“Respecta ce altii stiu sa faca iar tu nu stii..” - Interviu cu actorul Bogdan Uritescu

Bogdan Uritescu a absolvit Academia de Teatru si Film din Bucuresti in anul 1993, specialitatea actorie. Este actor, regizor, scenarist, cascador si instructor de arte martiale — specialitatea Kung-Fu. In cascadorie este specializat in tot ceea ce implica arte martiale, alpinism, acrobatii, masini, moticiclete si efecte pirotehnice.

In 1986 a primit Premiul ACIN pentru interpretare masculina, cu personajul “Misu” din filmul “Al patrulea gard de linga debarcader”- in regia Cristinei Nicolae.

Are o filmografie bogata si variata: INNEBUNESC SI-MI PARE RAU (1990 — regia Jon Gostin); BALANTA (1991 - regia Lucian Pintilie); HARABABURA (1991 — regia Geo Saizescu.); CA PRIN FARMEC (1992 — coproductie romana - franceza in colaborare cu F2 tv France); BEOWULF(1997 - cu Christopher Lambert- coproductie Romania-USA); JEWEL OF POLARIS / DIPLOMATIC SIEGE (1999 — coproductie Romania-USA); STRIGHT INTO DARKNESS (with David Waren — in regia lui Jeff Burr- o productie Silver Bullet film); FURIA (regia Radu Muntean); MY NAME IS MODESTY (producator Castelfilm/Miramax); MILIONARI DE WEEKEND (regia Catalin Saizescu); AMEN (coproductie franco-romana, in regia lui Costa Gavras); SEVEN SECONDS si THE PAINTER (cu Wesley Snipes - Columbia Pictures & Castel Film); CERBERUS (coproductie Romania-USA —Media-Pro Pictures); GARGOYLE (coproductie romana — americana); BLOD RAYNE (coproductie romana — americana a Media Pro Pictures); HAUTE TENSION (coproductie franco — romana); SECOND IN COMMAND (Castel fim cu Jean-Claude Van Damme); THE DETONATOR (Castel film, cu Weslwy Snipes); SHADOWS OF THE PAST, HARVESTER, MARKSMAN (Castel Film cu Steven Seagall); PU 239 (productie Castel Film); ATACK FORCE (Castel film cu Steven Seagall); LUGER (productie Romania-UK - Silver Bullet film); CHLOROFORM (Silver Bullet prodiction); ANACONDA 3 (Castel Film); BIRD FLU (Castel Film); FIRE & ICE (Media pro pictures); BUNRAKU (productie MediaPro Pictures); BARBAROSA (productie Italia Castel Film); THE GLASS HOUSE(de Mark Schmitt - Castel Film).

A colaborat cu Teatrul Ion Creanga din Bucuresti, in piesa "Harap Alb” — (actor si coregraf al scenelor de lupta), in “FAT FRUMOS...” (autor, regizor, actor si coregraf pentru scene de lupta), si in “CALATORIE SPRE SOARE - APUNE” (dupa cartea cu acelasi titlu a lui U Cen, in regia lui Radu Baiesu), ca actor si coregraf al scenelor de lupta.

Este autorul coregrafiei scenelor de lupta in piesa “ECATERINA II” de G.Bernard — in regia lui Cornel Todea, la Teatrul National Bucuresti. Il putem vedea in rolul lui “Florindo” din piesa “Mincinosul”, de Carlo Goldoni si in rolul “Cristian” din “Visul unei nopti de iarna”, de Tudor Musatescu — ambele spectacole fiind o productie a unei companii private de teatru, numita “Dracula”.

Epoch Times: Bogdan Uritescu — esti o prezenta complexa in universul artistic romanesc..si nu numai. Actorie, cascadorie, regie, scrii scenarii de tot felul... Care din toate acestea iti ofera cea mai mare satisfactie sufleteasca si de ce?

Bogdan Uritescu: Am facut pe parcurs de toate..de nevoie sau pentru a cunoaste fenomenul din interior, din dorinta de a invata si de a-mi completa stilul. Satisfactie sufleteasca...nu..doar profesionala. Exista actori buni care nu sunt capabili sa faca o rostogolire, sa dea un pumn sau sa tina o sabie/arma in mana si ei pozeaza in eroi...cine-i crede? Cine-i mai distribuie? Pentru a fi performant trebuie sa stai bine si la capitolul “miscare”..Doar sa stai ca momaia si sa “rostesti”- nu se mai vinde. Suntem in 2010 acusica...au mai evoluat lucrurile in jur..

