Stanomir: Mă întreb şi eu, din ceruri unde se află, cum l-or privi pe Ciolacu, Iuliu Maniu, Brătianu, Titu Maiorescu

Prezidenţiabilul PSD Marcel Ciolacu ar putea fi primul şef de stat de la dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu încoace care nu ştie limba engleză. Cât de important este acest lucru?

Analiştii politici Ioan Stanomir şi Florin Negruţiu, alături de expertul în securitate naţională Iulian Fota, au comentat pe acesta temă în emisiunea Digi24 realizată de Cosmin Prelipceanu.

Jurnalist: Vă spuneam la radio azi dimineaţă, Marcel Ciolacu întrebat dacă se poate prezenta în limba engleză. Haideţi să vedem momentul:

***

Cum merg cursurile de limba engleză? Aş vrea să vă rog să ne spuneţi câteva vorbe în limba engleză despre dumneavoastră, câteva calităţi care vă califică, vă descriu pe dumneavoastră Marcel Ciolacu şi de ce să vă voteze românii.

Ciolacu: În primul rând, cred că pot să le spun şi româneşte. Nu am nicio problemă. Am o reţinere şi este normală, pentru că nu stăpânesc foarte bine. Am discuţii, tête-à-tête, nu am o problemă de conversaţii. Eu şi anunţ de la început că nu ştiu foarte bine. Cred că preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus: stai liniştit, că vorbesc mai încet. Ok. Dar am reuşit în jumătate de oră să ne înţelegem foarte bine.

Cu traducător lângă dumneavoastră? Cu translator?

A fost un tête-à-tête. Am avut negocierile în ceea ce priveşte viitorul comisar şi eu zic că au ieşit acele negocieri.

Make România great again!

I know. I hope.

Hai să facem şi lecţii.

***

Nicolae Ciucă, la un eveniment de lansare a programului, la un moment dat a început să vorbească în engleză. În mod evident, ca să-i dea un soi de replică lui Marcel Ciolacu: Matthew, mulţumesc foarte mult pentru prezenţa ta aici şi apreciez foarte mult prezenţa ta şi înţelegerea ta despre ce trebuie să facă un lider pentru următoarea decadă şi ce trebuie să facă ca să treacă prin toate ameninţările şi provocările. Mulţumesc foarte mult. (traducere)

Ioan Stanomir: Aş spune că nu problema lipsei de cunoştinţe lingvistice este în chestiune, ci problema lipsei de viziune la unii candidaţi, pentru că un şef de stat, în primul rând, nu poate admite, cred eu, că are asemenea vulnerabilităţi. A admite că ai un călcâi al lui Ahile de această natură, este să te pui în poziţie înjositoare tu însuţi faţă de omologii tăi. Cred că un şef de stat, în primul rând, trebuie să inspire respectul şi loialitatea compatrioţilor săi şi să încerce într-o lume din ce în ce mai nesigură să inspire respect şi loialitate aliaţilor şi frică inamicilor. Asta este realitatea.

Mie îmi pare rău că, de multe ori, par destul de sumbre cuvintele pe care le spun, dar trebuie să înţelegem că, în lumea în care trăim, omologii şefului nostru de stat nu mai sunt decât într-o mică măsură aleşi democratic. Sunt foarte mulţi tirani, dictatori. A fost BRICS Plus zilele acestea în Rusia şi pe scenă se aflau oameni care, în copleşitoarea lor proporţie, nu-şi datorau poziţia votului popular.

E important să spunem că trăim într-o astfel de lume şi că modestia jucată a domnului Ciolacu e o scenetă demnă de Costache Negruzzi, cu Lăpuşneanu, Lăpuşneanu de Buzău, care simulează foarte bine modestia. Cine îl sfătuieşte, îl sfătuieşte bine pe domnul Ciolacu. Modestie simula şi Octavian August când a sugrumat Republica Romană. N-am nevoie să mă faceţi principe, că eu sunt primul între voi.

Sigur, domnul Ciolacu e din Buzău, din vecinătatea mea, aşadar, eu fiind din Focşani, sunt automat, din start, un fan al domnului Ciolacu, iarăşi remarcaţi ironia, dar cred că modestia jucată este bună până la un punct, iar dincolo de acel punct al jocului pentru uz intern, încep marile probleme ale României, pentru că noi totuşi trăim într-o epocă în care, sub pretextul multilateralismului şi al ordinii multipolare, dacă poate exista ordine multipolară, e o problemă şi de semantică aici, de fapt ajungem la situaţia în care ţări dictatoriale îşi exportă soldaţii pe teatre de luptă din Europa, în vreme ce noi discutăm, precum discutau bizantinii faţă cu otomanii în 1453: ce să facem?

