Stanomir: Georgescu s-a retras precum Zamolxe în munţi. Dar dacă apare o criză politică, va fi coborât / AUR poate deveni primul partid parlamentar
Politologul Ioan Stanomir a explicat, în podcastul This is the story" realizat de Tudor Muşat, că o guvernare echilibrată, "capabilă să ordoneze vieţile cetăţenilor", va aduce firescul înapoi în viaţa oamenilor şi va putea stinge starea aceasta "quasi-revoluţionară" pe care a întreţinut-o în societate Călin Georgescu. Dacă însă va urma o criză politică prelungită, situaţia ar putea degenera până la organizarea de alegeri anticipate, momentul în care CG va fi coborât "din munţi" şi se va "reactiva" George Simion, iar AUR poate devenit primul partid parlamentar din România.
Jurnalist: Odată ce Nicuşor Dan a depus jurământul de preşedinte al României, cel mai mare tămbălău politic de după 1989, care a pus la îndoială însăşi democraţia în România, se încheie. Ce lecţii ne lasă? Şi ce fel de Românie începe acum? Care ar trebui să ne fie urgenţele, cum ar trebui să ne stabilim direcţia, inclusiv pe plan internaţional, şi ce ar trebui să reconstruim, astfel încât să nu aruncăm de tot la coş încrederea în ţara asta?
Ioan Stanomir: Acum ce facem? Sigur, există în noi toţi o dorinţă naturală de întoarcere la firesc. Şi cred că dacă vom avea succes în ceea ce ne propunem, către acest firesc trebuie să ne întoarcem. Firescul ce înseamnă? Firescul vieţii, firescul convieţuirii între compatrioţi, firescul renunţării la delir, la demagogie, la ură, xenofobie, legionarism, utopii.
Starea aceasta quasi-revoluţionară pe care a întreţinut-o în societate Călin Georgescu, având în principal un sprijin intern şi abia ulterior, cred, un sprijin din partea Federaţiei Ruse, poate să ajungă la sfârşit doar dacă guvernarea care începe va fi o guvernare modestă, calmă şi capabilă să ordoneze vieţile cetăţenilor.
Jurnalist: După ce fel de linii, domnule profesor, să le ordoneze? Că noi am văzut spiritul ăsta revoluţionar, a venit de toate părţile cumva. Toată lumea a vrut un reset şi un restart. Şi a zis: hai să terminăm cu sistemul şi cu liniile pe care era ordonată societatea. Şi de aia mă întreb dacă firescul ăsta nu o să miroasă urât unora care o să zică: nu, nu mai vrem firescul de până acum, ne-a ajuns cu firescul.
Ioan Stanomir: Firescul pe care l-am definit eu este firescul vieţii. Nu poţi trăi permanent într-o stare de agitaţie, nu poţi să-ţi urăşti permanent semenul. Nu poţi să trăieşti permanent în aceste băi de acid ale teoriei conspiraţiei. Cred că, la un moment dat, este nevoie să punem punct. Dar cum aţi observat corect, acest punct şi de la capăt presupune punct, dar nu neapărat chiar de la capăt de unde l-am lăsat.
Nu putem guverna această ţară cum a făcut-o preşedintele Klaus Iohannis. M-am bucurat că i s-a explicat preşedintelui Klaus Iohannis că prezenţa sa nu este bine-venită la ceremonia de învestitură a preşedintelui. Klaus Iohannis ar face bine ca o perioadă să-i evite pe compatrioţii săi, pentru că deceniul pe care l-a gestionat în această ţară a fost un deceniu nefast, cu precădere cel de-al doilea mandat.
Apoi este problema guvernării propriu-zise. Şi aici trecem de pe domeniul aşteptărilor iraţionale pe domeniul calculelor concrete. Eu, cum ai spus de disperarea unora, mă socot un spirit aronian. Adică mă socot un spirit liberal-conservator, care porneşte de la realităţile aşa cum sunt, nu de la realităţile cum ne-am dori ele să fie. Parlamentul României este cum este, iar primul partid parlamentar este Partidul Social Democrat, al cărui lider interimar este nimeni altul decât Ordonanţa numărul 13, domnul Sorin Grindeanu. Vă las pe dumneavoastră şi pe ascultătorii noştri să înţeleagă cât de profund este elanul reformator al PSD.
Aceştia sunt domnii şi doamnele cu care lucrăm. Sunt cei care, de altfel, s-au şi grăbit să-l felicite pe preşedintele nou ales şi să salute în prezenţa preşedintelui nou ales o victorie a democraţiei. Sigur, potenţialul de demagogie, de ipocrizie şi de şarlatanie la politicienii noştri este uriaş. Dar nu e mai puţin adevărat că oamenii acestei ţări au fost aduşi la exasperare, indiferent de cum au votat, din pricina dispreţului cu care au fost trataţi. Iar a continua această politică a dispreţului este o formă de sinucidere colectivă.
