România poate deveni exportator de gaz (video)

Potrivit raportului ”Interconectarea pieţei de gaze româneşti” lansat miercuri de Expert Forum, România trebuie să convingă astfel UE că are intenţia de a exporta gaze. De asemenea, trebuie convinsă şi populaţia că exportul este în avantajul ţării noastre, plecând de la argumentul ca şi Republica Moldova va fi ajutată astfel.

Otilia Nuţu, expertă în politici energetice, a explicat că deşi s-a construit interconectorul Iaşi-Ungheni, prin conductă circulă foarte puţin gaz, iar presiunea pe partea românească este foarte mică. În plus, şi cererea la Ungheni este foarte mică, faţă de cea a întregii Republici Moldova. Ca urmare, experta a subliniat că este nevoie să se învestească în două secţiuni de conducte şi două compresoare pe partea românească aproximativ 110-140 milioane de euro, iar proiectul Iaşi-Ungheni trebuie extins până la Chişinău.

O altă problemă este că reţeaua de transport de energie a Moldovei este controlată de Gazprom, iar conform legislaţiei europene ar fi nevoie de o firmă diferită care să asigure accesul tuturor. În prezent, sectorul de gaze din Moldova este 100% controlat de gigantul rusesc Gazprom, direct sau indirect sau prin capacitatea de a executa datorii neplătite. Potrivit raportului EFOR, Rusia forţează Moldova să nu se apropie prea mult de UE prin şantajul cu încetarea furnizării de gaze, folosind inclusiv datoria de 5 miliarde de dolari pentru gaze a Chişinăului faţă de Moscova.

În acest context, Otilia Nuţu a recomandat ca România să susţină includerea R.Moldova în Grupul de Lucru CESEC (grup format din 15 ţări din centrul şi estul Europei cu scopul integrării pieţelor de gaz şi a diversificării surselor de gaz), cu argumentul că securitatea energetică regională trebuie asigurată de UE nu doar cu Ucraina, ci şi cu Moldova, care altfel va rămâne o enclavă complet dependentă de Gazprom între cele două ţări. Deocamdată priorităţile CESEC se concentrează pe accesul la gaze din zonă Caspică (prin conducta TAP), consolidarea reţelelor în România ca primă fază a BRUA şi Bulgaria, precum şi interconectori Grecia-Bulgaria şi Serbia-Bulgaria.

Pe de altă parte, experta a arătat că România poate ajuta Republica Moldova să obţină mai mulţi bani, dar condiţionat. Acest lucru s-ar putea realiza prin exportarea de bune practici şi încurajarea unui reglementator puternic la Chişinău. Conductei Ungheni-Chişinău ar trebui să i se asigure o independenţă reală faţă de interesele Gazprom şi de orice presiuni care ar veni din partea grupurilor de interese din sectorul de gaze din Republica Moldova.

La rândul său, preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ a subliniat că interconectarea este un element de întărire a siguranţei, dar că nu ne putem baza doar pe ea, dacă Rusia este singura sursă. El a atenţionat că rutele energetice care ocolesc Ucraina, gândite de europeni nu rezolvă problema reducerii dependenţei de o singură sursă de energie şi este vorba despre proiecte scumpe. Ca urmare, în opinia sa, este posibil să se pună accent pe resursele alternative, pe GNL şi resursele din Marea Neagră.

Este nevoie să se învestească în două secţiuni de conducte şi două compresoare pe partea românească aproximativ 110-140 mii de euro, iar proiectul Iaşi-Ungheni trebuie extins până la Chişinău.

Referitor la extinderea gazoductului Iaşi-Ungheni până la Chişinău, Havrileţ a avertizat că chiar şi dacă aceasta ar fi realizată, există pericolul ca proiectul să fie abandonat. ”Lituania a construit un terminal de gaz natural lichefiat pentru a-şi reduce dependenţa energetică, dar atunci ruşii au redus preţul la gaze, iar Lituania a făcut alt contract şi a revenit la importul de gaz prin conductă de la ruşi. La fel ar putea să facă ruşii şi-n Moldova”, a explicat oficialul.

În privinţa beneficiilor pe care le-ar obţine România din interconectări, Havrileţ consideră că ţara noastră are mult de câştigat ca ţară de tranzit din taxele de tranzit.

Potrivit raportului EFOR, odată cu liberalizarea pieţei energiei, consumul din România a scăzut până aproape sub producţie, iar ţara noastră riscă să aibă un exces de ofertă, nu de cerere.