Eu cred că este clar ce trebuie să facem. Problema este de voinţă politică şi aici sunt, ca şi domnul Fota, de acord, că naţiunile mari sunt mari tocmai pentru că în momente de cumpănă, fiii şi fiicele lor ies la lumină. Ronald Reagan, Margaret Thatcher, Helmut Kohl, Francois Mitterrand sunt personalităţi care au onorat naţiunile lor în timpuri apropiate nouă. Micimea multor lideri europeni şi americani de astăzi este una dintre cauzele curajului pe care îl insuflă trupelor lor dictatorii, pentru că dictatorii de obicei au curaj, este lecţia lui Hitler, doar dacă în faţa lor se află oameni despre care ştiu că aparţin altei civilizaţii.

Nu uitaţi că Hitler, în discuţiile private, nu era niciodată altfel decât dispreţuitor faţă de Chamberlain, domnul cu umbrela, un gentleman britanic. El, ştiind că are în faţă un gentleman, îşi putea permite să fie un agresor. Când l-a avut în faţa pe Churchill, un gentleman britanic curajos, şi l-a avut şi pe Franklin Delano Roosevelt, un patrician american la fel de curajos, evident că l-a avut în faţă şi pe Stalin, tătucul lui dictatorial.

Aşa încât trebuie să fim foarte atenţi, nu e vorba doar despre cum te prezinţi în limba engleză, ci este vorba despre cum prezinţi România în ochii celor care nu sunt neapărat prietenii noştri.

Jurnalist: Pentru că Iulian Fota, confidenţa pe care a făcut-o Marcel Ciolacu, elementul care ne-a făcut pe toţi să strângem din dinţi, a fost cel în care ne-a spus că Ursula von der Leyen i-a zis, ok, lasă că vorbesc eu mai încet - de fapt mai rar.

Domnule Fota, vă rog, vreau să ştiu la ce v-aţi gândit când aţi aflat că într-un tête-à-tête Ursula von der Leyen îi spune lui Marcel Ciolacu, lasă că vorbesc eu mai rar, presupunem mai încet. Şi oricum domnul Ciolacu a avertizat-o că dacă nu înţelege, o avertizează. La ce v-aţi gândit când aţi auzit aceasta?

Iulian Fota: La ce a fost în realitate miza acelei întâlniri. Şi miza acelei întâlniri nu a fost nivelul de limbă engleză al domnului Ciolacu. Miza acelei întâlniri a fost onestitatea domnului Ciolacu, pentru că domnul Ciolacu trebuie să facă nişte reforme, cel puţin în calitatea pe care o are acum de premier, şi reformele alea sunt extrem de importante pentru stabilitatea economică a României. Domnul Ciolacu a făcut nişte promisiuni, probabil, acolo.

Ştim că la nivelul guvernului se lucrează în momentul ăsta la un plan, la un set de măsuri, lucruri care sunt ţinute destul de departe de noi şi asta mă intrigă un pic, pentru că, până la urmă, e vorba de buzunarele noastre, de veniturile noastre, de cum o vom duce la anul şi ar trebui să ştim şi noi ce anume se angajează Guvernul României, în numele nostru, al contributorilor, în faţa Bruxelles-ului.

Deci eu cred că esenţa discuţiei aici a fost... faptul că domnul Ciolacu se exprimă mai greu în limba engleză... evident că un standard cât mai ridicat de stăpânire a limbii engleze îţi dă măcar egalitate, sau un ascendent în relaţia cu celălalt. Dar, pe de altă parte, pentru că, până la urmă, la nivelul întregii planete, nivelul de cunoaştere a limbii engleză este cel care este, oamenii sunt îngăduitori, şi cum e şi doamna von der Leyen, politicoşi şi te ajută, dar ei vor să scoată de la tine, nu o elegantă exprimare în limba engleză, ei vor să scoată de la tine un angajament, onestitate în relaţia cu el, şi să faci ceea ce spui, pentru că altfel îţi pierzi credibilitatea, şi credibilitatea, să ştiţi că o dată se pierde în relaţii internaţionale. A doua oară, chiar dacă poate stă de vorbă cu tine, nu mai dă doi bani pe ceea ce spui, şi nu mai are valoare ceea ce spui în relaţia cu interlocutorul tău.

