"România nu e o ţară săracă, e o ţară sărăcită (de politicieni)" - De ce au ales să plece 5 milioane de români, o cincime din ţară

Fostul ministru USR al Economiei Claudiu Năsui a remarcat, într-o analiză publicată pe Digi24, că România a parcurs un drum lung de la căderea comunismului până acum, dar ne rămân în continuare probleme mari.
"Oricât ar chinui politicienii cifrele ca să pară că totul e roz, 5 milioane de români au ales să plece, să muncească şi să producă valoare în alte ţări decât România. Iar asta la o populaţie de 19 milioane. O cincime este enorm. Românii care au plecat au votat deja. Au votat cu picioarele, plecând dintr-o societate încă monopolizată de mentalitatea socialistă care vrea ca totul să fie de stat dar în acelaşi timp să meargă şi bine. Nu se poate. E o contradicţie. Socialismul nu funcţionează. Nu a funcţionat niciodată unde a fost aplicat. Şi are grave probleme chiar în teorie, care îl fac neaplicabil. Zicala din PCR 'la teorie stăm bine, practica ne omoară' era falsă. Nu stăteau bine nici în teorie", a declarat Claudiu Năsui.
Potrivit liderului USR, după 34 de ani de încercări, putem în continuare să ne chinuim să "facem socialismul să meargă", sau putem să ne oprim şi să adoptăm sistemele care funcţionează. Cum sunt cele spre care continuă să plece românii.
Situaţia după căderea comunismului
"Motivul pentru care în România nu se mai moare de foame, frig şi boală în proporţiile în care se murea în 1989 este pentru că a avut loc revoluţia. Cu toate hibele ei, cu toate problemele tranziţiei care a urmat, cu toate mineriadele şi jafurile de după, revoluţia este cel mai bun lucru care s-a întâmplat României în ultimii 100 de ani.
Dar de ce a mers mai bine România după comunism? Doar pentru că am avut voie să scriem şi să vorbim liber? Sau pentru că Ion Iliescu şi rămăşiţele PCR (care au guvernat 95% din timp) au fost planificatori centrali mai buni decât Ceauşescu? Absolut deloc. Ce s-a schimbat este că economia s-a liberalizat în mare măsură. Coloşii de stat care făceau pierderi pe bandă rulantă s-au privatizat. Unii s-au dezvoltat, alţii s-au închis. În orice caz au devenit productivi sau măcar au încetat să facă pierderi pentru societate. Românii au fost lăsaţi să întreprindă. Iniţial cu condiţii draconice (profit reglementat şi alte birocraţii stupide), dar treptat lucrurile s-au relaxat. Sectoare întregi ale economiei s-au liberalizat şi statul a ajuns semnificativ mai mic decât era în comunism.
Multe din aceste reforme nu au fost împinse de clasa politică locală, care e mai degrabă îndrăgostită de banul public şi de puterea controlată prin stat, ci de UE. Cu toate hibele ei, UE este şi o piaţă unică şi impune liberalizarea a numeroase domenii. Din păcate impune şi reglementări pentru care fac lobby intens mari corporaţii foarte legate inclusiv de actuala comisie, dar baza UE este una liberală a unei pieţe unice cu 4 piloni de liberă circulaţie (a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor).
Iar pentru cei care încă cred că liberalizarea e un lucru rău: nu este. Vedeţi ce succes are statul când a încercat să facă aprozarul de stat 'Casa Unirea' ca să facă concurenţă supermarketurilor mult hulite de politruci. Rafturi goale, salarii mari ca la stat, angajări pe pile ca în toate companiile de stat şi un dezastru în care şi acum statul tot pompează bani doar ca să-l ţină în funcţiune. Că doar politicienii nu dau din banii lor, dau din banii dumneavoastră."
Mai sunt multe de făcut
"Şi totuşi România mai are un drum lung de parcurs. Domenii întregi, colosal de importante sunt încă monopol de stat. Aşa că românii fac ce pot să le ocolească. În măsura în care pot face asta. Cei care au bani au şanse mai mari. Cei sărăci sunt condamnaţi.
