Şeful PNL al Finanţelor le-a pus pe masă nostalgicilor "câteva dintre realităţile economiei regimului comunist"

Comunismul nu a fost un model economic de succes, ci o sursă de suferinţă şi stagnare, a atras atenţia ministrul PNL al Finanţelor, Alexandru Nazare, după sondajul privind nivelul nostalgiei după comunism în rândul românilor.

"Rezultatele studiului INSCOP şi IICMER prezentate sunt îngrijorătoare. Faptul că tot mai mulţi români privesc cu nostalgie spre comunism nu reflectă o memorie fidelă, ci faptul că am uitat realitatea aşa cum era şi continuăm să ne lăsăm minţiţi de iluzii", a afirmat Alexandru Nazare.

Liderul liberal le-a semnalat tuturor celor care au nostalgii în această direcţie câteva dintre realităţile economiei regimului comunist:

- Control absolut asupra preţurilor şi salariilor. Fără piaţă liberă. Salarii mici, preţuri stabilite politic, fără legătură cu realitatea economică. Această distorsiune a dus la penurie cronică şi la dezvoltarea pieţei negre. Nu era nimic glorios să găseşti de cumpărat lapte pentru copii doar dacă dădeai la schimb un pachet de cafea “pe sub mână”. Asta dacă găseai.

- O datorie externă enormă: Ceauşescu ne minţea că vrea să scape România de datoria externă. Ce nu spunea era că datoria a crescut de peste 20 de ori între 1971 şi 1981, iar pentru a o plăti cu orice preţ, a impus raţionalizarea alimentelor, tăierea importurilor şi sacrificarea nivelului de trai. A rezultat o ţară cu frig în case şi mâncare pe cartelă — totul pentru propaganda unui „succes” economic plătit de cetăţeni cu suferinţă.

- Fabrici şi uzine falimentare, construite pentru raportări triumfaliste la partid şi nu pentru piaţă, cu tehnologii depăşite şi fără cerere reală. După 1989, multe dintre aceste uzine au intrat rapid în colaps, demonstrând că industrializarea forţată nu a fost sustenabilă.

- Lipsă totală de investiţii în infrastructură socială. În timp ce regimul Ceauşescu investea masiv în proiecte industriale de anvergură, sănătatea, educaţia şi condiţiile de trai au fost neglijate constant. Spitalele erau subfinanţate, şcolile dotate minimal, iar locuinţele şi utilităţile – adesea precare. Această lipsă de investiţii în infrastructura socială a contribuit la stagnarea şi sărăcirea populaţiei.

- Izolare economică - în anii ’80, România a redus drastic importurile şi a limitat schimburile comerciale externe pentru a-şi plăti datoria externă, izolându-se practic de pieţele internaţionale. Această politică a condus la lipsa materiilor prime esenţiale şi la blocarea accesului la tehnologii moderne, afectând serios capacitatea de a se dezvolta.

"E alarmant că, în 2025, trecutul izolaţionist şi iluzoriu ajunge din nou să pară o soluţie, unora. De aceea, avem datoria de a ne aminti, în primul rând, cum au stat lucrurile. Trebuie să apăram şi să construim, cu toate eforturile, un viitor european şi cu o economie corectă, funcţională, care să asigure demnitate tuturor", a conchis Alexandru Nazare.