“Solar Orbiter” surprinde una dintre cele mai mari erupţii ale Soarelui [video]

Sonda spaţială Solar Orbiter, o misiune comună NASA-Agenţia Spaţială Europeană (ESA) lansată în februarie 2020, îşi continuă drumul spre Soare. Misiunea ei este de a efectua observaţii de la cea mai apropiată distanţă de până acum de Soare, oferind primele imagini ale regiunilor neexplorate ale Soarelui şi a investiga conexiunea Soare-Pământ.

Între timp, pe parcursul călătoriei, sonda spaţială transmite deja materiale şi date pe care oamenii de ştiinţă pot începe să le studieze. Şi, pe când cele şase instrumente de teledetecţie sunt în principal activate doar în timpul campaniilor de testare specifice, acestea au dezvăluit deja câteva surprize.

Apropierea de Soare care a avut loc la periheliu pe 10 februarie 2021, în timpul căreia nava spaţială s-a aflat la jumătatea distanţei dintre Pământ şi steaua noastră, a oferit echipei posibilitatea de a testa instrumentele şi de a se pregăti pentru a face faţă viitoarei faze ştiinţifice. În timpul acestui pasaj apropiat de Soare, nava spaţială s-a aflat „în spatele” stelei noastre, văzută de pe Pământ, astfel că viteza de transmisie a datelor a fost foarte redusă. Acesta este motivul pentru care informaţia a avut nevoie de un timp mai lung pentru a ajunge la laboratoarele terestre, dar primele date sunt cu adevărat promiţătoare: primele imagini ale unei ejecţii coronale de masă sau instantanee ale celei mai puternice „bombe” solare ale stelei noastre.

Observaţii ocazionale

Trei dintre instrumentele de teledetecţie ale Solar Orbiter au capturat două ejecţii coronale de masă la scurt timp de la cea mai apropiată abordare. Camera cu imagini ultraviolete extreme (Extreme Ultraviolet Imager/EUI), camera cu imagini heliosferice (Heliospheric Imager/SoloHI) şi coronagraful Metis (Metis coronagraph) au surprins diferite aspecte ale celor două ejecţii care au avut loc pe parcursul zilei.

În acelaşi timp, ejecţiile au fost observate de satelitul Proba-2 al ESA şi Observatorul Solar şi Heliosferic (Heliospheric Observatory/SOHO) al ESA/NASA de pe faţa „frontală” a Soarelui, în timp ce observatorul STEREO-A al NASA, aflat mai departe de linia Soare-Pământ, a văzut, de asemenea, o parte dintre aceste evenimente, ceea ce a permis obţinerea unei imagini globale a fenomenului produs.

În cazul SoloHI, a fost prima ejecţie coronală de masă pe care instrumentul Solar Orbiter a observat-o; Metis a detectat deja una pe 17 ianuarie şi EUI alta în noiembrie anul trecut. Între timp, detectoarele in situ ale satelitului au captat prima ejecţie la scurt timp după lansare, în aprilie 2020. Multe dintre aceste instrumente in situ au detectat, de asemenea, activitatea particulelor în jurul ejecţiilor din februarie 2021: în prezent datele sunt analizate iar rezultatele vor fi prezentate ulterior.

Vremea spaţială

Ejecţiile coronale de masă sunt o parte importantă a vremii spaţiale. Particulele sale declanşează aurore pe planete cu atmosfere, dar pot provoca şi disfuncţionalităţi în anumite tehnologii şi sunt dăunătoare astronauţilor neprotejaţi. De aceea, este important să studiem ejecţiile şi să urmărim evoluţia lor pe măsură ce se propagă prin Sistemul Solar.

Erupţiile solare afectează toate straturile atmosferei solare (fotosfera, cromosfera şi coroana solară), încălzind plasma cu zeci de milioane de grade Kelvin şi accelerând electronii, protonii şi ioni grei aproape de viteza luminii. Spre deosebire de mecanismul de producere a protuberanţelor calme (şi filamentelor) solare care apar în a doua parte a vieţii unei regiuni active solare, când câmpul magnetic asociat a atins o anumită stabilitate, erupţiile solare apar în prima parte a vieţii unei regiuni active solare, când câmpul magnetic are variaţii mari. Această instabilitate face ca procesul să fie mult mai rapid, iar erupţiile să dureze între 1 - 3 ore.

Studierea ejecţiilor coronale de masă este doar un aspect al misiunii Solar Orbiter. Satelitul va face, de asemenea, observaţii fără precedent asupra Soarelui de aproape şi de la cele mai înalte latitudini ale sale, oferind primele imagini ale regiunilor stelei noastre care nu au fost niciodată cartografiate. Pe lângă date despre vântul solar şi măsurătorile câmpului magnetic din jurul navei spaţiale, misiunea va oferi noi informaţii despre funcţionarea stelei pe parcursul ciclului său de 11 ani, permiţându-ne să prezicem mai precis perioadele furtunilor spaţiale.

Articol de referinţă: Solar Orbiter images first coronal mass ejections