Ruinele unui oraş medieval, distruse cu buldo-excavatorul

Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL) execută lucrări ilegale într-o zonă protejată, care conţine trei situri naturale şi două rezervaţii arheologice. Jurnaliştii de la publicaţia locală “Dezvăluiri” din Constanţa au descoperit faptul că un buldo-excavator al ABADL a răscolit pământul pe hectare întregi, a distrus ziduri medievale şi a scos din rădăcini mai mulţi copaci.

Din pacaţe, buldozerul a intrat în zidurile caselor oraşului medieval Ester Abad, a distrus ziduri şi a scos la suprafaţă o mare cantitate de ceramică şi alte obiecte de inventar arheologic, obiecte pe care jurnaliştii le-au adunat şi le-au predat directorului Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa. În timp ce reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional (DJCPN) Constanţa au confirmat lucrările ilegale, cei ai Agenţiei de Protecţia Mediului (APM) au spus reprezentanţilor mass-media că trebuie să aştepte 30 de zile un răspuns, timp în care utilajele ABADL au distrus rezervaţia.

Zona e plină de peşteri şi grote, precum şi de floră şi faună deosebite, din acest motiv fiind declarată arie protejată. În apropiere de Peştera Liliecilor, Arhiepiscopia Tomisului a construit în urmă cu un an Schitul Dionisie cel Mic, ignorând iniţial faptul că zona este rezervaţie de mediu şi arheologică.

În luna august 2012, maicile de la schit au solicitat intervenţia ABADL, de teamă că posibilele inundaţii ar putea să le afecteze mănăstirea. Deşi pârâul în cauză străbate cinci zone protejate, ABADL s-a apucat de lucrări fără a solicita avize de la cele două instituţii responsabile, Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional şi Agenţia de Protecţia Mediului.

După ce au intervenit în forţă asupra acestor arii protejate, scriu ziariştii de la “Dezvăluiri”, şefii ABADL s-au gândit că ar fi bine să intre în legalitate, semnând un contract de supraveghere arheologică a lucrărilor. “Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral Constanţa, luând cunoştinţă că în zonă există situri arheologice, a hotărât sistarea lucrărilor mecanizate de întreţinere şi apărare pe Pârâul Gura Dobrogei , în zona Peştera Liliecilor. Menţionăm că pe parcursul lucrărilor de decolmatare şi reprofilare executate pe Pârâul Gura Dobrogei nu au fost identificate vestigii arheologice”, au comunicat presei cei de la ABADL.

Numai că ce au găsit ziariştii la faţa locului a lăsat un gust amar: hectare întregi de teren distrus, munţi de pământ peste tot, copaci smulşi din rădăcini şi ziduri medievale distruse. Într-o simplă plimbare, de câteva minute, jurnaliştii au adunat ceramică pictată, olane şi obiecte din fier, pe care le-au dus la Muzeul de Istorie din Constanţa. Directorul acestei instituţii a confirmat faptul că obiectele datează din secolele XVII-XVIII şi că provin de la ruinele oraşului Ester Abad.

Prima menţiune documentară a oraşului Ester Abad (tradus ca Oraşul Grădinilor) datează din 1538, atunci când sultanul Soliman Magnificul a organizat o expediţie de pedepsire a domnului Moldovei, Petru Rareş. În jurnalul expediţiei otomane (care a trecut prin Dobrogea) se menţionează că, în drumul spre Babadag, armata Înaltei Porţi s-a oprit şi prin localitatea Istrabaghî, nume care se traduce „Grădina Istriei”.

Cele mai multe date despre Ester Abad sunt însă cele furnizate de călătorul turc Evliya Celebi, în opera sa „Cartea Călătoriilor”. În noiembrie 1652, acesta se întorcea de la Babadag la Constantinopol, când, după satul Ine Han Cismeşi (azi - comuna Fântânele) a ajuns la Astrabad – Istrabad. Potrivit lui Celebi, Ester Abad era locuit de o majoritate creştină, ceea ce arată că oraşul ar fi putut exista dinaintea cuceririi otomane. Potrivit lui Celebi, Ester Abad-ul era situat la poalele unui deal, avea peste 1000 de case frumoase şi numeroase grădini. Istoricul turc vorbeşte despre hanuri, cârciumi, sute de prăvălii dar şi de multe biserici creştine, recunoscând în acelaşi timp faptul că musulmanii erau minoritari. Ulterior, s-au descoperit numeroase dovezi ale creştinilor care au trăit aici în perioada medievală, dovadă fiind nume precum Radu, Iancu, Mihnea, găsite în inscripţii funerare. În 1703, oraşul apare pe hărţile francezului Guillaume D Ilse sub denumirea de Vistuar (n.r. de la pârâul Visterna), pentru ca şase ani mai târziu, suedezul Michel Eneman să ajungă şi el în acest „mic oraş creştin, Wister”. În a doua jumătate a sec XVIII, Ester Abad-ul decade, foarte probabil în contextul conflictelor militare ruso-turce care începuseră deja în Dobrogea. De altfel, o legendă din bătrâni vorbeşte despre o distrugere a oraşului, comandată de către sultan, întrucât locuitorii creştini nu mai vroiau să i se supună. Oraşul dispare dar un veac mai târziu, hărţile ruseşti menţionează două sate: Vechiul şi Noul Ister. În 1909, din vechiul Ester Abad nu mai rămăseseră decât ruine şi câteva poveşti despre măreţia acestui „oraş al creştinilor”. Indiferenţa statului şi ignoranţa oamenilor au făcut însă ca şi aceste ruine să aibă de suferit.