Ruleta rusească cu sângele pentru transfuzii. Proiect controversat al Ministerului Sănătăţii

Ministerul Sănătăţii a lansat în transparenţă publică un proiect care vizează majorarea valorii tichetelor pentru donatorii de sânge, urmând ca, în baza lui, un cetăţean care donează sânge să primească tichete de masă însumând 280 de lei pentru fiecare donare. În prezent, o persoană care donează sânge primeşte vouchere pentru masă în valoare de 67 lei, valabile până la sfârşitul anului pentru o donare.

Prezentat drept o iniţiativă benefică al cărei rol este să crească numărul de donatori şi, evident, cantitatea de sânge donat, proiectul este privit însă cu scepticism de către asociaţii de profil şi de medici. Aceştia punctează că, odată cu creşterea sumei cu care va fi răsplătită donaţia, creşte riscul ca donarea să fie percepută strict tranzacţional şi la centrele de donare să se prezinte inclusiv oameni bolnavi care să-şi vândă sângele pentru bani, trecând peste faptul că ar putea îmbolnăvi primitorii. Căci, deşi sângele este testat, tipul de testare folosit în prezent nu poate detecta HIV-ul şi anumite tipuri de hepatite în perioada incipientă de incubaţie.

Pentru ca riscul infecţiilor transmise transfuzional (HIV, Hepatita B sau C) să fie redus la minimum, donatorii completează la donare un chestionar şi sunt excluşi dacă bifează că au avut contact sexual neprotejat cu necunoscuţi, au fost la stomatolog recent, au făcut tatuaje etc., cu alte cuvinte dacă sunt susceptibili să sufere de boli ce nu pot fi depistate la testare în faza incipientă. Or, atâta vreme cât în prezent donarea este aproape benevolă - sumele care se plătesc sunt foarte mici - riscul ca un donator să mintă este mic. Dacă sumele vor fi consistente, există riscul ca pentru a-şi procura bani de alcool, droguri sau da, chiar şi pentru hrană, unii oameni să fie tentaţi să mintă în chestionare. Iar sânge infectat să ajungă la oameni.

Şi în prezent există acest risc, însă, odată cu creşterea remuneraţiei pentru donatori, riscul ar putea să crească exponenţial. Mult mai bine ar fi, cred cei intervievaţi de noi, ca tehnologia pentru testarea sângelui să se îmbunătăţească şi ca Ministerul Sănătăţii să găsească alte soluţii decât remunerarea pentru a stimula donarea. Nu banii. De altfel, remunerarea donaţiilor contravine atât legislaţiei naţionale, fiind în contradicţie cu Legea 282/2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice, cât şi recomandărilor UE.

Legea 282/2005 prevede că România are ca principiu, ca majoritatea statelor UE, donarea neremunerată. Este un principiu care stă la baza şi în documentele Consiliului Europei şi la nivelul Uniunii Europene. Iar la nivelul UE a fost în dezbatere şi a ajuns la nivel tripartit (Consiliu European, UE, Comisia Europeană), proiectul noii legislaţii pe substanţe de origine umană şi în acest document a fost inclus un capitol referitor la protecţia donatorilor - sânge, celule etc - Printre diversele articole sunt şi unele legate de compensarea donatorilor de substanţe de origine umană, accentul căzând pe neutralitate financiara.

Semnal de alarmă dinspre societatea civilă

Federaţia Internaţională a Organizaţiilor Donatorilor de Sânge, Fundaţia Donatorilor Benevoli de Sânge şi Asociaţia Smart Society - i-au scris secretarului de stat din Ministerul Sănătăţii Adriana Pistol pentru a cere retragere proiectului pe motiv că acesta creşte riscul transfuzional.

"Remunerarea donării creşte riscul transfuzional şi se opune eforturilor de promovare a donării benevole de sânge bazate pe principii umaniste, singurele care validează securitatea transfuzională şi asigură existenţa unei comunităţi de donatori fără risc, pe termen lung.

