Europa a ales cel mai prost moment pentru a-i întoarce spatele Bulgariei (analist bulgar)

Spatele întors de britanici şi de germani Bulgariei nu putea veni într-un moment mai prost pentru ţară, comentează Yavor Siderov, cadru universitar şi analist în media bulgară şi străină, în paginile The Guardian.

Pentru Bulgaria, 6 martie a fost zi de doliu naţional, după ce Plamen Goranov, un bărbat de 36 de ani, şi-a dat foc în semn de protest faţă de corupţia din oraşul său natal, Varna. Cu trei zile în urmă, ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich, a declarat pentru Spiegel că dacă va fi nevoie ţara sa îşi va exercita dreptul de veto cu privire la aderarea Bulgariei şi României la spaţiul Schengen. Aderarea, scrie Siderov, a fost mult dorită de autorităţile de la Sofia şi Bucureşti, care au îndeplinit de multă vreme criteriile tehnice pentru admitere în spaţiul european de liberă circulaţie. În acest context, mulţi bulgari atribuie o valoare simbolică coincidenţei celor două evenimente.

Germania a întors spatele Bulgariei în contextul unei controverse ce durează de câteva săptămâni cu privire imigranţii români şi bulgari care vor abuza de sistemul de asistenţă socială din Marea Britanie după ridicarea restricţiilor aplicate acestora pe piaţa muncii, la sfârşitul acestui an. Concentrarea Marea Britanii pe un aparent influx iminent al balcanicilor săraci, hotărâţi să stoarcă bani de la britanicii generoşi şi naivi, s-a regăsit în mod similar şi în furtunile mediatice din Olanda şi Franţa. La 24 de ani de la căderea comunismului, pare să fi rămas prea puţin din solidaritatea promisă celor care au fost suficient de ghinionişti să fie prinşi de partea greşită a Cortinei de Fier - notează analistul bulgar.

Refuzul anglo-german, provizoriu şi discordant, nu ar fi putut surveni într-un moment mai prost pentru Bulgaria. Ţara a trecut prin două decenii chinuitoare de tranziţie post-comunistă, a fost falimentată de două ori, astfel încât mulţi au văzut în aderarea la UE - survenită în 2007, după 18 de ani în sălbăticie - o recompensă justă pentru încercările prin care au trecut. În plus, guvernul de centru-dreapta al Bulgariei a impus un regim strict de austeritate, care a sufocat economia, a alimentat şomajul şi a făcut ca veniturile mici ale oamenilor să se prăbuşească. În tot acest timp, bulgarilor li s-a spus că trebuie să fie mândri ca au una dintre cele mai scăzute datorii raportate la PIB din UE şi că sănătatea fiscală este o prioritate paneuropeană de prim rang.

În prezent însă, bulgarii trebuie să îndure dubla umilinţă a unei scăderi catastrofale a nivelului de trai şi a refuzului de a fi acceptaţi ca membri Schengen. Nu este de mirare, deci, că nemulţumirea manifestată cu două săptămâni în urmă, sub forma unor proteste faţă de preţurile ridicate la energie electrică, s-a transformat rapid într-un amestec exploziv de cereri - pentru democraţie directă, mai degrabă decât reprezentativă, pentru un sistem electoral majoritar în loc de unul proporţional, pentru o nouă Constituţie şi pentru anihilarea monopolurilor care controlează utilităţile publice.

Sărăcia generalizată şi sentimentul pregnant de a fi cetăţeni de rangul al doilea i-au determinat pe bulgari să iasă în stradă în cadrul celor mai mari proteste antiguvernamentale la care ţara a fost martoră din 1997, atunci când inflaţia ajunsese la 300%, iar economiile populaţiei se evaporaseră peste noapte.

Guvernul populist al premierului Boiko Borisov a demisionat imediat, aruncând Bulgaria într-o criză politică şi economică. Plecarea indecent de pripită a lui Borisov i-a făcut pe unii să suspecteze implicarea Moscovei - dat fiindcă Rusia este un jucător puternic în afacerile cu energie la nivel regional - în timp ce alţii au arătat cu degetul către SUA.

Ironia acestei situaţii rezidă în faptul că participarea politică, aşa haotică cum este, a anulat toate discuţiile despre emigrare. Bulgarii au ieşit pe străzi pentru a-şi reforma ţara şi a-şi îmbunătăţi soarta şi pot da Europei o lecţie despre pericolele populismului, crede Siderov. Poate că sacrificiul lui Plamen Goranov nu poate avea în Occident rezonanţa celui comis de Jan Palach în timpul Primăverii de la Praga în urmă cu 40 de ani, dar pentru bulgari el este la fel de cathartic, remarcă analistul.