Retrospectivă Epoch Times: Summituri europene de criză în 2012

2012 a fost încă un an al summiturilor de criză, care au dus la semnarea Pactului Fiscal şi la încă un pas către Uniunea Bancară prin acordul asupra mecanismului unic de supraveghere bancară. Consiliile Europene au arătat însă diviziuni tot mai profunde între statele bogate şi cele sărace, între contributori şi beneficiari, cât şi o tendinţă a Germaniei de a-şi impune politica ”fără fonduri noi, mai ales publice, în lipsă de garanţii de reforme şi de disciplină financiară”.

30 ianuarie: Se semnează Pactul Fiscal, propus de Germania. Liderii UE se întâlnesc la Bruxelles în cadrul unui summit special, iar 25 din cei 27 de reprezentanţi cad de acord asupra necesităţii unei discipline bugetare mai stricte. Doar Marea Britanie şi Cehia refuză să semneze pe motiv că impune sancţiuni pentru statele care încalcă limitele de deficit impuse de UE. Mario Draghi, guvernatorul BCE, vorbeşte despre un prim pas spre o uniune fiscală.

Tot în cadrul summitului, liderii europeni decid ca Mecanismul European de Stabilitate (MES) de 500 de miliarde de euro să devină operaţional din iulie ca fond de salvare a statelor cu datorii mari. Pieţele financiare nu sunt însă impresionate iar primele de risc pentru ţările sud-europene continuă să crească, iar euro să scadă. Mecanismul European de Stabilitate era menit să înlocuiască European Financial Stability Facility, fondul temporar din care a fost finanţată salvarea Irlandei şi Portugaliei.

21 februarie: Miniştrii de finanţe din eurozonă ajung la o înţelegere în privinţa unui al doilea bailout al Greciei în valoare de 130 de miliarde de euro.

1 martie: Miniştrii de finanţe europeni amână decizia de a acorda Greciei al doilea bailout până ce guvernul de la Atena ajunge la un acord cu creditorii pentru cuantumul datoriilor şterse.

23 mai: Liderii europeni au discutat depre modalităţi de a-şi regenera economiile, cu accent pe creştere, locuri de muncă. Ei au reafirmat dorinţa ca Grecia să rămână în zona euro, dar să-şi respecte angajamentele. "Continuarea reformelor vitale care stimulează investiţiile private şi care întăresc instituţiile este cea mai bună garanţie pentru un viitor mai prosper în zona euro”, spunea la vremea respectivă cancelarul german Angela Merkel.

28-29 iunie: Ofensiva Italiei şi Spaniei la Consiliul European

Roma şi Madridul au încercat să se elibereze de presiunea pieţelor ameninţând cu blocarea măsurilor de creştere, dacă UE nu ia măsuri urgente pentru a le ajuta să scadă dobânzile mari la împrumuturile luate de pe pieţele financiare. Premierii Mario Monti şi Mariano Rajoy au refuzat să semneze pachetul de creştere, în valoare de 120 de miliarde de euro, până când Germania va aproba măsuri urgente precum recapitalizarea directă a băncilor din MES. Discuţiile din Consiliul European au arătat din nou falia dintre statele care cer mai multă disciplină fiscală precum Germania, Olanda şi cele sud-europene care au nevoie disperată de soluţii pe termen scurt. Merkel a continuat să insiste că mai întâi este nevoie de reforme fundamentale şi de o autorizare a organismelor UE de a verifica politicile bugetare ale statelor membre şi abia apoi pot fi operaţionalizate fonduri la nivel european pentru garantarea depozitelor sau pentru băncile cu probleme din eurozonă.

Cancelarul a respins din nou soluţia mutualizării datoriei prin emiterea de eurobonduri, soluţie promovată de preşedintele francez Francois Hollande. Devine tot mai clar că Germania nu vrea să-şi pună la bătaie ratingul AAA pentru a susţine alte ţări, dacă nu există mai întâi un control european asupra finanţelor şi cheltuielilor. Olanda s-a poziţionat şi ea alături de Germania susţinând prin vocea premierului Mark Rutte că ”este crucial să evităm măsurile care ar scădea presiunile de reformă asupra Europei de Sud şi de aceea nu cred într-o tranziţie rapidă la uniunea bancară şi la eurobonduri”.

18-19 octombrie: Germania se opune din nou la Consiliul European

Victoria Romei şi a Madridului la summitul precedent este relativizată de cancelarul german Angela Merkel care se opune încă o dată pompării de bani din Fondul European de Salvare direct în băncile cu probleme, pentru a evita încă o creştere a datoriei statelor. Cancelarul german propune introducerea unui mecanism unic de supraveghere bancară pentru băncile din zona euro, care va avea posibilitatea să le controleze şi să le sancţioneze, ca precondiţie pentru recapitalizarea directă.