Epoch Times: Aruncand o privire asupra filmografiei tale, observ ca si genul filmelor variaza foarte mult: romantic, dragoste, comedie romantica, comedie, crima, horror, film de actiune, thriller, SF, aventura...si nu in ultimul rand, ai facut si teatru pentru copii....

Cum explici aceasta capacitate a ta de a aborda roluri atat de diferite si a te achita de ele cu profesionalism?

Bogdan Uritescu: Daca nu esti capabil de asta..te apuci de altceva..eu nu stiu sa pilotez avioane, asa ca nu ma bag. Respecta ce altii stiu sa faca si tu nu stii..Trebuie mers pe adevarul din interior...Am jucat baieti buni, timizi, duri, killeri..Chestia e ca nu prea esti lasat de regizor sa-ti construiesti personajul asa cum crezi tu...stie el cel mai bine...Ti se impun directii - din pacate “la prima mana”...si te conformezi. Nu se lucreaza cu profesionalism decat in foarte putine cazuri. Doar unii tineri talentati abordeaza stilul asta - bravo lor. Despre achitarea cu profesionalism...e discutabil.. Sunt multi “nechemati” in meseria asta, cu orgolii mai mari decat stiinta, care mai mult incurca...asa ca in unele situatii pur si simplu faci treaba bine dar fara placere, dupa care pleci acasa...uitand...nu merita mai mult...dar ti-e foame si accepti...Prea putine provocari.

Epoch Times: In timpul cascadoriilor, ti s-a intamplat deseori sa te lovesti sau sa te ranesti? Cum faci sa te mentii in forma? Ai un program de antrenament zilnic? In ce consta acesta?

Bogdan Uritescu: Poate la inceputuri...cred ca o singura data m-am lovit usor..din prostia mea. Accidentarile au loc in bucatarie..magazine..la gratare..pescuit..cand fac altceva..Nu am avut nimic rupt..doar intinderi si multa febra musculara...asta apropos de conditia fizica...Pai de ce sa ai conditie fizica daca esti solicitat rar? Cand te cheama, te duci si te descurci bine, dar vii cu febra musculara!

Epoch Times: Stiu ca ai practicat arte martiale. Ne poti spune ce stil ai practicat si in ce mod ti-a influentat viata acest lucru?

Bogdan Uritescu: Din 1978 in sufrageria din Piatra Neamt, tata mi-a luat profesor de Jiu jitsu...a urmat Bucurestiul cu Karate de toate stilurile..Nu am fost statornic pentru ca nu eram multumit de “profesorii”-sefi - care erau atat de departe de adevar si abordau totul atat de superficial..romanesc..inginereste. Numai arte martiale nu erau...da’ era ceva..interzis..deci era cool.

In 1985 am ajuns la Ion Benea si Petru Grindeanu, care m-au “adoptat” imediat si mi-au provocat capacitatile la maxim. Wu-shu..ce vremuri, prieteni cool..maestri chinezi..stagii..Atunci aveam conditie fizica..omoram muste cu piciorul pe pereti..spargeam becul din tavan tot cu piciorul.

In armata faceam pariuri: aranjam paturile si faceam o “arena” unde raspundeam la provocari...am avut “adversari” de doua ori cat mine, pe care-i controlam totusi fara sa-i lovesc...prea rau, dupa care ne desparteam prieteni...camarazi.

Anii ’90..au inceput chestiile cu cascadoria..eram student..si era firesc pentru mine sa-mi completez cercul: Actorie/cascadorie/arte martiale...asa am facut si coregrafie de lupte..miscare scenica...si am inceput sa scriu scenarii.

Epoch Times: Ce este pentru tine actoria: un job pe care incerci sa il faci cat mai bine, sau mai mult decat atat — o pasiune?

Bogdan Uritescu: Si una si alta. Nu sunt angajat la teatru sau in alta parte..nu am un job statornic..doar contracte de colaborare..e bine cand sunt si rau cand nu sunt [contracte — n.r.]..Daca ai ocazia, te bucuri facand ceea ce faci si te simti implinit. O fac din si cu mare placere..cu conditia sa fie provocari.

Epoch Times: In tot ceea ce ai facut pana acum in cariera artistica, ai avut vreun model anume? Daca da, cine si de ce? Daca nu — atunci ce te-a ghidat?

Bogdan Uritescu: Model..Sigur ca m-am inspirat din jocul actorilor celebri da’ am cautat sa nu-i imit - asa cum fac unii actorasi frustrati care nu stiu cine sunt...si atunci cauta sa se completeze cu material de-a gata de la altii mai buni...e greu sa te descoperi si sa fii tu..sa te adaptezi si sa-ti faci propriul stil...Trebuie sa cauti si sa muncesti pentru asta..Unii mari actori romani si straini au facut chestia asta fara efort..fara sa stie..intuitiv..si le-a reusit..dar asta-i noroc..talent..si e foarte rar. Model a fost si Bruce Lee si Jackie Chan..de la video..am invatat mult de la ei - dadeam banda pe “slow” si notam..am stricat vreo trei VCR-uri..erau scumpe, dar a meritat.