Studiile au arătat că unităţile provenind din donare remunerată comportă un risc de până la 100 de ori mai mare, risc ce nu poate fi eliminat complet nici cu trecerea la testare cu aparatură NAT, fereastra imunologică pentru NAT fiind de până la 14 zile pentru HIV şi HBV, respectiv 10 zile pentru HCV.

Comunitatea ştiinţifică a analizat beneficiile şi dezavantajele donării remunerate încă din anii ‘70, din studiile extinse reieşind că, deşi stimularea donării prin remunerare are efecte pozitive asupra numărului de donări, prezintă riscuri crescute legate de prezenţa virusurilor transmisibile în componentele sanguine donate şi duce la scăderea numărului de donatori cu motivaţie altruistă", se arată în apelul celor trei organizaţii.

"Numeroase directive ale Parlamentului şi Comisiei Uniunii Europene, bazate pe literatura ştiinţifică şi pe experienţa preţioasă a sistemelor de transfuzie occidentale au îndemnat statele membre U.E. să-şi dirijeze eforturile de promovare a donării doar pe principiul donării benevole neremunerate.

Creşterea valorii bonurilor oferite post-donare contrazice întreaga experienţă ştiinţifică şi practică din sistemele de transfuzie occidentale, dar şi politicile de sănătate publică ale acestor state. Fără a întreprinde schimbări extrem de necesare în sistemul de transfuzie - angajare personal, mărirea intervalului orar de primire a donatorilor, mărirea numărului de puncte de colectă - şi doar crescând aglomeraţia din centre, la începutul anului viitor va fi înrăutăţită opinia donatorilor asupra sistemului, precum şi moralul şi performanţa angajaţilor.

Chiar şi fără a lua în calcul o creştere a numărului de donări, folosind numărul de unităţi donate disponibil pe site-ul Ministerului (410.000), aproximăm un cost suplimentar de peste 87.000.000 de lei în 2024 cauzat de mărirea valorii bonurilor, sumă ce ar putea acoperi costurile salariale anuale a 100 de doctori şi peste 650 alţi angajaţi (asistenţi, şoferi, personal administrativ), plus achiziţia anuală a trei autospeciale noi pentru transportul echipelor de colectă mobilă.

Angajarea acestora ar permite eliminarea timpilor de aşteptare din centrele de donare, creşterea numărului de centre, extinderea programului de donare seara şi în weekend şi realizarea mult mai multor colecte mobile la nivel naţional. O altă măsură la îndemâna Ministerului Sănătăţii este actualizarea criteriilor de eligibilitate şi asigurarea respectării lor în mod unitar la nivel naţional, lucru care ar permite gratuit creşterea numărului de donatori.

România este singura ţară din lume în care donatorii sunt respinşi pentru că au dioptrii mai mari de o anumită valoare (care diferă de la un centru la altul) şi sistemul încă respinge donatori pentru hipotiroidism sau hepatită A avută în pre-adolescenţă, deşi în occident aceşti oameni pot dona. Acestea sunt doar câteva exemple de măsuri sustenabile care ar influenţa pozitiv numărul de donatori fără a avea efecte negative", se mai arată în document.

Ruleta rusească în spitale. Ministerul Sănătăţii ar putea reduce riscul pentru pacienţi prin implementarea unei tehnologii de testare mai eficient. O va face? Şi dacă da, când?

Riscul ca bolnavii care au nevoie de sânge să primească sânge infectat ar putea fi dacă nu complet eliminat - aşa cum reiese şi din scrisoarea mai sus menţionată - măcar redus semnificativ dacă România ar implementa Tehnologia NAT (Nucleic Acid Testing), tehnologie folosită la scara largă în alte ţări. NAT este o procedură de screening molecular a sângelui donat pentru reducerea riscului infecţiilor transmise transfuzional (HIV, Hepatita B sau C).

