Spioni chinezi prinşi furând secretele S.U.A

Sparg secretele comerciale de la mii de km distanţă, sau încarcă datele pe stick de la locurile lor de muncă. Se pot angaja în acte de spionaj de tipul cloack şi dagger. Pot fi recompensaţi pentru că îşi folosesc poziţiile de autoritate şi influenţă. Sau pur şi simplu strâng informaţii fără măcar să ştie că sunt folosiţi pentru a face asta.

„Ei” sunt multitudinea de spioni de diferite feluri, care sunt angajaţi de Republica Populară Chineză pentru a fura secrete economice şi de securitate de la S.U.A.

În cartea sa, “Arta Spionajului”, fostul agent CIA, Henry Crumpton, spune că “Rusia sau China, au probabil mai mulţi spioni care operează în S.U.A în momentul de faţă, decât au avut în toiul Războiului Rece”.

Congresmenul Billy Long, a declarat în timpul unei audieri din 2012, că Rusia şi China “văd spionajul economic ca pe o unealtă esenţială, în guvernarea unei ţări, pentru a atinge idealurile prestabilite pentru securitate naţională şi prosperitate economică”, notând atacurile zilnice care au ca ţintă tehnologia secretă, date economice, companii private, universităţi şi cetăţeni obişnuiţi americani.

“Este critic ca Membrii Congresului şi oamenii din mediul de afaceri al S.U.A să înţeleagă acest lucru: China şi Rusia au politici guvernamentale oficiale de a fura secrete pentru a-şi susţine creşterea economică”, a spus el.

Sunt multe cazuri unde acest lucru a deja avut loc. Pe 3 septembrie, a apărut atacul cibernetic chinez al “Stelei Roşii” - o amplă campanie de spionaj “care a infectat sute de victime importante în peste 40 de ţări“, după cum arată un raport de pe SecureList, un blog condus de firma de cercetare în securitate Kaspersky.

Ţinte ale Stelei Roşii, includ activişti tibetani şi uiguri, companii de petrol, institute de cercetare ştiinţifică, universităţi, companii private, guverne, ambasade, şi contractori militari.

Această campanie amplă a primit puţină atenţie din partea publicului. O căutare pe google după “Steaua Roşie”, şi atacurile sub numele de “NetTraveler”, pe 3 septembrie, nu au generat nici un rezultat în afară de site-urile de securitate.

Doar cu o săptămână înainte, atacurile de spionaj cibernetic, având ca ţintă participanţii G-20, au fost urmărite până la sursă: Armata Chineză. Chiar înainte de asta, hackerii care au fost descoperiţi ca fiind din Armata Chineză, au revenit cu un nou val de atacuri împotriva guvernului S.U.A şi a afacerilor de pe teritoriul S.U.A .

Mai multe feluri de spioni

Totuşi spionajul cibernetic este doar o parte din întregul ansamblu. Numărul spionilor chinezi din Statele Unite, şi amploarea activităţilor lor, îl depăşeşte pe cel al oricărei alte ţări.

Asta include studenţi, jurnalişti, oameni cu burse temporare, membri ai diferitelor companii, oameni de afaceri, organizaţii criminale, spioni convenţionali, agenţi de influenţă care încearcă să-i recruteze pe alţii în echipa lor.

David Wise, un scriitor de vârf din domeniul spionajului şi al scrugerii de informaţii, autorul “Capcana Tigrului: Războiul secret cu spioni al Americii cu China ”, a pus situaţia spionajului în perspectivă, în timpul interviului cu Democracy Now.

El a spus că dacă câteva ţări ar dori spionaj cu privire la o plajă, “Ruşii ar trimite un submarin în negura nopţii şi ar colecta câteva găleţi de nisip, Americanii ar trimite un satelit spion şi ar colecta date care ar fi analizate la Washington”. Chinezii, “ar trimite o mie de turişti, fiecare cu instrucţiuni clare să colecteze un singur fir de nisip”, a spus el. "Ei s-ar întoarce în China, şi-ar scutura prosoapele şi atunci China ar şti mai multe despre acea plajă decât oricine altcineva”.

Paul Moore, fostul analist şef al spionajului FBI, a descris dilema într-un raport din 1999 în Los Angeles Times

“Specialiştii în spionaj vor că ţinta lor chinezo-americană să se vadă pe sine mai mult chineză decât americană, şi să ajungă să creadă că are o misiune specială să ajute într-un fel patria-mamă”, a spus Moore.

Moore a adăugat că regimul chinez are ca ţintă chinezii etnici din două mari motive. Primul este împărtăşirea culturii şi a istoriei. Al doilea este că “Chinezii americani cuprind un procent estimat la 15 la sută din tot sectorul de dezvoltare în cercetare al Statelor Unite, şi mult mai mult decât atât, ei sunt în unele industrii cheie pentru apărare”.

Unii sunt plătiţi, unii primesc protecţie pentru familia lor de acasă, alţii s-ar putea să nu primească nimic sau să nici măcar să nu-şi dea seama că sunt exploataţi.

Lu Dong, un fost agent de influenţă al regimului chinez, a declarat pentru Epoch Times, “Dacă vrei pământ, atunci ei îţi dau pământ la un preţ mai ieftin. Dacă vrei să comanzi ceva, plăteşti mai puţin la vamă, sau îţi dau posibilitatea să poţi cumpăra anumite lucruri mai speciale”.

Lu Dong îi clasifică pe spionii de top chinezi în trei categorii: agenţi care să influenţeze opinia publică, agenţi care să recruteze alţi agenţi pentru a strânge informaţii, şi agenţi trimişi să se căsătorească cu indivizi cheie sau care stau în umbră. Spionii de nivel scăzut includ pe cei recrutaţi de spionii oficiali şi alţii care sunt şantajaţi.

Un manual secret al Ministerului Apărării din Marea Britanie, scos la iveală de Wikileaks, descrie procesul de decepţie – în mod particular când o persoană vizitează China - folosit la a recruta spioni. În cadrul acestor tip de vizite, vesticii, la fel ca şi chinezii care se întorc din străinătate, se pot afla pe o listă pentru a deveni agenţi de influenţă.

„Procesul de a fi cultivat ca un ‚prieten al Chinei’(agent - n.r.), este subtil şi pe termen lung. Chinezii sunt adepţii exploatării unuia dintre interesele vizitatorilor, acela de istorie şi cultură. Ei sunt experţi în linguşire şi sunt foarte conştienţi de efectul de ‚înmuiere’ pe care îl au mâncarea şi alcoolul”, după cum se spune în manual.

„Sub acoperirea de consultant sau lector, unui vizitator i se pot oferi favoruri, condiţii avantajoase sau oportunităţi comerciale”, spune manualul. „În schimb, se aşteaptă de la ei să ofere informaţii sau acces la documente. Sau, măcar să vorbească în numele Chinei (să devină ‚un agent de influenţă’)”.