Epoch Times: Ai lucrat alaturi de Jean Claude van Damme, Wesley Snipes, si daca nu ma insel - alaturi de Steven Segal. Ce faceai: actorie, cascadorie sau ambele? Cum s-a intamplat sa lucrati impreuna?

Bogdan Uritescu: Ambele..La Castel Film..te duci si dai probe..daca ai bafta si esti ales..Bineinteles a fost un privilegiu..dar de la a-ti face treaba bine, pana la a spune ca ai lucrat cu ei - asa cum inteleg eu sensul - ...sa iei pumni si picioare sau sa fii trantit peste tot chiar daca ai spus si tu doua replici...pentru mine nu inseamna ca ai lucrat cu ei..ci pentru ei..Oricum e o experienta si-ti raman amintirile..E bine ca s-a petrecut asa ceva..sa se tot petreaca.

Epoch Times: Cu care dintre ei ti s-a parut cooperarea mai....naturala ca sa zic asa, si de ce? Pareti a fi toti personalitati total diferite, chiar daca aveti ca numitor comun actoria si artele martiale.

Bogdan Uritescu: Sunt toti diferiti, bineinteles. Am lucrat cu toti foarte bine si mai ales profesionist. Toata echipa era de profesionisti americani si romani. Unii lovesc mai tare/ferm, chestie care pe mine ma ajuta la simulari pentru ca da mai natural pe ecran..Van Damme loveste la 1/2m..din motive de siguranta - si el chiar stie sa loveasca controlat..Te adaptezi si-ti faci treaba, iar cand esti laudat chiar de ei, te simti implinit..atunci ai satisfactie profesionala!

Epoch Times: Te-am vazut in rolul Maimutei fermecate, in piesa “Calatorie spre Soare-Apune”. Ai avut o prestatie extraordinara, alaturi de colegii tai de la Teatrul Ion Creanga. Copiii sunt un public foarte intransigent. Trebuie sa le oferi ceva cu adevarat frumos pentru ca ei sa te pretuiasca. Iar voi ati facut asta acolo. Costume si decoruri bine alese si frumos colorate, o poveste cu invataturi atat pentru copii cat si pentru parinti, si o “Maimuta de Piatra” — rolul interpretat de tine - cu capacitati extraordinare si cu intelepciune; era capabila sa “mearga pe pereti”, “sa apara si sa dispara”, sa faca salturi in aer, asa cum numai in filme poti vedea. “Picii” erau toti cu gurile cascate si am observat ca in scenele in care nu apareai, parca te cautau cu privirea peste tot sa vada de unde urmeaza sa apara si ce nastrusnicii mai face personajul lor peferat — Maimuta Fermecata.

Povesteste-ne putin despre cum ati “pus la cale” — tu si colegii tai de scena - aceasta frumoasa poveste din cultura traditionala chineza. Cine a avut ideea, cum ati alcatuit echipa, si care a fost aportul tau pana la “produsul final”? Cum ti s-a parut rolul interpretat de tine?

Bogdan Uritescu: Cu Radu Baiesu sunt prieten..stiam ca are piesa scrisa deja - dupa carte..L-am “agatat” si i-am propus lui Cornel Todea, directorul Teatrului Ion Creanga. Cu greu s-a rezolvat. Eu colaboram cu teatrul Creanga in “Harap Alb”, asa ca stiam terenul..am fost intermediar. Am facut rolul maimutei si coregrafia luptelor..miscarea scenica..E greu sa-i inveti pe actori miscari specifice..ca sa para autentici in ceea ce fac. Am avut bafta de oameni talentati care si-au facut treaba foarte bine..Chiar daca piesa a avut mare succes, putea fi mult mai spectaculoasa..asa vedeam eu lucrurile..dar unii romani sunt cam inchistati si nu simt ce vrea publicul. Vremurile s-au cam schimbat si copiii vor altceva..mult mai dinamic..cu toate jocurile astea..play station...trebuie sa le oferi ceva cool. Pentru nivelul nostru..a fost ok, chiar daca eu nu am fost multumit...Am colaborat bine cu toata lumea..din pacate am fost “sapati” si piesa a fost scoasa..nu corespundea “directiei partidului”.