Recent, deputatul USR Adrian Wiener, de profesie medic, interpela Ministerul Sănătăţii cerându-le oficialilor guvernamentali să îi comunice un calendar al implementării tehnologiei NAT în sistemul transfuzional din România. În documentul transmis Ministerului Sănătăţii, deputatul Wiener a arătat că „această tehnologie reprezintă o modalitate de securitate transfuzională suplimentară, pe lângă testarea ELISA a markerilor virali (hepatita B, hepatita C, HIV, HTLV) deja implementată în sistemul transfuzional din România”.

„Dacă ar fi introdusă testarea NAT, testarea cea mai performantă existentă în lume, s-ar putea reduce fereastra imunologică pentru markerii virali care se transmit prin sânge. Prin testarea ELISA, care se efectuează în acest moment în România, a fost redusă semnificativ fereastra imunologică, dar nu într-atât cât ar putea fi redusă prin testarea NAT. (…) Prin reducerea ferestrei serologice ar putea creşte numărul de donatori admişi la donare, reducându-se astfel restricţiile temporare legate de securitatea transfuzională (tratament stomatologic, comportament sexual la risc, intervenţii chirurgicale, investigaţii invazive, tatuaje, piercing-uri etc)”, arată deputatul în interpelarea transmisă Ministerului Sănătăţii.

Contactat de publicaţia noastră, Wiener a opinat că implementarea unei tehnologii de testarea mai sigure este absolut necesară în sistemul de transfuzie românesc.

"E o fereastră de 7-8 săptămâni în care la testele ELISA care se folosesc acum nu se depistează nici HIV nici hepatitele nici B nici C. Este o mare problemă şi, în principiu, se merge pe acest chestionar în care sunt puse întrebări precum dacă ai avut contact sexual neprotejat cu persoane necunoscute, dacă ai avut intervenţii stomatologice, tatuaje etc. Acolo omul bifează dar problema e că există această tentaţie care se va industrializa în urma acestei creşteri a sumelor şi există un risc suplimentar, nu o putem nega.

Dacă se implementează NAT fereastra imunologică se reduce pentru că se detectează direct urmele de ARN viral nu reacţia organismului, anticorpii, cum e la ELISA şi atunci e mult mai sigur. În lumea civilizată asta se foloseşte", a explicat deputatul.

Căruţa înaintea boilor. N-ar fi mai bine să se implementeze tehnologii sigure şi abia apoi să se pună problema unor beneficii suplimentare pentru donatori?

Întrebat dacă, în condiţiile în care, la ora actuală, tehnologia din centrele de testarea nu permite depistarea unor boli precum HIV şi hepatitele B şi C în primele săptămâni de la infectare, n-ar fi mai oportun ca întâi să se schimbe tehnologia de testare şi eventual apoi să se dea beneficii pentru donatori, deputatul a răspuns afirmativ:

"Evident! Aici e o întreagă discuţie dacă să se mărească sumele. La nivel chiar şi de analiză superficială, pare bine să se mărească sumele. Dar, la nivel mondial, recomandările şi bunele practici spun că donarea trebuie să fie sută la sută voluntară, asta e recomandarea şi a OMS şi a tuturor profesioniştilor din sănătate, pentru că e o garanţie suplimentară a imperativului care te face să donezi.

Există şi metode alternative, se poate veni cu o iniţiativă legislativă de a oferi parcare gratuită donatorilor frecvenţi, de exemplu, sau acel cartonaş care îţi oferă posibilitatea de a parca să scrie pe el 'Donezi deci parchezi', e o modalitate de promovarea a donării pe lângă gratuitate. Parcarea e o mare problema în marile oraşe. Nu bani! Alte tipuri de beneficii care ar putea să motiveze, mai ales că nu ai plasele de siguranţă, adică nu ai un sistem care să garanteze securitatea transfuziilor", a declarat Wiener, care, reamitim, este de profesie medic.

