Rusia se foloseşte de 'puterea soft' pentru a prezenta Occidentul într-o lumină proastă

Deşi Kremlinul ar putea fi mai degrabă asociat cu ameninţările la care recurge o 'putere hard', 'puterea soft' face acum parte din politica oficială a Rusiei, ca 'set de instrumente pentru atingerea unor obiective de politică externă, pe baza potenţialului societăţii civile, a informaţiilor, culturii şi altor metode, scrie producătorul TV şi scriitorul Peter Pomerantsev în paginile Financial Times.

Spre exemplu, RT, cunoscut anterior ca Russia Today - post de ştiri internaţional, sponsorizat de stat, care emite în limba engleză, spaniolă şi arabă - are o audienţă potenţială de circa 644 de milioane de persoane. RT este, totodată, postul de ştiri online cel mai vizionat din lume, cu 1,1 miliarde de telespectatori, iar bugetul său a crescut, de la înfiinţarea sa din 2005, de la 30 milioane la 300 milioane de dolari. Potrivit conducerii RT, misiunea postului constă în a oferi un punct de vedere rusesc asupra lumii, iar popularitatea sa provine din acoperirea ştirilor neglijate de către alţii.

Fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, a avut o emisiune la RT, iar postul a câştigat o nominalizare la premiile Emmy pentru felul în care a relatat despre mişcarea Occupy în SUA. De asemenea, deşi fanii săi descriu RT drept un post 'antihegemonic', interviurile sale cu Putin sunt cuminţi, iar personalităţile sunt primite călduros.

Mai mult, prezentarea 'punctului de vedere rusesc asupra lumii' se dovedeşte a fi mai puţin despre propunerea unei ideologii proprii, aşa cum o făcea Uniunea Sovietică, cât mai degrabă despre subminarea Occidentului. În acest sens, scrie Pomerantsev, RT se descurcă excelent în a face Occidentul să arate rău.

Spre exemplu, în timpul crizei din Ucraina, RT s-a concentrat pe slăbiciunile UE. 'Ucraina evită spirala UE a morţii', 'Un acord comercial cu UE ar fi un 'bilet pe Titanic'' sau' Ucraina a refuzat să semneze un bilet de adio' sunt doar câteva dintre titlurile articolelor apărute la secţiunea 'Opinii'. Or, deşi RT insistă că aceste aparţin analiştilor, mesajul este unul similar, explică scrie Pomerantsev.

În plus, ideologia se face resimţită şi în ceea ce priveşte felul în care Rusia se foloseşte de diplomaţia culturală. În timp ce ministrul culturii susţine arta patriotică pe plan intern şi critică public fenomenele artistice 'multiculturale', cum ar fi spectacolele, atunci când vine vorba de a se prezenta în faţa unui public străin, Rusia exportă cu bucurie artişti radicali şi cosmopoliţi. Această politică, scrie Pomerantsev, lasă unele personalităţi culturale din Rusia în faţa unei dileme: sunt ele manipulate să scoată în evidenţă o faţadă pseudo-democratică a Rusiei?

În martie, scriitorul Mihail Şişkin a refuzat să facă parte dintr-o delegaţie literară trimisă de stat în Satele Unite, invocând imposibilitatea de a reprezenta 'un regim criminal şi corupt', iar Boris Akunin, un cunoscut scriitor şi membru al opoziţiei, le-a cerut liderilor culturali să înceteze să mai colaboreze cu Kremlinul. Pe de altă parte, în acest an, preşedintele Vladimir Putin a promis să mărească bugetul Rossotrudnichestvo, organismul rusesc destinat promovării culturii, de la 60 de milioane de dolari la 300 de milioane până în 2020.

În interiorul Rusiei, comentatorii pro-Kremlin se referă constant la Akunin şi alte figuri ale opoziţiei cu termenul de 'liberaşti' - un termen inventat care amestecă cuvintele 'liberal' şi 'pederast'. Neologismul reflectă eforturile Kremlinului de a transforma mesajul anticorupţie - potenţial universal - al adversarilor săi politici într-un fals război cultural între valorile 'conservatoare' ale Rusiei şi un Occident decadent.

Pe de altă parte, notează Pomerantsev, ar fi ciudat să spunem că Rusia este un bastion al conservatorismului social religios, în condiţiile în care doar 4% dintre cei care se descriu drept ortodocşi merg săptămânal la biserică, iar nivelurile avorturilor, divorţurilor, prostituţiei şi corupţiei sunt ridicate.