Scoarţa lunară, aproape pulverizată de meteoriţi

Măsurătorile făcute de sondele americane din misiunea spaţială GRAIL arată că scoarţa lunară a fost aproape în întregime pulverizată din cauza "bombardamentelor" cu asteroizi şi comete din trecutul satelitului natural al Terrei.

Descoperirea a fost inclusă într-un studiu publicat în revista Science. Potrivit acestuia, 98% din scoarţa lunară a fost fragmentată, concluzie care i-a surprins pe oamenii de ştiinţă americani, autorii studiului.

"Ştiam că planetele telurice din sistemul solar au suferit numeroase impacturi în urmă cu mai multe miliarde de ani, dar nimeni nu se gândea că suprafaţa Lunii a fost atât de mult bombardată. Este cu adevărat o mare surpriză, iar această descoperire îi va determina pe mulţi planetologi să regândească istoria evoluţiei planetelor", a declarat Maria Zuber, profesor de geofizică la renumitul Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Statele Unite, coordonatoare a misiunii spaţiale GRAIL (Gravity Recovery And Interior Laboratory).

Cele două sonde gemene, aflate un timp pe orbita polară a Lunii, au efectuat măsurători foarte precise ale câmpului gravitaţional lunar, relevând repartiţia maselor, dar şi grosimea şi compoziţia diferitelor învelişuri ale Lunii, până la nucleul acesteia, informează rtv.net. Astfel, sondele au scos la iveală faptul că scoarţa lunară este mult mai subţire decât credeau oamenii de ştiinţă. Aceasta are o grosime de 34-43 kilometri, fiind cu 6-12 kilometri mai subţire decât arătau estimările.

"Cu o astfel de grosime a scoarţei, compoziţia Lunii este similară celei pe care o are Terra, ceea ce întăreşte teoria potrivit căreia Luna s-a format din materii terestre expulzate în urma unui impact uriaş produs la începutul procesului de formare a Sistemului Solar", a explicat Mark Wieczorek de la Institutul de Fizică a Pământului din Paris, autorul unuia dintre cele trei studii realizate pe baza datelor furnizate de misiunea spaţială GRAIL. Studiile au fost prezentate în cadrul conferinţei anuale a Uniunii Americane de Geofizică, care a avut loc la San Francisco, iar ulterior, au fost publicate pe site-ul publicaţiei americane Science.

Interiorul Lunii pare remarcabil de uniform, în raport cu suprafaţa acesteia. De fapt, cercetătorii de la NASA au descoperit că cele mai multe dintre variaţiile câmpului gravitaţional lunar rezultă din formaţiunile geologice de la suprafaţă - munţi şi cratere. Cu excepţia vastelor bazine de impact, scoarţa exterioară a Lunii este lipsită de structuri telurice dense, ceea ce atestă că cel mai probabil s-a format din materiale poroase sau pulverizate.

Harta straturilor interne ale Lunii a evidenţiat mase mai dense formate din magmă vulcanică, care s-a scurs, în trecut, în fracturi mari din scoarţă, înainte de a se solidifica şi de a forma pereţi telurici denşi.