Rusia se confruntă din nou cu o criză demografică, la fel ca în anii 1990
Vladimir Putin a ajuns la putere într-o ţară care se confruntă cu o gravă criză demografică. Astăzi, 25 de ani mai târziu, criza se repetă: scăderea natalităţii, declinul natural al populaţiei şi creşterea mortalităţii masculine. Salavat Abylkalikov, doctorand în sociologie şi cercetător invitat la Universitatea Northumbria din Marea Britanie, explică de ce într-un articol pentru proiectul Carnegie Politika, pe care îl redăm mai jos.
Valuri în demografia rusă
Procesele demografice din Rusia se dezvoltă ciclic, în valuri care durează 25-30 de ani (în această perioadă, copiii devin ei înşişi părinţi tineri şi intră pe piaţa muncii). Această ciclicitate îşi are originea în catastrofele din prima jumătate a secolului al XX-lea, în special în cel de-al Doilea Război Mondial.
Conform estimărilor Rosstat, RSFSR a pierdut 6,9 milioane de persoane cu vârste cuprinse între 0 şi 4 ani în timpul războiului, doar din cauza scăderii natalităţii şi a creşterii mortalităţii. Alte 12,9 milioane de persoane cu vârste de peste 4 ani au murit, inclusiv bărbaţi care au luptat direct în război. Acest lucru a declanşat valuri demografice pronunţate în structura de vârstă a Rusiei: o creştere a natalităţii după război a fost urmată de o scădere în perioada 1960-1968, o creştere în perioada 1969-1988, o scădere bruscă între 1987 şi 1999 şi o nouă creştere până în 2016.
Acum intrăm într-o nouă fază de scădere. În 2024, 1,22 milioane de persoane s-au născut — doar puţin mai mult decât minimul istoric din 1999 (1,21 milioane). Dar acest minim record nu va rezista: numărul naşterilor va scădea cu 3-5% în fiecare an, iar creşterea lentă se va relua abia după 2029-2030.
Mai mult, pentru a se stabiliza chiar şi la acest nivel critic de scăzut, rata totală a fertilităţii (numărul mediu de naşteri pe femeie) trebuie să crească de la 1,4 în prezent la 1,7-1,8 şi să rămână la acest nivel până la începutul sau mijlocul anilor 2030. Fără cheltuieli fără precedent pentru politică familială şi într-un context de instabilitate generală, acest lucru este practic imposibil.
De ce nu mai există creştere demografică?
Diferenţa cheie între criza demografică actuală şi cea anterioară este componenta migraţiei, sau mai degrabă absenţa acesteia. Prăbuşirea URSS a declanşat fluxuri centripete puternice: locuitorii vorbitori de limbă rusă din fostele republici sovietice au început să se întoarcă în Rusia. De exemplu, numai în 1994, migraţia a crescut cu aproape un milion de persoane.
În perioada post-sovietică (1992-2023), 49,1 milioane de persoane s-au născut în Rusia şi 65,9 milioane au murit, ceea ce înseamnă o scădere naturală a populaţiei de 16,8 milioane. Cu toate acestea, datorită câştigurilor din migraţie (12,3 milioane de persoane), 73,6% din scăderea naturală a populaţiei a fost compensată. Cu alte cuvinte, migraţia a atenuat în mod semnificativ criza demografică anterioară.
Astăzi, acest mecanism de compensare nu mai funcţionează. Locuitorii din Asia Centrală se confruntă cu oportunităţi alternative de angajare în alte ţări şi în ţara lor, în timp ce economia rusă, lipsită de perspective de creştere rapidă, oferă condiţii din ce în ce mai puţin atractive. Conform statisticilor Ministerului Afacerilor Interne, în prezent există 3-3,5 milioane de migranţi legali în Rusia, comparativ cu aproximativ 4,5 milioane înainte de pandemia COVID-19 şi 5-7 milioane în 2012-2013.
