Seceta ne arde la buzunar: Fructele, legumele şi cerealele, tot mai scumpe

Perioada actuală este marcată în plan global de efectele încălzirii globale ce provoacă grave prejudicii în domeniul resurselor de apă, agriculturii şi resurselor alimentare. România este şi ea afectată de această tendinţă globală, iar seceta prelungită din vara anului 2012 conduce la o îngrijorare în ceea ce priveşte producţia agricolă. Marcată de probleme economice, ţara noastră se vede nevoită să facă faţă unui nou risc generat de recolta slabă preconizată de specialiştii din agricultură.

Importanţa resurselor de apă

Creşterea temperaturilor afectează în primul rând resursele de apă necesare pentru irigarea terenurilor arabile, astfel că pământul uscat afectează dezvoltarea culturilor. În perioadele secetoase, se constată de asemenea o reducere semnificativă a resurselor de apă subterane, care afectează în mod direct alimentarea cu apă a localităţilor dependente de acestea.

Efectul este puternic resimţit în mediul rural, unde întâlnim deseori alimentarea din surse proprii (precum fântâni şi izvoare), folosite atât pentru consum casnic, cât şi pentru irigarea culturilor. Observăm afectarea drastică, atât a culturilor industriale, cât şi a celor din micile ferme şi chiar a culturilor de subzistenţă.

Scăderea debitului râurilor şi fluviilor şi reducerea resurselor de apă de suprafaţă conduc direct către afectarea producţiei energetice, ceea ce face ca preţul plătit de consumator să crească semnificativ.

Temperaturile ridicate afectează puternic resursele de apă stocate, care se evaporă într-un ritm mai crescut. Inconvenientul este dublat de imposibilitatea refacerii resurselor în timp util, pentru ca efectele să nu fie resimţite.

Astfel, poate fi observată chiar afectarea transporturilor pe principalele rute fluviale, ceea ce creşte costul de transport regăsit în preţul final al produselor.

Planificare şi finanţări agricole ineficiente

Pe fondul acestor efecte, observăm îngrijorarea producătorilor agricoli în ceea ce priveşte producţia deosebit de slabă preconizată pentru anul în curs. Efectul negativ este amplificat de criza economică pe care populaţia o resimte şi care, în timp, va conduce la nemulţumiri profunde.
Domeniul agricol este gestionat precar şi, din păcate, nu este exploatat la o capacitate de nivel optim. Pierderile înregistrate sunt generate de lipsa unei tehnici performante şi a proastei gestionări.

Deşi România primeşte prin fondurile europene aferente Politicii Agricole Comune o sumă destul de mare, banii nu sunt gestionaţi eficient şi, deci, multe dintre culturile româneşti suferă de pe urma lipsei unor sisteme eficiente de irigare şi de stocare a apei.

Preocuparea stringentă a autorităţilor ar trebui să fie legată de reducerea costurilor irigaţiilor şi de atragerea de fonduri pentru o agricultură eficientă pe termen lung.

Preocuparea faţă de efectele climatice asupra vieţii economice este des întâlnită la nivel global. Astfel, putem observa modul în care statele se reorientează în ceea ce priveşte sursa de origine a produselor agricole, ceea ce conduce la creşterea importanţei pe care statele agricole o au în configuraţia mondială. România cultivă anual doar pe 1,92% din totalul de teren arabil înregistrat la 39,49%, ceea ce cauzează o capacitate redusă a producţiei agricole, conform datelor regăsite în site-ul american cia.gov.

Sistemul precar de tehnologie şi irigaţii este cauza directă a gestionării ineficiente. Astfel, facilităţile tehnologice ajung să fie utilizate doar de către marii producători, din cauza costurilor ridicate presupuse de acestea.

Totodată, micii producători sunt profund afectaţi de evoluţia meteorologică, iar piaţa este privată de o sursă importantă de producţie. Acest fapt conduce la creşterea preţurilor la cele mai importante produse şi la necesitatea unei rate de import ridicate.

Creşterea preţurilor la alimente şi efectele probabile

Preocuparea stringentă a autorităţilor ar trebui să fie legată de reducerea costurilor irigaţiilor şi de atragerea de fonduri pentru o agricultură eficientă pe termen lung. Efectele pe termen lung ale unei proaste gestionări a resurselor alimentare sunt de cele mai diverse tipuri, de la împovărarea populaţiei din punct de vedere economic, la fenomene de escaladare, aşa cum au apărut în 2011 în lumea arabă.

Pe fondul încălzirii globale şi a secetei înregistrate în regiunile din nordul Africii, producţia s-a redus dramatic şi a condus la o creştere progresivă a preţurilor la alimentele de bază, ceea ce a generat seria de revolte populare. Interdependenţa economică dintre asigurarea resurselor alimentare şi siguranţa populaţiei este obligaţia autorităţilor, iar proasta gestionare a acestei probleme poate avea consecinţe grave.

Probabilitatea crescută ca preţurile alimentelor să crească în această toamnă presează autorităţile române să ia o decizie eficientă în ceea ce priveşte posibilele soluţii, pentru ca populaţia să nu resimtă efecte majore ale producţiei slabe.