Spaţiul Schengen înseamnă mai mult decât să-ţi laşi documentele acasă (DW)

Care este legătura dintre călătoria fără paşaport în Europa şi localitatea Schengen din Luxemburg şi de ce sunt România şi Bulgaria dornice să se implice? Spaţiul Schengen înseamnă mai mult decât să-ţi laşi documentele acasă, comentează joi Deutsche Welle (DW).

Schengen este un mic sat din Luxemburg, unde în 1985 s-a încheiat primul acord în rândul ţărilor membre în UE de a aboli controalele la frontierele lor comune. El a dat numele spaţiului Schengen, alcătuit din ţările care aplică aceste reguli, ce au intrat în vigoare cu opt state, în 1995.

Spaţiul a crescut ulterior. În plus faţă de cele 22 de state membre ale UE, include şi Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda. Marea Britanie şi Irlanda nu au aderat deplin şi menţin controale la frontierele externe, dar iau parte la unele schimburi de informaţii legate de Schengen. Ciprul, România şi Bulgaria aşteaptă la coadă. Ciprul nu poate adera, deoarece nordul insulei este ocupat de Turcia. În opinia unor ţări care sunt deja membre ale spaţiului Schengen, printre care şi Germania, România şi Bulgaria nu îndeplinesc condiţiile necesare eliminării controalelor la frontiera cu vecinii lor din UE.

Cele mai importante cerinţe din partea membrilor sunt capacitatea ţărilor din Schengen de a securiza frontierele lor cu ţările din afara UE, pentru a opri intrarea ilegală şi a preveni criminalitatea. Comisia Europeană a recunoscut capacitatea Bulgariei şi României de a face acest lucru, după o perioadă de tranziţie de mai mulţi ani. Germania şi Olanda sunt sceptice însă şi au amânat abolirea controalelor cu cele două ţări sud-est europene de mai multe ori.

Potrivit DW, un fapt care complică problema într-un mod pe care numai UE îl poate face este că România şi Bulgaria au intrat deja în mod legal în spaţiul Schengen prin aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Normele originare ale vechilor acorduri Schengen au devenit elemente-cheie ale tratatelor UE şi piatră de temelie a pieţei interne şi liberei circulaţii în interiorul blocului.

România şi Bulgaria au convenit să aducă politicile în materie de azil şi vize în conformitate cu normele UE, crescând controalele de-a lungul frontierelor lor cu ţările nemembre în UE, combătând criminalitatea legată de droguri şi împiedicând contrabanda şi traficurile. Ele sunt, de asemenea, parte din 'Sistemul de Informaţii Schengen' (SIS), care asigură autorităţilor poliţieneşti din UE acces rapid la date privind intrările şi ieşirile. Un alt sistem pentru achiziţia electronică de date privind vizele şi intrările şi ieşirile ilegale de persoane în spaţiul Schengen este în curs de pregătire.

Singura regulă pentru care Bulgaria şi România nu pot aplica încă este eliminarea controalelor la frontieră, care rămâne aspectul cel mai vizibil al acordului Schengen.

Astăzi, libera circulaţie a persoanelor în cadrul 'spaţiului Schengen', pentru cetăţenii din UE, a fost în mare măsură realizată. În circumstanţe excepţionale, de exemplu în timpul unor evenimente internaţionale majore, controalele la frontierele interne poate fi reintroduse temporar. Acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în timpul Campionatele Europene de fotbal şi al Cupei Mondiale, şi înaintea summiturilor G-8 şi NATO.

Mai multe ţări din UE, în frunte cu Franţa şi Germania, au reinstituit în iunie 2012 controalele la frontieră în cazul în care un stat din UE permite ca prea mulţi refugiaţi să intre în spaţiul Schengen. Înainte de a face acest lucru, însă, trebuie dovedit că există o ameninţare la adresa siguranţei publice. Grecia afectată de criză este considerată de mulţi miniştri de interne ai UE că nu se află în poziţia de a proteja suficient frontiera externă cu Turcia. Unii din UE se tem că Bulgaria şi România s-ar putea transforma în ţări de tranzit pentru intrări ilegale din Ucraina şi Balcanii de Vest spre restul Uniunii, în cazul în care controalele la frontieră sunt eliminate. La urma urmei, odată aflat în spaţiul Schengen, nimeni nu mai este împiedicat de o frontieră internă mai departe.

Încercarea Danemarcei de a reinstitui permanent controalele vamale la frontierele sale a fost abandonată în 2011, după câteva luni. Eliberarea de vize pentru 'spaţiul Schengen' este, de asemenea, parte a procesului privind azilul în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, refugiaţii şi solicitanţii de azil primesc de obicei numai permise de şedere - nu şi vize - pentru ţara de intrare şi rareori li se permite să se deplaseze liber în spaţiul Schengen.

Este greşit să asociezi problema Schengen cu situaţia românilor care emigrează în prezent în Germania în număr tot mai mare, a declarat Franziska Keller, membru al Parlamentului European din partea Verzilor. Ea a declarat la Bruxelles că romii care sunt cetăţeni români ar putea călători deja în UE, tot aşa cum şi-ar putea stabili reşedinţa în multe ţări. Controalele la frontierele româneşti cu ţări din UE nu sunt un obstacol.

Prin contrast, ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich, a declarat pentru 'Der Spiegel': 'Cei care vin doar pentru a obţine beneficii şi au abuzat de libertatea de circulaţie trebuie sa fie în mod eficient împiedicaţi'.

Dar un astfel de presupus abuz nu poate fi prevenit prin menţinerea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne, deoarece cetăţenii din UE beneficiază de libertate de circulaţie. În lumina acestui fapt, Friedrich cere, prin urmare, ca romii care au fost deja deportaţi din Germania să nu aibă permisiunea de a reveni aici. Aceasta ar fi o restricţionare mai mare a libertăţii de mişcare şi a normelor Schengen, potrivit DW. Ca parte a unui acord convenit cu cele două ţări în anul 2007, după încheierea unei perioade de tranziţie în 2013, românii şi bulgarii se pot stabili în mod liber permanent în Germania şi în alte ţări ale UE, atât timp cât au un loc de muncă sau sunt înscrişi la studii. Acest lucru a fost convenit odată cu aderarea celor două ţări în 2007.

Cetăţenii din majoritatea ţărilor din Africa şi Asia pot vizita oricare dintre ţările spaţiului Schengen având o viză specială. Obligativitatea vizelor se aplica şi Rusiei şi Turciei. Nord-americanii, majoritatea sud-americanilor, australienii şi japonezii sunt admişi fără viză, timp de trei luni. Şi cetăţenii ţărilor din Balcanii de Vest pot intra fără viză în UE, cu excepţia cetăţenilor din Kosovo, care nu este recunoscut de toate ţările din UE.