Tot mai multe oportunităţi se deschid pentru migranţii din Asia Centrală: destinaţiile alternative includ Uniunea Europeană, ţările din Golful Persic, Turcia şi Coreea de Sud. În plus, xenofobia crescândă în societatea rusă şi persecuţia cetăţenilor din Asia Centrală în urma atacului terorist de la Crocus City Hall reduc şi mai mult atractivitatea Rusiei ca piaţă a muncii.
Tendinţe şi mai alarmante sunt asociate cu transformarea Rusiei dintr-un centru de atracţie într-o sursă de emigrare. Invazia împotriva Ucrainei şi mobilizarea ulterioară au declanşat cel mai mare exod de populaţie din ultimii 20 de ani — aproximativ 650.000 de persoane au părăsit definitiv ţara. Mai mult, acesta a fost în primul rând un „exod de creiere”: cei care au plecat erau în principal tineri, profesionişti cu înaltă calificare.
De atunci, valul iniţial de emigrare s-a calmat, dar exodul populaţiei – aparent la o scară mai mică – va continua. Mai mult, există în continuare potenţialul unor noi valuri puternice de emigrare în cazul unei noi mobilizări, al intensificării represiunii sau al unei deteriorări accentuate a situaţiei economice.
Situaţia este complicată de mortalitatea excesivă
Toate acestea fac ca actuala criză demografică să fie mai periculoasă decât cea anterioară. Defecţiunea mecanismului de compensare a declinului natural al populaţiei creează numeroase riscuri. Piaţa muncii este prima afectată: lipsa forţei de muncă în sectoare cheie (construcţii, transporturi, comerţ, agricultură) împiedică deja creşterea economică. La sfârşitul anului 2024, companiile ruseşti aveau un deficit de aproximativ 2,2 milioane de lucrători, iar aproape 70% dintre companii se confruntau cu o lipsă de forţă de muncă. Şi această tendinţă se va intensifica.
Situaţia este agravată de problemele de lungă durată legate de mortalitatea excesivă, în special în rândul bărbaţilor, ceea ce creează o dublă presiune demografică asupra viitorului ţării. Îmbătrânirea populaţiei, fără un aflux de lucrători tineri, devine o povară insuportabilă pentru sistemul de pensii şi pentru sistemul de sănătate. Deja, persoanele cu vârsta peste 65 de ani reprezintă peste 18% din populaţie (un record istoric), iar până la jumătatea secolului, această cifră va creşte la 24%. Prăbuşirea sistemului de securitate socială este o perspectivă foarte reală.
În cele din urmă, consecinţele invaziei împotriva Ucrainei merită o atenţie specială. Conform estimărilor Mediazona, BBC Russian Service şi Meduza, până la sfârşitul lunii august 2025, cel puţin 219.000 de ruşi, în majoritate bărbaţi în vârstă de muncă şi reproductivă, au fost ucişi în război. Pierderile indirecte sunt şi mai mari: pentru fiecare persoană ucisă, mai multe sunt grav rănite, multe dintre ele devenind invalide şi părăsind forţa de muncă, şi vor avea o durată de viaţă mai scurtă decât ar fi avut în circumstanţe normale.
Întoarcerea în masă a persoanelor de pe front cu traume psihologice şi fără o înţelegere adecvată a valorii vieţii umane este o cale directă către o creştere a alcoolismului, a dependenţei de droguri, a violenţei domestice şi a criminalităţii.
Situaţia va fi probabil agravată şi mai mult de priorităţile bugetare ale autorităţilor ruse şi de restricţiile impuse de sancţiuni: reducerea investiţiilor publice în sănătate, lipsa medicamentelor şi a echipamentelor şi inovarea lentă duc la o scădere a calităţii serviciilor medicale şi la o creştere a mortalităţii din cauze care ar putea fi prevenite. Efectul cumulativ probabil al acestor factori în următorul deceniu este de milioane de decese în plus.