Epoch Times: Stiu ca faci parte din distributia piesei “Mincinosul” — de Carlo Goldoni, alaturi de maestrul Valentin Uritescu, Sebastin Papaiani, Claudiu Bleont. Piesa pare ca se bucura de succes si am inteles ca sunteti intr-un turneu national la ora actuala cu spectacolul. Am gasit totusi si opinii negative, privind devierea de la textul original, ca sa zic asa.

Care este parerea ta despre acest lucru?

Bogdan Uritescu: Respect orice parere.....Si Goldoni adapta piesa la situatia din orasele unde se juca...

Personajul meu nu-mi permite sa adaug text sau sa completez cu alte mijloace pentru a fi mai simpatic neaparat...I-as strica aparitiile..candoarea...Imi respect linia cinstit. Alte personaje au libertati mai mari si fiecare face cum simte..Rezultatul vorbeste de la sine: Piesa are succes domnilor! Si e pe bani! Traiasca impresarul! Cat o mai tine..om vedea.

Epoch Times: In opinia ta, care ar fi problemele majore cu care se confrunta teatrul romanesc la ora actuala?

Bogdan Uritescu: Management defectuos, Legea teatrelor — absenta, repertoriul, dotarile tehnice, aspect, mucegai, sobolani si mirosuri.., criza..etc.

In Romania sunt unii “dinozauri” in posturi de conducere, care se tem ca-si pot pierde privilegiile - sa stoarca bani de la stat, folosindu-se de sistem si relatiile create in comunism... Le e teama ca tinerii pot avea succes..poate chiar mai mare decat ei.. Le e teama de sfarsitul lor profesional si nu numai..si vor sa stoarca tot..de la toti.. Le e teama de uitare..sunt frustrati, razbunatori, distrugatori si nepasatori.

Asta-i “sistemul”..in care ne complacem din pacate si noi ceilalti, care strigam dupa schimbare... Sunt si tineri bagati in fata, tocmai pentru a putea scoate ochii lumii, daca va fi nevoie..E trist, dar asa e. Nu suntem liberi si nu vom fi curand..De ce nu se duc tataicii astia cu nepotii la pescuit???

Epoch Times: Ce te atrage mai mult: filmul ori teatrul? De ce?

Bogdan Uritescu: Ambele..Sant doua magii diferite care au aceleasi mijloace..

Epoch Times: Ti s-a intamplat sa refuzi un rol pana acum? In ce conditii?

Bogdan Uritescu: Da..Pentru ca era prost..prost platit... si neinsemnat..De ce sa te complici?

Epoch Times: Ai vreun proiect “tainic” pe care ti-ai dori sa il realizezi in cariera ta artistica? Ceva in care sa pui toata pasiunea ta si toate abilitatile si cunostintele tale? Ma refer la un proiect de creatie personala 100%, sa zic asa. Despre ce ar fi vorba?

Bogdan Uritescu: Bineinteles ca m-as implica 100% asa cum fac de obicei..Am scenariile pentru vreo 5 seriale tv....vreo 40 de formate pentru emisiuni tv....3 scenarii de lung metraj....o piesa de teatru pentru copii... DEGEABELA!!! Hai sa bem un sprit ca-mi vine sa bat pe cineva...

Epoch Times: 2009 e pe sfarsite. Esti multumit de ce ai realizat anul acesta din punct de vedere profesional? Explica-mi, te rog.

Bogdan Uritescu: Nu! Am citit mult...Si asta pentru ca am avut mult timp liber…din pacate..A fost un an slabut dpdv profesional.

Epoch Times: Ne poti spune ce proiecte ai pentru anul 2010, din punct de vedere profesional, desigur?

Bogdan Uritescu: Nu-mi mai fac planuri de viitor. Nu mai scriu....Astept si ma voi adapta la orice...cu conditia sa vina..eu sunt pregatit.

Epoch Times: Stiu ca esti o persoana deschisa si mereu pusa pe glume. Pentru a incheia interviul cu zambetul pe buze, ai putea sa ne istorisesti macar o intamplare hazlie de la filmari sau repetitii la teatru, al carei protagonist ai fost fara vrerea ta?

Bogdan Uritescu: David Warner..In “Streight into the darkness” (2001). Trebuia filmat cum calareste..A filmat cascadorul pe cal...Actorul “calare” pe doi saci de paie, fixati pe un Aro care mergea pe aratura.. simula. Era la prim plan si eu trebuia sa-l asigur..Frig afara..trecut de miezul noptii....il tineam de mijloc pe la spate ca sa nu intru in cadru..mi-atras un “vant” drept in nas aflat in locul ala..saracu’ ce se mai agita..a fost normal..Au fost multe faze comice, dar nu ai spatiu pentru ele..poate pentru alta data.

Epoch Times: Iti multumim pentru timpul acordat.