România celor două tabere. "Sugeranişti" versus "Mucuşorişti". Sociolog: Soluţii există. Nu avem însă nici preşedintele nici coaliţia de guvernare necesare

Trăim într-o Românie tot mai divizată şi mai radicalizată, împărţită, aparent ireconciliabil, în tabere. Am fost „tabere” şi în trecut, „rezişti” şi „pesedişti”, de exemplu, însă, în ultima perioadă, radicalizarea şi fanatizarea s-au accentuat tot mai mult. Trăim în realităţi paralele, în bule care de multe ori mai comunică una cu alta doar prin insultă şi nu se mai aud. Unii dintre membrii bulelor par a nu mai fi deloc interesaţi de adevăr, orice informaţie despre politicianul favorit care le contrazice noţiunile şi devotamentul faţă de acesta e respinsă apriori fără ca măcar să mai fie trecută prin filtrul gândirii.

„Marş” a devenit expresia consacrată prin care se refuză orice dialog. Ne gratulăm unii pe alţii cu apelative unul mai jignitor ca altul, "mucuşorişti", "sugeranişti", "bananieri", "călinopiteci" etc. Dar cel mai grav aspect al antagonizării din societate este faptul că s-a ajuns la dezumanizare. „Păduchi”, „şobolani” etc. Or acest lucru este extrem de grav, dezumanizarea fiind un pas important către violenţa extremă.

Care sunt cauzele? Cum s-a ajuns aici şi ce soluţii există?

Epoch Times a discutat cu sociologul Barbu Mateescu care consideră că fenomenul pe care îl trăim nu e nou, dar este mai accentuat. Şi pe vremea lui Dragnea cele două tabere se tratau cu ostilitate. Acum însă, ostilitatea dinspre suveranişti spre tabăra „adversă” e mai accentuată decât era cea a susţinătorilor PSD deoarece „suveraniştii” au simţit dispreţul cu care sunt priviţi şi răspund ca atare.

„Antipatia puternică faţă de votanţii PSD era extrem de răspândită, cum este şi cea faţă de votanţii suveranişti. Diferenţele de educaţie, clasă socioeconomică, vârstă (vă amintiţi de 'ascunde buletinul bunicii'?) au ajuns chiar să devină o cauză în ostilitatea faţă de PSD, adică electoratul PSD era un motiv pentru o serie de persoane să voteze împotriva PSD (o formă de 'value signaling', nu 'virtue signaling'). În acest moment ostilitatea este mai mare în sens opus, iar cauzele sunt multiple şi nu se exclud: dispreţul faţă de suveranişti a fost conştientizat şi i se răspunde cu dispreţ, există frustrări autentice întrucât votanţii non-suveranişti au un nivel de trai semnificativ mai mare decât suveraniştii, publicul suveranist se simte fără putere şi atunci reacţionează cu ostilitate unde şi cum poate etc.”, crede Barbu Mateescu.

Cât despre faptul că s-a ajuns la „dezumanizarea adversarului”, Mateescu punctează că acest aspect este grav, dezumanizarea fiind un pas important către violenţa extremă.

„Unui adversar dezumanizat nu-i aplici standardele pe care le aplici în comportamentul faţă de o fiinţă umană”, avertizează sociologul.

Pe de altă parte, el ţine să evidenţieze că fanii înfocaţi, respectiv personajele efectiv fanatizate din toate taberele (căci nu doar Georgescu are susţinători fanatici şi radicalizaţi) sunt foarte puţini. Dar cum mediatizarea lor aduce clickuri, ei sunt subiectul multor materiale de presă, ceea ce creează sentimentul că sunt majoritari.

„Fanii înfocaţi sunt foarte puţini. Mass-media e ahtiată după ei pentru că modul în care ei se comportă pare extrem şi astfel se obţin click-uri. Până şi oamenii apropiaţi lui Călin Georgescu au căzut în capcana asta: dacă vă amintiţi, Potra planifica venirea în Bucureşti ca să intensifice nişte mişcări de stradă anti-anulare care ... n-au avut loc”, punctează sociologul.

Întrebat cum apare realitatea paralelă, mai exact, cum se ajunge ca un grup să-şi construiască propria versiune a realităţii, în care informaţiile contrare sunt respinse automat, lucru pe care îl fac inclusiv oameni educaţi şi cu exerciţiul gândirii critice din tabăra pro-europeană, nu doar oameni cu educaţie precară, Mateescu punctează că toţi am trăit în realităţi paralele care, însă, acum nu se mai întrepătrund.

„Cu toţii trăim şi am trăit întotdeauna în realităţi paralele, delimitate de cercul social, locul de rezidenţă şi alte aspecte de acest tip. Ce e nou este că aceste realităţi nu se mai întrepătrund, nu mai există fie puncte de contact, fie puncte de contact care să fie credibile. Această involuţie se datorează faptului că atitudinea oamenilor faţă de politică s-a schimbat în societăţile occidentale, printre care şi România. Politica nu mai este un spaţiu al judecăţii individuale, ci un magazin. Nu stai alături de alţii să-ţi exprimi părerea faţă de un subiect, ci alegi realitatea paralelă care îţi place cel mai mult”, susţine sociologul.

Chestionat în ce măsură fenomenul radicalizării este „ofertă politică” şi cât este „cerere” din partea societăţii şi dacă trăim în logica existenţei unui duşman teribil de care doar un politician providenţial - Salvatorul - ne poate apăra, Mateescu opinează că „publicul reprezintă cererea, iar politicienii oferta”.

„Nu mi se pare deloc întâmplător că steaua lui Călin Georgescu se ridică după ce dispar din scenă Diana Şoşoacă (prin scoaterea din cursă de către CCR) şi Mircea Geoană (printr-o campanie neinspirată). Politicieni radicali au fost întotdeauna, dar uneori publicul nu avea nevoie de ei - ex. partidul PRU fondat la un moment dat de Sebastian Ghiţă sau PNG-ul lui Gigi Becali. În acelaşi timp, logica Salvatorului e puternic dinamizată de lipsa de energie a lui Klaus Iohannis din al doilea mandat şi de cea a lui Nicuşor Dan din actualul mandat. Este un mecanism mult mai puţin emoţional/iraţional, cât un răspuns la nevoia majoră de schimbare a contractului social. Practic garantat vom avea Salvatori în 2028 şi/sau 2030”, avertizează el.

Cât despre ieşirea din radicalizare, soluţii există, crede Mateescu, însă "nu avem însă nici preşedintele, nici coaliţia de guvernare necesare."

„E nevoie de un mecanism triplu:

a) energie colosală pe comunicare, la cote de Trump. N-avem niciun politician sau partid la jumătate din nivelul necesar. Parţial şi discutabil Georgescu.

b) o infrastructură de comunicare atent pregătită şi extrem de puternic finanţată. Fiecare bulă are propriul său canal de televiziune şi propria sa reţea socială, complet etanşe. Trebuie un efort major şi conştient ca ceea ce spui să ajungă la „ceilalţi”.

c) energie în ceea ce priveşte actul de guvernare. Doleanţele oamenilor radicalizaţi sunt evidente şi identice, că vorbim de radicalizaţi pro - sau anti-suveranişti. Nu avem însă nici preşedintele, nici coaliţia de guvernare necesare. De asemenea, o clasă întreagă trebuie să renunţe la privilegii. N-au cum s-o facă de bună voie.”

Redacţia noastră va continua să publice opinii ale unor sociologi, politologi, filozofi şi da, psihologi, pe tema acestui fenomen.