Numărul firmelor debitoare aflate în insolvenţă, în faliment şi reorganizare care aveau credite la bănci se ridicau la 8.850 la iulie 2014, din care doar 500 de debitori se aflat în reorganizare astăzi, restul fiind în insolvenţă şi faliment. Restanţele înregistrate de debitori aflaţi în insolvenţă faliment şi reorganizare se ridică la aproximativ 15, 25 miliarde de lei. O statistică BNR aferentă lunii august 2013 arată că 86,4% din companiile intrate în insolvenţă au intrat în faliment, în stadiul de reorganizare fiind doar 1,2 %." a mai adăugat oficialul ARB, adăugând că acest procentaj arată "un faliment al insolvenţei în sine".

Deşi numărul firmelor care au intrat în insolvenţă în primele 7 luni ale anului 2014 a scăzut cu 13,37% la 15.124 de la 17.458 în perioada similară a anului trecut, acest lucru nu reflectă neapărat o redresare a situaţiei ci, mai degrabă, scăderea poate fi explicată de nesiguranţa debitorilor din perspectiva noii legi, a mai explicat oficialul ARB. Creanţele prinse în labirintul insolvenţei reprezintă 20% din PIB, a mai atras atenţia Dănescu.

"Încă nu ştim ce efecte produce, cum va fi, care sunt schimbările pe care le va aduce aşa că mai multă atenţie la intrarea în insolvenţă!"

În ceea ce priveşte modul în care băncile percep fenomenul, Florin Dănescu a dat un exemplu din lunga sa experienţă de bancher (25 de ani):

"Stăteam undeva pe un câmp noaptea, cu binoclu la ochi cu o firmă de pază lângă mine şi mă uităm la debitorul nostru, o fabrică, şi vedeam cum scoate activele din fabrică şi nu puteam să fac nimic. Doar constatam. Cu toţi juriştii, cu toate departamentele, cu toţi specialiştii, cu lege cu tot... Aceasta este percepţia, este adevărat, dusă la extrem, a oamenilor din bănci (asupra insolvenţei n.r.)" a descris Dănescu una din experienţele sale în materie de bună credinţă a debitorilor şi de protecţie legislativă a creditorilor.

"La ARB când ne vedem cu toţi conducătorii din bănci, constatam cum se ridică unul, doi, trei, zece, se uită la telefon şi ştiam că este vorba de o insolvenţă. A mai intrat un client în insolvenţă. Ştiam că trebuie să părăsească şedinţa pentru că era un subiect de prioritate zero, neavând aşteptări foarte mari. Pentru că de multe ori clienţii care au intrat în insolvenţă au lăsat pasivele pe seama băncilor şi şi-au transferat activele pe alte firme." a completat oficialul ARB tabloul băncilor "victime" ale unui sistem care nu le proteja interesele.

Interpelat de o participantă la conferinţă, care a remarcat că băncile, la fel ca şi fiscul, au toate instrumentele posibile pentru a verifica şi controla fiecare leu pe care l-au dat astfel încât ar trebui să ştie cu un an dinainte când va intra un client în insolvenţă, nu să aştepte un telefonşi ar trebui să îşi folosească toate mijloacele pentru a preîntâmpina insolvenţa clienţilor lor, preşedintele executiv ARB a parat răspunderea pentru prevenirea falimentelor, arătând că fiecare instituţie ar trebui să facă ce are în fişa postului.

"Atâta timp cât efectul insolvenţei prinde zeci de procente, asta insemana că ori băncile nu se prea descurca în această meserie, ori exista alte lucruri la care să fim atenţi, şi dacă nu sunt cumva şi alte instituţii şi organizaţii care au responsabilităţi în acest domeniu, printre care şi cel legislativ. Şi atunci vorbim de un efect cumulat a mai multor factori.

Insolvenţa reprezintă un chirurg al economiei care încearcă să salveze cât mai mulţi pacienţi, ori putem spune că 98,8% din pacienţi au murit pe masa de operaţie

La un moment dat, băncilor li se reproşa furtul din ATM-uri. Un tractor a pus lanţurile pe un ATM şi l-a smuls. S-a spus că banca ar trebui să îşi facă şi mai multe sisteme ca să nu poată smulge tractorul ATM-ul." Prevenţia însă nu revine doar băncilor, sunt o mulţime de instituţii care să rezolve acest gen de probleme, altfel, băncile pot lua măsuri de securitate suplimentară dar se vor reflecta în costul creditelor, a explicat Dănescu, adăgând că exemplul cu tractorul care smulge un ATM în plin oraş, în plină zi, fără ca nimeni să intervină este ilustrativ pentru modul în care funcţionează sistemul şi că fiecare instituţiei trebuie să facă ce are în fişa postului.

Legea insolvenţei a fost redactată de o echipă de specialişti în domeniu, sub supravegherea Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional. Scopul ei declarat a fost de a aduce echilibrul într-un mediu economic în care unii debitori "iubeau insolvenţă" încercând prin ea să scape de datorii şi să funcţioneze fără să-şi plătească furnizorii de bunuri, servicii şi utilităţi, generând astfel probleme pe un întreg lanţ economic, în timp ce alţi debitori oneşti, aflaţi în dificultate, nu erau ajutaţi de cadrul legislativ.

Noua lege a insolvenţei vine cu multe elemente noi, unele dintre ele contestate de bănci, care şi-ar dori un rol mai activ în insolvenţa clienţilor lor şi mai multe instrumente pentru recuperarea creditelor (multe dintre ele neperformante) pe care le-au dat.

Unul din aspectele sensibile ale noii legi sunt creanţele curente, precum facturile la utilităţi, facturile emise de furnizori etc., care curg pe perioada insolvenţei.

Creanţele curente erau marea tragedie a procedurilor de reorganizare reuşită, pe perioada insolventelor unele firme acumulând creanţe curente de ordinul zecilor de milioane de lei, a explicat avocata Andreea Deli-Diaconescu, membru al echipei ce a redactat noul cod al insolvenţei. Conform noii legi intrate în vigoare în iunie, în cazul în care aceste creanţe curente nu se plătesc timp de 60 de zile, creditorul poate cere intrarea în faliment a debitorului rău platnic. Băncile ar dori să intre în egală măsură în categoria celor înscrişi la masa credală cât şi în categoria celor ce încasează creanţe curente, respectiv rate la credite ce curg lunar, dispunând astfel de un instrument în plus de control şi de un ascendent asupra clienţilor rău platnici.

Rămâne de văzut dacă şi cum se va aplica acesta prevedere marilor operatori economici aflaţi în insolvenţă. Este puţin probabil ca aceştia să intre în faliment dacă nu-şi plătesc creanţele curente, aruncând astfel zeci de mii de oameni în şomaj. În consecinţă, un rol important în interpretarea şi aplicarea legii va reveni, în continuare judecătorii sindici.

Reamintim că în luna mai sistemul judiciar a fost zguduit de scandalul arestării celor patru judecători sindici, Ion Stanciu, Mircea Molovan, Ciprian Sorin Viziru şi Elena Rovenţa de la Tribunalul Bucureşti, pentru luare de mită şi trafic de influenţă,.

Judecătorii au fost acuzaţi că primeau sume de bani cuprinse între 10 şi 15.000 de lei pe lună sau că acceptau mită în bunuri precum carne, faină, cherestea sau haine pentru a pronunţa soluţii favorabile în diferite dosare de insolvenţă. Judecătorul Mustaţă a fost implicat în soluţionarea dosarelor privind insolvenţa Rodipet şi insolvenţa Hidroelectrica.