Savanţii descoperă misterul “albastrului” din Egiptul Antic

În timp ce majoritatea obiectelor de ceramică egiptene au fost nedecorate, în timpul Regatului Nou — Epoca de Aur a Egiptului — o varietate de obiecte de ceramică au fost decorate elegant cu un albastru pal distinctiv.

Obiectele de ceramică au fost descoperite în multe locuri din Egipt, Orientul Mijlociu şi Sudan, majoritatea lor aflându-se în Egipt. Ţinând cont de utilizarea restricţionată a culorii albastru, aceasta a fost probabil disponibilă doar artizanilor asociaţi cu reşedinţe regale importante.

Pentru a obţine o mostră necontaminată de culoare albastru pentru analize chimice, dr. Jennifer Smith, care este profesor asociat la Universitatea Washington în St. Louis (WUSTL), dr. Colin Hope, profesor asociat şi director al Centrului pentru Arheologie şi Istorie Antică la Universitatea Monash din Australia, şi Paul Kucera, student doctorand la Universitatea Monash, s-au târât pe burtă printr-un tunel lung şi îngust într-o oază din deşert. Tunelul a fost săpat în stâncă de către egipteni pe vremea faraonilor.

Deşi unele sculpturi egiptene au fost colorate prin adăugarea de cupru şi cuarţ, obiectele de ceramică colorate cu albastru pal se crede că au fost decorate cu cobalt.

“Pigmenţii pe baza de cupru trebuie să fie aplicaţi în straturi groase şi au fost aplicaţi după ardere, aşadar ei au avut tendinţa să se exfolieze când un obiect era manipulat cu mâna. În locul cuprului, colorantul folosit pentru ceramica vopsită în albastru este cobaltul, care a fost ars în oale”, a declarat Hope.

Analiza vopselii obţinută de la situl din oaza din deşert a arătat că pe lângă cobalt a fost găsit zinc, nichel, magneziu şi un amestec de elemente distinctive suficiente pentru a servi ca o amprentă chimică.

Se ştie că în momentul apogeului puterii sale, administraţia egipteană din Valea Nilului a susţinut exploatarea mineralelor din vale şi regiunile din deşertul învecinat. Această oază, unde apa adâncă poate ajunge la suprafaţă de-a lungul crăpăturilor şi fisurilor sub propria sa presiune, a fost locuită în continuu timp de aproape 400.000 de ani.

În timp ce căutau vopseaua, savanţii au analizat deşeurile din estul Saharei situate lângă faleză de calcar ce separa deşertul de Valea Nilului în Oaza Dakhleh, unde se afla tunelul.

În părţile inferioare ale falezei de la capătul vestic al Dakhleh, patru puţuri miniere au fost săpate meticulos cu mâna în piatră. Treptele cioplite de-a lungul puţurilor au permis o coborâre sigură. Puţurile au oferit acces la galeriile orizontale, unele lungi de aproximativ 15 metri, care urmăreau filoanele orizontale de alaun.

De câţiva centimetri grosime, filoanele de alaun sunt fibroase, de culoare gri pal spre roz şi uşor aspre.

Intrebându-se dacă alaunul a fost ingredientul secret folosit pentru a crea albastrul pal, Smith a obţinut o mostră pentru analiză.

“Când noi caracterizăm un element mineral natural, noi dorim să cunoaştem două lucruri: compoziţia sa chimică şi apoi cum sunt aranjate elemente care îl compun, sau structura sa cristalină”, a declarat Smith.

În cazul alaunului de la Dakhleh, structura cristalină a fost de puţin ajutor deoarece ar fi fost distrusă în cazul procesului de pregătire a vopselei. Doar compoziţia ar putea conecta alaunul de obiectele de ceramică.

Rezultatele lui Smith au arătat că alaunul nu conţine cobalt, deşi nu a fost în special bogat în acest element. Cobaltul, totuşi, a fost însoţit de urme de magneziu, nichel şi zinc — acelaşi amestec de elemente descoperit în vopseaua albastră.

Surprinsă de concentraţia redusă de cobalt, Smith s-a întrebat dacă artizanii antici au descoperit o cale pentru a-i creşte concentraţia la faţa locului. Dintr-o mostră achizitionata, Smith a descoperit că coaja de la suprafaţă unui puţ minier parţial inundat a avut un conţinut mai ridicat de cobalt decât altele. Smith a declarat că probabil, deoarece sulfatul din alaun se dizolvă uşor, conţinutul restului de cobalt ar fi fost prin urmare mai ridicat.

“Mă uit la toate aceste filoane diferite de sulfat, şi nu stiu care sunt utile şi pentru diferite scopuri fără să fac analize, dar ei trebuie să fi avut metode prin care puteau spune pe baza unor proprietăţi observabile pe care dintre ele să le exploateze. Este impresionant”, a declarat ea.