"România are 700.000 de angajaţi în administraţia publică" - Economist, despre "statul gras" care devorează banii românilor

Dacă politicienii ar fi implementat referendumul privind reducerea numărului de parlamentari la 300 şi s-ar fi apucat de reforma administrativ-teritorială şi de demolarea efectivă a multor agenţii inutile în România, lucrurile ar fi stat altfel în România. Cetăţenii nu s-ar fi îndreptat în număr aşa de mari spre extremismul politic, a opinat, într-o emisiune Digi24, economistul Cristian Păun.

Jurnalist: Cât de tare ne încurcă faptul că şi 2025 este an electoral? Adică după luna mai credeţi că se va schimba ceva dramatic?

Cristian Păun: Este o complicaţie suplimentară. Noi aşteptam, de exemplu, să nu mai fie an electoral. Va fi an electoral şi ne încurcă pentru că în continuare nu avem lucrurile spuse pe nume. Măcar va fi poate o transparenţă mai bună asupra situaţiei dezastruoase a finanţelor publice, mă gândesc, şi foarte probabil aproape 2 ani în România va ieşi la iveală.

Jurnalist: Da, ideea este că s-au anunţat nişte reduceri de cheltuieli la stat, nişte restructurări, au fost nişte creşteri de taxe şi de impozite la finalul anului trecut. Credeţi că această reformă a statului va fi făcută de oamenii care practic sunt responsabili pentru gonflarea statului în ultimii ani?

Cristian Păun: Nu, pentru că deja vedem semnalele. Noi spunem, cred că de vreo 2 ani de zile public, că România are nevoie de o reformă administrativ-teritorială, o reorganizare teritorială a României care să ducă la mai puţine structuri în teritoriu, mai puţini angajaţi în partea asta administrativ-public în teritoriu. România are astăzi 700.000 de angajaţi în zona administraţiei publice. Restul sunt în zona acelor funcţii de bază pe care le are orice stat în lumea asta: educaţie, sănătate, armată, siguranţă şi justiţie.

Unele sectoare sunt subdimensionate poate, altele supradimensionate, dar în zona administraţiei publice centrale şi locale avem acest număr de angajaţi pe care nu poţi să-i reduci decât dacă iei la baionetă ce? Numărul de judeţe, numărul de comune. La mine, în judeţ, am tot dat exemplu, există Cerul Băcăinţi, în Alba, comună cu 150 de suflete, care are consiliu local, format din 11 consilieri, plus primar.

Jurnalist: Deci peste 10% din comună are un job la primărie.

Cristian Păun: Eu cred că astea ar trebui să dispară şi nu cred că este singurul caz sau un caz excepţional din România. La fel sunt foarte multe oraşe care ar putea fi unite cu localităţile din jur. Să creăm mai degrabă ideea de zonă metropolitană sau metropolă, care să folosească la comun mai multe localităţi comune, o structură din aceasta administrativ-teritorială, primărie şi aşa mai departe, resursele acestea pe care noi le avem. Or, pentru asta trebuie, cum să spun eu, voinţă politică. Dacă ne uităm în momentul de faţă unde ne aflăm cu această reformă, vedem că ea e trecută la "şi altele", e încet, încet din nou dosită, nu-i dorită în România.

Jurnalist: N-a fost niciodată dorită, deşi populaţia şi-o doreşte. Oamenii îşi doresc reforma administraţiei, oamenii îşi doresc eliminarea pensiilor speciale, oamenii îşi doresc un stat mai suplu, dar când ajungem să punem în practică aceste dorinţe, unele exprimate chiar prin referendum, că oamenii au votat inclusiv reducerea Parlamentului, cumva ajungem la acest blocaj. De asta vă întreb, credeţi că este doar o simplă intenţie politică care sună bine la popor sau chiar vom face ceva în 2025?

Cristian Păun: Ignorarea acestei voinţe populare a acumulat destul de multe frustrări la nivel de electorat. Ceea ce vedem astăzi, această apetenţă pentru extremism, este rezultatul sau este o consecinţă a acestei ignoranţe pe care politicianul român o are de ani buni cu privire la aceste doleanţe.

Adică eu cred că dacă politicianul s-ar fi aplecat mai mult şi ar fi implementat acel referendum şi Parlamentul ar fi arătat mai suplu, dacă s-ar fi apucat de reforma administrativ-teritorială, dacă s-ar fi apucat de demolarea efectivă a multor agenţii inutile în România astăzi, cred că lucrurile ar fi arătat altfel. În schimb, vedem nişte cetăţeni care au nişte aşteptări mereu, cum să spun eu, înşelate, şi care încet, încet se îndreaptă către un extremism politic, care cu siguranţă nu e soluţia la aşa ceva.

Adică, dacă ne uităm, extremiştii nu o să aibă soluţii la toate aceste probleme. Dimpotrivă, tot ceea ce propun ei ca soluţii sunt mai degrabă non-soluţii. Şi atunci, mai devreme sau mai târziu, zic eu, că politicianul român va simţi pe pielea lui această delăsare sau această ignoranţă.