De aceeaşi părere cu Adrian Wiener a fost şi doctoriţa Elena Copaciu, fost consilier onorific al ministrului Sănătăţii Vlad Voiculescu. Aceasta a punctat faptul că, în 2016, Voiculescu a încercat să introducă tehnologia NAT dar s-a izbit de obiecţii, culmea, tocmai din partea Institutul Naţional de Transfuzie Sanguină care acum pledează pentru creşterea sumelor alocate donatorilor pentru a stimula donarea.

Cât despre remunerarea donaţiei, Elena Copaciu a opinat şi ea că donarea trebuie să fie un act voluntar şi NEREMUNERAT.

"Donarea trebuie să fie un act voluntar şi neremunerat ca donarea oricărui ţesut. Adică, pentru donarea de organe, ţesut, cornee, ştiţi bine că legea pedepseşte remunerarea. Or, şi sângele e tot o componentă a organismului şi ar trebui să se aplice aceleaşi reguli. Argumentele doamnelor de la INTS a fost că pierdem donatorii şi trebuie să se asigure sângele pentru urgenţe majore plus pacienţi cronici.

Partea dramatică este că, în 2016, Ministerul Sănătăţii (MS) avea resursele să cumpere tehnologia NAT, în calitate de consilier al ministrului (Vlad Voiculescu) am participat la aceste discuţii şi ştiu că ministrul s-a oferit să o facă. În 2016, Vlad Voiculescu a dorit să implementeze metoda dar doamnele doctor de la INTS au avut obiecţii. Vlad Voiculescu a dorit să cumpere MS toată tehnologia, ele doreau leasing şi să fie achitată prin kit-urile folosite.

Acela a fost un moment când tehnologia NAT se putea implementa, am constatat că nu s-a întâmplat nimic până în vara asta când a apărut acest proiect pilot al MS, dar trebuie generalizat.

Cresc beneficiile pentru donare, pentru asta e foarte importantă necesitatea testării la standardele actuale", a declarat medicul.

În lipsa acestei tehnologii, se încearcă identificarea donatorilor cu risc de a transmite boli prin sânge şi produşi de sânge, printr-un chestionar penibil, a mai precizat dna Copaciu.

"Nu mai spun că chestionarul ăla e foarte penibil. Nu mai spun că nu se petrece în condiţii de totală confidenţialitate, adică oamenii vin în sala aceea mare de aşteptare, de la centru şi, pe unde pot, completează nişte formulare, îi mai ajută şi personalul centrului dacă nu se descurcă, dar sunt întrebări legate de comportamentul sexual, de risc, de parteneri, or, datele astea ar trebui să fie confidenţiale, or, acolo numai confidenţial nu e. Mă şi uitam odată că fiecare trage cu ochiul să vadă ce a scris vecinul la capitolul acesta", a explicat Elena Copaciu pentru Epoch Times.

Medic în Domeniul Transfuziilor

Un medic specialist în domeniul transfuziilor de sânge a opinat, de asemenea, că mărirea indemnizaţiei pentru donatori va mări riscurile pentru cei ce primesc sânge. Medicul, care nu a dorit ca numele să îi fie menţionat în articol, are o experienţă de decenii în domeniu.

Potrivit doctorului consultat, creşterea sumelor pe care le vor primi donatorii riscă să genereze autoselectarea unei anumite categorii de populaţie care, practic, va dona pentru bani.

"Este vorba de nişte riscuri. Ca specialişti, noi trebuie să ne gândim la impact, impactul estimat de mine şi de colegi cu experienţă în domeniul nostru este că vor fi donatori care vor veni pentru bani. Şi ideea e să nu atragi oameni care vin pentru bani. Sunt oameni care ar minţi, care ar ascunde riscuri pentru că stiu că, la final, îi aştepată un card care are suma asta", a opinat medicul.

Riscuri şi iarăşi riscuri

Horia Bugner, fost secretar general al FIODS (Federaţia Internaţională A Organizaţiei Donatorilor de Sânge) a punctat şi el, pentru Epoch Times, că nu creşterea remunerării pentru donatori este soluţia ci încurajarea donaţiei voluntare.