Sistemul de sănătate este în continuare dominat de stat. Nu doar spitale de stat, dar asigurările care ar trebui să finanţeze totul sunt încă monopol de stat. Rezultatul care e? Că de 34 de ani, dacă românii vor cu adevărat servicii medicale, trebuie să mai dea încă o dată bani pe sănătate dacă au nevoie de ea. Iar asta nu doar pentru servicii uşoare cum ar fi analize uzuale, ci şi pentru cazuri grave şi costisitoare pentru care, în teorie, există programe de sănătate. Dacă te laşi pe mâna statului eşti ca şi mort. Şi românii ştiu asta.
În educaţie lucrurile stau la fel. Statul interzice de facto concurenţa şcolară şi pretinde că oferă el 'educaţie'. Cum o oferă e lesne de văzut. Copiii români sunt pe penultimul loc în Europa la teste standardizate. Rata de analfabetism funcţional este 42% în rândul celor care totuşi termină şcoala, adică fără să ţină cont de cei care o abandonează. 47% sunt parţial analfabeţi funcţional, adică înţeleg pe alocuri un text citit. Iar actuala ministră a educaţiei consideră asta o reuşită, pentru că nivelul nu a scăzut mai jos.
Diferenţa între sistemul de educaţie şi de sănătate este că măcar în sănătate statul a permis să apară măcar puţină concurenţă. Cu greu. Pune beţe în roate masive, care pentru români se traduc în servicii mai puţine, mai slabe şi mai scumpe decât ar trebui să fie. Dar măcar a permis-o. Însă în educaţie, de facto, nu a permis-o. Dacă cineva vrea să-şi deschidă o şcoală, trebuie să respecte condiţii draconice pe care nici măcar şcolile de stat nu le respectă. Aşa că românii ce fac? Ocolesc sistemul cum pot. Dacă nu cu şcoli private, care sunt puţine şi deci scumpe, atunci cu meditaţii pentru orice materie e cu adevărat importantă.
România are un potenţial enorm. Românii sunt inventivi, creativi, harnici, inteligenţi. De aceea şi diaspora română e foarte apreciată peste tot. Problema nu e de oameni, problema e de sistem. România poate fi o ţară mai bună dacă face trei reforme în trei zone cheie: în educaţie, în sănătate şi în economie.
În educaţie, dreptul părinţilor de a alege este colosal de important, cu o finanţare care să urmeze copilul oricare ar fi şcoala aleasă de părinţi.
În sănătate, demonopolizarea CNAS printr-un pilon 2 al sănătăţii care să permită tuturor românilor să aleagă alt asigurător decât statul.
Iar în economie, reducerea taxării muncii prin Zero Taxe pe Salariul Minim. Anul acesta, precum şi anul trecut, am lansat un buget alternativ al statului în care am arătat câte cheltuieli pot fi tăiate ca să nu mai trebuiască să plătim taxele enorme pe care le plătim pe muncă (https://zerotaxe.ro/#!/secţiune-bugetul-statului). În caz că nu ştiaţi, statul român e campion la taxarea pe salariile mici în Europa. Adică statul creează sărăcie după care se miră de consecinţele sărăciei în societate.
Toate acestea nu sunt o fatalitate. Pot fi schimbate şi trebuie să fie schimbate. Întrebarea e cât timp mai încercăm să facem socialismul să meargă? Câtă suferinţă şi moarte evitabilă mai acceptăm până să demonopolizăm Casa de Asigurări de Sănătate de Stat? Cât analfabetism şi dezastru şcolar mai tolerăm încercând tot acelaşi vechi sistem de învăţământ sovietic centrat pe ministere, inspectorate şi mii de agenţii inutile şi nu pe copii?
Pentru 2024, îmi doresc ca România să reuşească să se schimbe. Să facă aceste trei mari reforme şi să îşi descătuşeze potenţialul. Pentru că România nu e o ţară săracă, e însă o ţară sărăcită."