Asta este o lecţie pe care am învăţat-o încă din primele săptămâni când am ajuns la NATO şi am început să lucrez acolo, şi să ştiţi că este extrem, extrem de importantă. Se câştigă greu credibilitatea, se pierde foarte uşor, odată ce promiţi un lucru şi nu-l faci. Şi la capitolul ăsta, România, să ştiţi că nu stă deloc bine, apropo de steguleţe şi de alte momente în care Occidentul, UE sau NATO le-au punctat în relaţia cu noi, plecând de la o adâncă neîncredere, pe care ei, chiar dacă nu întotdeauna au manifestat-o, întotdeauna au avut-o în ceea ce ne priveşte. Pentru că, cum îmi spunea mie cineva la NATO, cu românii se lucrează greu. Suntem îndărătnici, spunem una şi facem alta, sperăm să-i păcălim. Că jocul ăsta la două capete, ca şi atitudine, încă îl vedem manifestat, inclusiv în chestiuni de politică internă, apropo de Gigi Becali, care a vorbit şi cu unii, şi cu alţii, şi aşa mai departe.

Florin Negruţiu (analist politic): Eu nu sunt atât de îngăduitor cu domnul Marcel Ciolacu. Eu aştept de la preşedintele României să stăpânească limba română, ca semn de patriotism, să-ţi cunoşti limba română şi să o vorbeşti corect. Şi am pretenţia de la preşedintele României să vorbească o limbă de circulaţie internaţională, limba engleză. Domnul Ciolacu ar fi primul şef de stat de la Ceauşescu încoace care nu ştie limba engleză. Până şi Ion Iliescu, cu ale lui "The Ducks Come From The Tracks" şi engleza lui vorbită cu accent rusesc, vorbea în engleză la reuniunile internaţionale, vorbea fără traducător.

În momentul în care te duci acolo, nu poţi să mergi tot timpul cu traducătorul după tine. Sunt discuţii fine, sunt negocieri care se poartă într-o limbă de circulaţie internaţională. Să nu cunoşti nicio limbă străină face impresia unui om picat din lună. Domnul Ciolacu, dacă va ajunge în poziţia asta şi dacă va face vizite externe, unde se va negocia în interesul României, va avea un handicap major în aceste relaţii.

Şi mai este un lucru pe care trebuie să-l spunem. Sunt în România sute de mii de copii care ştiu limba engleză, ştiu şi a doua limbă străină, care fac facultăţi foarte bune în afară, unii fac cariere strălucite, copii care vorbesc la perfecţie limba engleză şi care nu se mai întorc în România. De ce nu se mai întorc în România? Păi, uite de asta nu se întorc în România. Pentru că cei care conduc România duc mediocritatea pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres. Asta este situaţia. O ţii minte că Lia Olguţa Vasilescu la ONU, vorbind de marele tramvai? Cam ăsta este nivelul: din ce în ce mai prost, din ce în ce mai slab.

Încă o dată, de la Ceauşescu încoace, noi n-am avut un şef de stat care să nu ştie o limbă străină. Şi nu este singurul lucru care îl apropie pe domnul Ciolacu de Nicolae Ceauşescu.

Ioan Stanomir: Cu deosebirea că acum, ca să-l completez pe domnul Negruţiu, contextul e mai delicat, pentru că în vremea lui Nicolae Ceauşescu erau mulţi ceauşişti, acum, totuşi, nu mai vin din lagărul socialist, vin din lagărul occidental. Şi aş spune şi eu, ca şi colegul nostru, că există o imensă tristeţe. Totuşi, în această ţară, lăsând la o parte paranteza comunistă, noi am avut şefi de guvern care au onorat oratoria. Şi mă întreb şi eu, din empireu (ceruri - n.r.) unde se află, cum l-or privi pe domnul Ciolacu, Ion C. Brătianu, Titu Maiorescu, Iuliu Maniu.

Mă întreb şi eu, cum poate privesc toate aceste personalităţi, ca să nu mai spun, şi aici sunt de acord cu colegul nostru, că înainte de a discuta despre limbi străine, prima noastră datorie este faţă de limba pe care o vorbim. Şi ar trebui, în fiecare zi, să o onorăm, să o cinstim, pentru că dacă există ceva ce ne aduce pe toţi împreună şi singura noastră moştenire care ne-a dăruit unitatea noastră, este limba.

Noi suntem, cu o expresie deja clasicizată, un mic miracol, pentru că avem această limbă care, relativizată fiind, ne-a dat atâtea frumuseţi. Şi nu este firesc să avem şef de stat, şef de guvern, care, ascunzându-se în spatele mediocrităţii, să trimită celor care intră în viaţă un singur mesaj.

Mediocritatea este calea de succes? Mediocritatea aliată cu viclenia te duce la Palatul Cotroceni? Mi se pare că este de o profundă tristeţe şi stilul comunicării de la noi, stilul acesta pe reţelele sociale, conduce la o limbă română vorbită îngrozitor. Pe mine, personal, mă întristează. Şi, ca şi domnul Negruţiu, cred că domnul Ciolacu e pe cale de a egala performanţele ilustrului său predecesor, primul preşedinte cu sceptru al Republicii Socialiste România - Nicolae Ceauşescu.