"Revolutia incepe la Rosia Montana"

Acesta era titlul unui banner postat pe unul din balcoanele fostului Hotel Continental din Cluj, ocupat de cativa membri ai unor organizatii ecologiste care au protestat impotriva proiectului minier de la Rosia Montana.

Protestul de luni din Cluj “Ocupati Conti cu Rosia Montana”, avand ca scop atat salvarea zonei Rosia Montana dar si trezirea simtului civic romanesc, a trecut aproape neobservat de marea parte a presei. Jocurile de scena se tineau in alta parte, asa ca initiativa solistului trupei “Luna amara”, Mihnea Blindariu, a fost umbrita de alte jocuri, de alti jucatori.

In anumite perioade ale carierei lor, actorii isi insceneaza sau dau publicitatii asa numite dezvaluri, fie din viata personala, sau orice altceva doar sa fie in centrul atentiei publice. E o galagie mediatica, un fel de antidot impotriva indiferentei.

Asemenea lor, politicienii nostri - actori de prim plan, nu-i asa, deci mediatizati ca atare - ies aproape zilnic cu cate o cearta pe blog sau in plen, cu cate o fraza caustica sau propunere de schimbare din functie. Oricum, doar ca sa faca valva si galagie. Dupa lungi articole si dezbateri despre indignarea partidului despre “nesimtirea” lui Geoana in partid, alte titluri mari doresc sa socheze cu vesti de genul - ca Geoana nu numai ca va fi un presedinte de senat “superjucator” dar ca va avea curajul sa candidedeze iar la presedintie.

Oricum, ne tin foarte ocupati. Ei sunt “superjucatorii”, ei fac jocurile, asa ca isi ‘striga’ luminile rampei spre ei. Nu conteaza ce joaca, cum joaca, conteaza sa fie in scena, sa ne ocupe timpul si mintile. Nu conteaza ca isi fura rolurile, incurca replicile, sau ca joaca in piesa gresita. Nu conteaza ca astazi ar fi trebuit sa se ocupe de referendumul de la Constanta sau sa discute schimbarea de optica vizavi de impunerea austeritatii pentru 2012 dupa ce presedintele aproape ca a recunoscut ca taierea cu 25% din salarii nu a fost o solutie eficienta pentru iesirea din criza. Nu conteaza cat de fals suna, Udrea canta despre “posibila” marire a salariilor in semestrul al doilea, PSD-ul atatat isi tipa dispretul fata de Geoana, iar acesta, megalomanic, vrea sa-i faca pe toti sa planga in batista la despartire.

Cabotini, dar nehuiduiti, isi continua ariile false sub ochii perplecsi ai multimii.

De fapt jocurile adevarate nici nu sunt la suprafata. Ceea ce apare in scena e telenovela de consum pentru simplii muritori. Dar ne tine ocupati si hipnotizati. Gata sa ridicam din umeri acolo unde ar trebui sa punem umarul.

Astfel, poate pentru ca a intrerupt somnul sau “ordinea publica”, Mihnea Blindariu, conducatorul protestului de ieri pentru Rosia Montana, a fost bagat in duba politiei.

Ieri, 7 noiembrie, la peste 90 de ani de la instaurarea celei mai cumplite atrocitati ale istoriei impotriva spiritului uman liber- comunismul- protestul din Cluj are conotatii mai adanci pentru societatea romaneasca.

Scopul protestului - dupa cum este formulat de protestatari – este “stoparea minciunilor si dezinformarii legate de proiectul companiei Rosia Montana Gold Corporation, proiect ce presupune folosirea cianurii, pe scara larga, in procesul de extragere a aurului la Rosia Montana.

Minciunile si dezinformarea companiei au fost propagate in toata media romaneasca (video, audio si scrisa), omitand in mod deliberat aspecte legate de distrugerea valorilor de la Rosia Montana – valori umane, ecologice, de mediu, de patrimoniu, istorice si arheologice.”

Luni, 7 noiembrie, la peste 90 de ani de la instaurarea celei mai cumplite atrocitati a istoriei impotriva spiritului uman liber - comunismul - protestul din Cluj are conotatii mai adanci pentru societatea romaneasca.

De altfel, textul protestului o spune: „acest proiect este nociv nu numai pentru Rosia Montana, ci pentru intreaga societate. Deoarece, daca statul roman poate lua cetatenilor sai dreptul la proprietate, in numele unui proiect privat, atunci intreaga democratie romaneasca, asa firava cum este ea, se afla in pericol.”

Noi nu ne stim drepturile. Nu stim ca putem sa luptam pentru ele macar protestand pasnic atunci cand suntem abuzati. Nu noi facem galagia.

Ei apar in prim plan si ne flutura in fata, ostentativ pretentii de efort pentru binele nostru. Ei fac galagie si ne adorm constiintele. Daca am avea mintea treaza nici nu am incepe cu galagia. Nu de o „alta revolutie” galagioasa si aplanata apoi de promisiunile lor avem nevoie. Cum ar fi sa ne apucam serios de munca, fiecare unde suntem si sa le cerem insistent si lor, pe toate caile drepte, sa faca acelasi lucru?