Mai mult, cancelarul german a anunţat că recapitalizarea directă din MES nu se va face retroactiv, ea urmând să se aplice doar băncilor care vor avea probleme în viitor. Preşedintele francez Francois Hollande a declarat că Angela Merkel nu se grăbeşte să ia aceste decizii importante pentru a nu pierde electorat prin prisma alegerilor parlamentare din 2013 care se apropie.

Miniştrii europeni de finanţe au decis înaintea Consiliului European de Iarnă ca Banca Centrală Europeană să coordoneze mecanismul unic de supraveghere a băncilor mari din zona euro. Însă divergenţele între statele solvente precum Germania, Finlanda şi Olanda şi cele care aşteaptă recapitalizarea directă a băncilor precum Spania sau Italia rămân importante în probleme precum garantarea în comun a depozitelor şi crearea unui mecanism de absorbţie a şocurilor la nivelul eurozonei.

22-23 noiembrie: Primul eşec al discuţiilor despre buget

Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy a făcut o propunere de buget al UE de 971 de miliarde de euro pentru următorii şapte ani, care prevedea tăieri semnificarive în anumite domenii precum agricultura sau politica de coeziune, dar ţări precum Germania şi Marea Britanie au respins-o cerând un buget şi mai mic. Alte ţări net contributoare precum Olanda şi Suedia s-au opus şi ele.

Franţa, care este şi ţară net contributoare, dar şi cea mai importantă beneficiară a politicii agricole comune, s-a pronunţat vehement împotriva tăierilor şi a acuzat că o surprinzătoare apropiere între Berlin şi Londra e realizată împotriva intereselor Parisului. Într-adevăr Merkel l-a scos pe Cameron din offside, acesta nefiind singurul lider european care s-a opus adoptării unui nou buget.

13-14 decembrie: Un pas către uniunea bancară

Miniştrii europeni de finanţe au decis înaintea Consiliului European de Iarnă ca Banca Centrală Europeană să coordoneze mecanismul unic de supraveghere a băncilor mari din zona euro. Însă divergenţele între statele solvente precum Germania, Finlanda şi Olanda şi cele care aşteaptă recapitalizarea directă a băncilor precum Spania sau Italia rămân importante în probleme precum garantarea în comun a depozitelor şi crearea unui mecanism de abosorbţie a şocurilor la nivelul eurozonei.

Noua uniune bancară va include doar băncile mari din zona euro, aşa cum a cerut Germania, nu pe toate aşa cum ceruse Franţa. Criteriul pe baza căruia se stabileşte dacă o bancă intră sub incidenţa mecanismului de supraveghere este ca activele sale să fie în valoare de cel puţin 30 de miliarde de euro sau să reprezinte 20% din PIB.

Board-ul de supervizare bancară va funcţiona în cadrul BCE, dar separat de organismul de politică monetară. Ţările din afara eurozonei vor putea şi ele să adere la uniunea bancară dacă doresc şi vor avea drepturi egale de vot în consiliul de supraveghere. Totuşi aspecte esenţiale au rămas în suspensie. Nu a fost fixată o dată pentru recapitalizarea directă a băncilor eurozonei. Până la urmă aceasta era miza unor state presate de pieţele financiare şi cu bănci afectate – să o convingă pe Merkel să permită transferul direct de fonduri din Mecanismul European de Stabilitate către bănci, ocolind guvernele. Astfel urma sa fie tăiată legătura vicioasă dintre creşterea datoriei suverane şi problema băncilor.

Banca Centrală Europeană, care va putea interveni direct în operaţiunile oricăreia dintre cele 6.000 de bănci din zona euro, indiferent de mărimea lor, ar putea să instituie mecanismul de supraveghere în luna martie a anului viitor, acesta urmând să fie operaţional până la sfârşitul lui 2013.

Berlinul pare să-şi fi impus concepţia, prin vocea ministrului de finanţe Wolfgang Schaeuble, în sensul unei înăspriri a disciplinei bancare prin acest mecanism european care va putea da sancţiuni. Potrivit regimului de supraveghere agreat, BCE va avea puteri extinse de a investiga operaţiunile băncilor şi chiar de a le penaliza prin retragerea licenţelor bancare sau aplicarea de sancţiuni financiare. Totuşi nu s-a ajuns la un acord în privinţa garantării în comun a depozitelor clienţilor băncilor din zona euro şi a creării unui fond european de lichidare bancară (un mecanism pentru desfiinţarea băncilor în caz de nevoie). Şi asta deoarece Germania şi alte state sunt reticente faţă de ideea de a folosi banii contribuabililor lor pentru bănci din străinătate, mai ales în actualul context în care bail-out-uri repetate precum al Greciei sunt tot mai nepopulare.

Cancelarul german Angela Merkel a atras atenţia că până la o adevărată uniune bancară mai este drum lung. Ea susţine ideea ca băncile să plătească ele însele pentru fondul de garantare la nivel european, în defavoarea folosirii banilor contribuabililor.