"Există voci la nivel de UE care susţin remunerarea donaţiilor dar recomandările specialiştilor sunt să rămână donarea neremunerată din mai multe motive. Cel mai evident este cel al siguranţei. Există un chestionar de autoexcludere înainte de donare, el există acolo pentru că aparatura de testare, reactivi etc. nu sunt perfecte. Dacă iau eu o infecţie de ceva astăzi şi mâine mă duc să donez, este foarte posibil ca nici măcar organismul meu încă să nu ştie că sunt infectat cu ceva, să zicem HIV, iar în testele realizate la centrul de donare nu se va vedea această infecţie. De aceea e important ca eu, ca donator, să spun dacă am avut un contact sexual neprotejat, dacă am fost la dentist, dacă am fost să îmi fac un tatuaj sau alte lucruri prin care o infecţie poate ajunge în sângele cuiva. Dacă donatorul e motivat să nu spună că a avut un comportament mai riscant iar 280 de lei sunt un motiv mai important decât 60 de lei cât era pentru acum, pentru unii dintre oameni, acei bani o să însemne ceva, e aproape aceeaşi sumă ca ajutorul social pentru o lună.

Horia Bugner a punctat faptul că riscul există şi acum însă remuneraţia fiind mică, riscul e şi el mai mic. Pentru minimizarea riscurilor, introducerea unei tehnologii de testare performantă este vitală - practic poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Viaţa sau moartea celor ce primesc sângele donat.

"Oamenii sunt tentaţi să mintă nu doar pentru bani, află din întrebările doctoriţei de la triaj, după ce a stat la coadă, că nu poate dona că a fost la Călăraşi, unde e virusul West Nile. El vrea să doneze, să facă o faptă bună, dar nu vrea să mai vină o dată, să îşi rupă timp şi să stea şi atunci o oră - o oră şi ceva pe hol la coadă, şi atunci e tentat să mintă. Alt exemplu, mă roagă cineva să donez pentru un coleg de la muncă, că e mama lui bolnavă, o să am presiunea de la muncă şi o să donez, nu o să spun că am fost într-un club, am cunoscut pe cineva şi am avut sex neprotejat.

Altă problemă cu donarea remunerată este că aduce în vederea donatorului beneficiul financiar mai degrabă decât beneficiul incredibil de a salva viaţa cuiva şi asta ne face nouă treaba mai grea, donarea va fi luată în derâdere de cineva care face lucruri pentru bani, în loc să fie un gest care ţine de sufletul nostru, de esenţa civică pe care noi nu o avem suficient de bine dezvoltată. De asta noi ne enervăm pentru că, în loc să se folosească resursele pe care statul le are pentru a rezolva problemele din sistem - centre care arată rău, personal prea puţin, orar care nu e perfect pentru donatori, echipament care e învechit, colecte mobile care sunt prea puţine - statul român foloseşte resursele pentru a mitui puţin donatorii. Păi da, statule, noi încercăm să-i facem să nu vina pentru bani, fă-ne treaba uşoară!

Asta e durerea mea cea mai mare, statul se plânge că nu are bani şi, aproape la fiecare rectificare bugetară, se iau bani de la Sănătate şi Educaţie şi se duc către Interne, SRI. Întotdeauna de la Sănătate şi de la Educaţie - domenii care ţin de donare. Copiii ar trebui să ştie din şcoală că la 18 ani pot dona şi pot salva vieţi. Pe noi ne vexează foarte mult că statul, în loc să facă educaţie, să facă promovare şi să îşi aducă sistemul de donare la zi, să fie centrele primitoare, să fie un interval bun pentru orice oameni - la 1.30 se închid centrele de donare, în weekend nu prea se poate, e greu dacă eşti angajat să donezi. În loc să rezolvi carenţele de personal, echipament, sedii, statul încearcă să mituiască donatorii, asta ne doare cel mai mult.