Jurnalist: Bun, dar ce să faci dacă eşti silit, exact cum aţi zis, să negociezi cu aceste persoane? Ele conduc partidele în momentul ăsta.
Ioan Stanomir: Eu cred că i-am exasperat pe mulţi prin faptul că nu am aşa pasiuni deosebite, nu îmi fac chip cioplit din contemporanii noştri, precum m-aş închina la icoană. Cred că politicienii de astăzi, spre deosebire de generaţia lui Corneliu Coposu şi Ion Raţiu, şi Doina Cornea, şi Monica Lovinescu, nu merită să fie icoane. Să fie foarte limpede. Vrem modele, urcăm spre acele personalităţi pe care le-am evocat. Nu spre cele de astăzi.
Eu nu sunt reprezentativ pentru români, cu atât mai puţin pentru românii care doresc neapărat să se investească în speranţe pentru a fi dezamăgiţi. Personalităţile pe care eu le-am admirat şi pe care le-am respectat sunt moarte de multă vreme. Ca atare, pe mine nu mă mai poate mobiliza, emoţiona şi seduce nimeni astăzi. Eu întotdeauna mă gândesc la cum ar fi procedat şi cum ar fi gândit în vremurile noastre Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Doina Cornea, Monica Lovinescu. La ei mă gândesc. Şi mă gândesc cum, de exemplu, procedează între noi cei de astăzi Ana Blandiana. La aceste personalităţi mă gândesc.
Ce poate solicita preşedintele Nicuşor Dan, în baza mandatului de care dispune, este să găsească între domniile lor şi în ei înşişi resursele pentru a fi mai puţin dispreţuitori, mai puţin imprevizibili şi mai puţin destructivi ca în trecut.
Jurnalist: Şi ştiind ce mişună pe acolo, prin partidele astea, sunt şansele de succes?
Ioan Stanomir: Succesul ţine de perspectivă. Alegerile anticipate, care ar putea fi provocate de o criză politică prelungită, nu ar fi în avantajul partidelor PSD-PNL. Şi nici măcar în avantajul USR. Noi ştim că domnul Călin Georgescu s-a retras precum Zamolxe în munţi. Dar dacă apare o criză politică, domnia sa este coborât de cei care l-au urcat în munte printre noi. Iar domnul George Simion se poate reactiva şi AUR poate deveni primul partid parlamentar. Sau dacă nu ei, altcineva. În condiţiile în care serviciile noastre de informaţii nu sunt controlate, ci controlează, ele pot controla. Iată una dintre lecţiile dramei noastre democratice.
Aşa că, dacă preşedintele Nicuşor Dan este omul modest şi corect pe care-l cunoaştem, domnia sa nu va cere imposibilul precum oamenii din 1968, ci va cere rezonabilul. Puteţi să vă împărţiţi ministerele, puteţi să vă alimentaţi clientela politică, dar nu mai faceţi răul pe care l-aţi făcut în trecut. Nu mai dispreţuiţi cetăţenii acestei ţări şi nu vă mai bateţi joc de ei. Evitaţi să vă urcaţi în avioane private. Evitaţi să vă certaţi în şedinţele de guvern. Evitaţi să puneţi nepoţii şi nepoatele în prim-plan şi încercaţi să fiţi măcar pentru o perioadă respectuoşi cu cei care merită respectul: oamenii acestei ţări.
Şi am spus-o în anumite emisiuni şi poate că n-a fost bineînţeles. Respectul începe de la modul de adresare şi de la mimică. Dacă îl baţi pe umăr pe cineva sau pe creştet, ca în desenele animate, dacă te strâmbi, dacă dai lecţii, dacă îi tratezi pe prieteni sau pe inamici drept cantitate neglijabilă, trezeşti dispreţul, iar dispreţul creează resentiment şi ură. Şi politicile bazate pe ură sunt politici distructive.
Am dat un exemplu şi revin mereu la el. Pe Corneliu Coposu oamenii acestei ţări erau să-l omoare în mai multe ocazii. Dar Corneliu Coposu nu le-a răspuns niciodată cu ură. Şi ce s-a întâmplat? Treptat, oamenii au înţeles că printre ei se află cineva care are această capacitate unică de a nu le întoarce ura. Şi au înţeles, poate după moartea lui, să-l iubească, să-l respecte. Care era puterea lor excepţională? Curajul. Onestitatea. Inteligenţa. Caracterul. Sinceritatea. Noi nu avem printre cei de astăzi oameni din plămada lor.
