Rodica Omer, o româncă foarte solidară în Spania

Rodica Omer, o româncă în vârstă de 56 de ani care vorbeşte şapte limbi străine, a venit în oraşul spaniol Baza pentru un eveniment nefericit şi a rămas aici pentru a lucra ca voluntar la Crucea Roşie, notează vineri ziarul local Ideal es. în ediţia online.

Povestea Rodicăi Omer nu este cea a unei imigrante care a plecat din ţara ei pentru a căuta un loc de muncă. Ea lucra ca supraveghetoare la un spital din Constanţa, un oraş frumos de la malul Mării Negre, însă la 1 septembrie 2006 s-a văzut obligată să plece la Baza, împreună cu soţul ei, pentru că acolo fusese asasinat cumnatul ei, soţul surorii sale. Demersurile pe care au trebuit să le facă au durat mai mult decât se aşteptau. Cumnatul ei a fost până la urmă îngropat în cimitirul din Baza, iar Rodica nu s-a mai putut întoarce în ţară şi şi-a pierdut locul de muncă. S-a trezit astfel în Spania, pe neaşteptate, fără să vorbească la început spaniola, deşi acum o vorbeşte foarte bine alături de engleză, poloneză, greacă, turcă şi franceză.

La început au dus-o prost în Baza şi pe deasupra s-a mai şi îmbolnăvit, o boala care dacă o făcea în ţara ei, probabil că i-ar fi cauzat moartea. În România, Rodica Omer era voluntară la Crucea Roşie de peste 22 de ani. Când au venit greutăţile, s-a adresat Crucii Roşii din Baza, unde a fost ajutată. A făcut apoi cursuri de calificare care i-au oferit posibilitatea să se angajeze, cu program de câteva ore, dar este mulţumită.

Nu mai stă în rulota pe care o transformase în locuinţă, s-a mutat într-un apartament de pe Avenida del Mediterráneo care i-a fost pus la dispoziţie de primăria din Baza. Rodica lucrează în continuare ca voluntar la Crucea Roşie, acum este tehnician de transport, lucrează la departamentul de urgenţe şi prim ajutor şi, în acelaşi timp, este voluntar la Caritas. De doi ani nu s-a mai întors în România, despre care spune că este o ţară cu multă istorie, cultură şi frumuseţi naturale, despre care nu se ştiu prea multe şi căreia, din păcate, i s-a pus o etichetă neagră din cauza comportamentului unor oameni care vin din zone îndepărtate ale ţării fără prea multă cultură. 'În Baza există puţini români cultivaţi iar acest lucru se vede în comportamentul lor, o dovadă este că înainte de execuţia lui Ceauşescu existau deja români în Spania, profesionişti de prestigiu', explică ea.

De obicei românii sunt oameni culţi, cel puţin aşa era în epoca comunistă: era obligatoriu ca fiecare să-şi dea bacalaureatul şi să cunoască două limbi străine, spune ea. Rodica mărturiseşte că familia ei a trăit bine în epoca comunistă şi că, în linii mari, ţara sa nu a ştiut să asimileze instaurarea democraţiei şi a libertăţii. Ea îşi defineşte compatrioţii ca oameni primitori şi solidari, poate ceva mai mult decât cei din ţările vecine.

Din cauza bolii sale nu poate pleca din Baza, deşi fratele ei Cătălin locuieşte în Irlanda şi o ajută mult cu copiii ei, care sunt adevărata sa mândrie. Rodica are doi copii înfiaţi, Alexandru, de 29 de ani, care este stomatolog dar care lucrează ca infirmier în Irlanda, ţară în care va merge să lucreze şi fiica ei Gianina, de 23 de ani, care la anul îşi termină studiile de medicină veterinară. Această româncă atât de solidară se consideră o persoană pozitivă şi crede că Spania va reuşi să iasă curând din criză şi să meargă înainte, însă pentru ţara ei va mai dura încă mulţi ani.