Cu NAT, fereastra imunologică va fi de două săptămâni pentru orice fel de boală cu transmisie sanguină, nu rezolvă problema cu totul dar o reduce considerabil", a punctat Bugner.

Ce spune Ministerul Sănătăţii?

În Februarie 2003, Ministerul Sănătăţii răspundea la interpelarea deputatului Wiener legată de implementarea tehnologiei NAT transmiţând că a fost demarat "în premieră" un proiect de reorganizare şi modernizare a Sistemului Naţional de Transfuzie Sanguină, iar proiectul "presupune concentrarea şi modernizarea testării sângelui şi a componentelor sanguine în platforme de testare, inclusiv implementarea testării NAT la nivel naţional".

"Într-o primă etapă s-a stabilit implementarea testării NAT la Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului Bucureşti, care va funcţiona în sistem pilot, ce va include încă patru centre de transfuzie sanguină limitrofe: Argeş, Buzău, Prahova şi Ialomiţa", se arată în documentul Ministerului Sănătăţii.

Potrivit Ministerului Sănătăţii, până în luna iunie 2023 era programată achiziţia sistemului de testare şi pregătirea personalului de laborator. În perioada iulie - decembrie 2023 era programată testarea NAT la nivelul Centrului de Transfuzii Sanguine Bucureşti, iar din ianuarie 2024 "se va extinde testarea la centrele de transfuzii sanguine din Argeş, Buzău, Prahova şi Ialomiţa".

"Ulterior, pe măsură ce se vor crea platformele de testare se va implementa sistemul de testare NAT la nivel naţional. Concomitent cu concentrarea şi modernizarea testării se va moderniza şi activitatea de procesare a centrelor de transfuzie sanguină prin implementarea sistemelor de procesare automată", se mai arată în documentul Ministerului Sănătăţii.

Ce înseamnă "ulterior" însă, e un mister. Redacţia noastră s-a adresat Ministerului Sănătăţii pentru a cere calendarul tehnologiei NAT la nivel naţional, căci sistemul de donare nu se rezumă doar la Bucureşti şi centrele regionale. Şi în judeţe se donează sânge iar acolo riscurile sunt la fel de mari.

Ce spun legislaţia şi recomandările UE?

Legea 282/2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice în România prevede că donarea este neremunerată.

Art. 4. - Prezenta lege promovează respectarea următoarelor principii:

a) sângele este o resursă naţională;

b) activitatea de transfuzie sanguină este de tip nonprofit, donarea de sânge şi componente sanguine umane realizându-se doar în acest cadru;

c) donarea de sânge este un act voluntar, anonim şi neremunerat;

d) realizarea autosuficienţei sângelui şi a componentelor sanguine umane este un obiectiv naţional prioritar al politicii de sănătate, în condiţiile utilizării terapeutice optime şi raţionale, în concordanţă cu practica modernă de terapie transfuzională;

e) standardele naţionale asigură un nivel echivalent al securităţii şi calităţii pentru sânge şi componentele sanguine umane, indiferent de provenienţa lor sau de scopul terapeutic căruia îi sunt destinate;

f) administrarea terapeutică a sângelui sau a componentelor sanguine umane este o intervenţie medicală indicată şi prescrisă de un medic; această activitate se efectuează sub responsabilitate şi supraveghere medicală numai în unităţile medicale autorizate în acest sens.

Proiectul noii legislaţii pe substanţe de origine umană (Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind standardele de calitate şi siguranţă pentru substanţele de origine umană destinate utilizării la om şi de abrogare a Directivelor 2002/98/CE şi 2004/23/CE) prevede posibilitatea compensării sau rambursării către donatori a pierderilor legate de participarea lor la donaţii însă arată că trebuie stabilit un "plafon care să asigure că alocările sunt financiar neutre şi conforme cu standardele prevăzute în acest articol".

Redăm integral articolele relevante din proiectul noii legi care poate fi citit aici.