Diaconescu: Avem o şansă enormă prin Nicuşor Dan. Când ai cea mai lungă frontieră cu o zonă de război, e o oportunitate
Şeful cancelariei fostului preşedinte interimar Ilie Bolojan, Cristian Diaconescu, a afirmat, la Digi24, că noul şef de stat Nicuşor Dan poate pune România pe "şinele predictibilităţii" şi fructifica oportunităţile de politică externă care sunt pe masă, în contextul în care avem cea mai lungă frontieră cu o zonă de război, ceea ce în orice criză reprezintă un atu important.
Jurnalist: Starea de spirit cum aţi simţit-o? Un sentiment de continuitate?
Cristian Diaconescu: Vreau să subliniez, şi este normal ca acest lucru să se întâmple. Ceea ce a reuşit în trei luni, trei luni şi jumătate, preşedintele Bolojan să complinească nu ar trebui să uităm foarte repede, pentru că rareori personalităţi politice cu un impact naţional, aşa cum preşedintele Bolojan a fost, am avut şansa să avem în România.
Să nu uităm din ce poziţie s-a plecat atunci, din perspectiva preşedinţiei României, politica externă, politica de securitate, politica de apărare, în condiţiile, situaţii excepţionale generate ca urmare a anulării alegerilor, câte explicaţii, câte clarificări, păstrarea contactelor şi mai ales a predictibilităţii României din această perspectivă, şi este meritul acestui preşedinte şi al echipei sale.
În egală măsură, continuitatea asigurată de preşedintele Dan asigură un anume tip de certitudine, dar încă totul nu este dus la bun sfârşit. Cam în următoarea lună, o lună şi jumătate, România va redeveni acel stat predictibil, cu orientare europeană şi euroatlantică cât se poate de clară, categorică şi asumată.
Este momentul unui preşedinte pe cinci ani, deci argumentele în sensul celor transmise de până acum au o greutate specifică suplimentară. Actualul preşedinte al României reprezintă sensul occidental, reprezintă sensul vestic, reprezintă o poziţionare care nu neapărat trebuie explicată, ci întărită. Din acest punct de vedere, premisele sunt foarte bune în acest moment.
Jurnalist: Care sunt aşteptările partenerilor noştri în legătură cu guvernul?
Cristian Diaconescu: În primul rând, predictibilitate. În al doilea rând, un anume tip de consecvenţă. Pentru că respectul faţă de România a venit tocmai din ideea că, după ce s-a întâmplat anul trecut, cei doi preşedinţi, preşedintele interimar, dar şi cel în exerciţiu, au rămas pe aceeaşi linie de mesaj, acelaşi tip de atitudine.
Dar trebuie să trecem în etapa a doua. Da, într-adevăr, pe 4 iunie trebuie mers la Bruxelles pentru a prezenta raportul privind măsurile împotriva deficitului. La două săptămâni după 4 iunie trebuie mers la Haga, la NATO, pentru a spune cât cheltuim din Produsul Intern Brut pentru apărare, spre 5%. Sigur, clauza de salvgardare spune că nu intră în procedura de infringement această cheltuială pe industria militară şi pe înzestrare.
Dar de unde faci rost de bani? Ei bine, la aceste întrebări nu răspunde nimeni şi nu există toleranţă, lucrurile trebuie să fie cât se poate de clare, răspunsul trebuie să-l dăm noi. Răspunsul trebuie să-l arătăm noi. Deci, dincolo de o anumită consecvenţă în ceea ce priveşte linia politică, este nevoie de seriozitate, asumare, şi nu o rezolvi numai cu o administraţie cu preşedintele României.
Jurnalist: A fost o direcţie bună, intensitate scăzută? Sunteţi de acord?
Cristian Diaconescu: Da, depinde după ce etape privim spre politica externă. Politica externă nu este numai rodul instituţional al diplomaţiei. Ministrul de Externe şi-a făcut datoria. Politica externă presupune Parlamentul României, Preşedinţia României, fiecare pe direcţiile lor, adunările parlamentare, organizaţiile şi comunităţile locale. Deci ne-am obişnuit să simplificăm politica externă considerând-o doar ţinta tipic instituţională. Mă rog, lucrurile sunt complicate. Revenind, în acest moment trebuie să ai o politică externă, unu, care să arate că ai o solidaritate acasă – daţi-mi o politică internă bună, pentru că vă dau o politică externă de succes.
Doi, să fii predictibil. Pentru că întrebările sunt foarte multe, venite din zone în care, într-adevăr, noi ne obişnuisem cu un anume tip de continuitate. Ei bine, această continuitate, pentru noi esenţială, pentru alţii e discutabilă. Şi, din acest punct de vedere, trebuie să ne adaptăm contextelor.
Tot ce înseamnă parteneriatul european şi euroatlantic trebuie să rămână acolo, sus, prin susţinerea noastră, nu numai prin afirmaţia noastră. Şansa enormă este că, în acest moment, prin noul preşedinte Nicuşor Dan, avem posibilitatea de a fi predictibili. Nimeni nu are răbdare cu tine să-şi închipuie că stă fiecare dintre partenerii noştri să vadă care sunt dilemele noastre, fie pe război hibrid, fie pe deficite, şi, în funcţie de asta, ne acomodează o politică mai bună sau mai rea.
Nu, aici se joacă pe interese. Or, din acest punct de vedere, au apărut o serie de elemente. Ai cea mai lungă frontieră cu o zonă de război, ceea ce poate reprezenta, ca orice criză, o oportunitate; poate reprezenta un deficit dacă nu ştii să foloseşti această oportunitate. Nu poţi sta pe loc în politica externă, ca lucrurile să se întâmple de la sine, de o manieră nu coerentă.
