Regele Broască vs. Winnie the Pooh: Moartea lui Jiang Zemin i-ar putea face probleme lui Xi Jinping [Politico]

Fostul dictator chinez Jiang Zemin, care a fost propulsat în fruntea Partidului Comunist datorită masacrului de la Tiananmen din 1989, şi cunoscut ca unul dintre cei mai mari criminali ai omenirii, a murit miercuri la vârsta de 96 de ani, chiar în momentul în care un val de proteste politice mătură din nou ţara.

Potrivit unui material publicat de Politico, pentru actualul lider Xi Jinping, ecourile istorice ar putea fi ameninţătoare. În aprilie 1989, doliul în masă provocat de moartea subită a fostului şef al partidului Hu Yaobang a declanşat proteste la nivel naţional, care au fost în cele din urmă zdrobite de Armata Populară de Eliberare (APE) în iunie, în sângeroasa reprimare din Piaţa Tienanmen.

Acum, ca şi atunci, este imposibil ca partidul să interzică activităţile de doliu sau comemorative pentru un fost lider suprem. Dar evenimentele de comemorare din zilele şi săptămânile următoare vor oferi oportunităţi de exprimare a disidenţei şi a nemulţumirii faţă de starea actuală a politicii chineze.

Represiunea care s-a înrăutăţit mai mult, precum şi centralizarea puterii au fost exacerbate de aproape trei ani de lockdownuri dure din cauza COVID şi de o economie care stă să se prăbuşească.

În cursul săptămânii trecute, proteste de amploare prin care s-au cerut reforme politice şi încetarea guvernării de partid au izbucnit în mai multe oraşe şi în zeci de campusuri universitare, într-un val de disidenţă populară generalizată care nu a mai fost văzut în ţară din 1989 încoace.

Moartea lui Jiang este deosebit de periculoasă pentru Xi din cauza personalităţilor publice diferite ale celor doi. Xi este rigid şi teatral în public, iar întâlnirile sale cu demnitarii străini sunt concepute subtil şi nu prea, pentru a-i înfăţişa pe aceştia ca pe nişte suplicanţi, iar pe el în rolul unui împărat chinez tradiţional "semi-divin". Riscul este ca o nouă generaţie de nemulţumiţi să se agaţe de Jiang ca de un simbol al opoziţiei faţă de guvernarea mai represivă a lui Xi.

Guvernare represivă

În faţa unei opoziţii discrete în interiorul partidului de guvernământ, Xi tocmai şi-a asigurat al treilea mandat la conducerea Chinei, încălcând regulile.

În lipsa unui succesor evident, se pare că şi-ar dori să fie lider pe viaţă.

Reprezentarea fostului lider Jiang Zemin ca o broască în nenumărate notificări devenite virale a fost popularizată în Hong Kong în timpul protestelor pentru democraţie "Revoluţia umbrelelor", în 2014. Afişarea imaginilor cu broaşte a devenit o modalitate de a manifesta opoziţia faţă de Xi, a cărui asemănare cu Winnie the Pooh i-a determinat pe cenzorii chinezi să interzică difuzarea filmelor de animaţie cu îndrăgitul personaj.

Simbol ironic

Folosirea imaginii lui Jiang Zemin ca simbol al răzvrătirii este ironică, având în vedere rolul indispensabil al lui Jiang în ascensiunea lui Xi la vârful puterii chineze.

Când Jiang a demisionat din funcţia de secretar general al Partidului Comunist în 2002, a rămas comandant-şef al armatei pentru încă doi ani.

Acest lucru i-a permis să îşi păstreze influenţa şi să îşi protejeze facţiunea sa politică - cunoscută sub numele de "Banda din Shanghai" - de a nu fi depăşită de facţiunea "Liga Tineretului Comunist" a succesorului său, Hu Jintao.

El a continuat să exercite o mare influenţă şi după ce i-a cedat controlul armatei lui Hu în 2004, iar când acesta a dorit ca un protejat din facţiunea să preia conducerea partidului ca succesor al său în 2008, Jiang s-a opus prin veto.

După câteva dezbateri, cele două facţiuni au convenit asupra unui candidat de compromis care să preia frâiele.

Astfel, a fost propus Xi Jinping pentru funcţia de lider al partidului. Acesta făcea parte din familia partidului, dar avea o carieră politică nedefinită, fără o bază facţională evidentă. Atât Liga Tineretului Comunist, cât şi Banda din Shanghai au crezut că îl pot controla şi manipula pe acest om de partid aparent banal pentru a-şi realiza propriile interese.

S-au înşelat amarnic. Timp de patru ani, în calitate de vicepreşedinte şi viitor succesor, a ţinut capul plecat, dar prima mişcare a lui Xi la preluarea mandatului, în 2012, a fost să epureze ambele facţiuni într-o campanie brutală "anticorupţie" care continuă să facă victime şi astăzi.

Unii dintre cei mai apropiaţi aliaţi atât ai lui Jiang, cât şi ai lui Hu au fost rapid anchetaţi, iar mulţi dintre ei au murit sau au executat pedepse lungi cu închisoarea.

Îndepărtarea lui Hu Jintao de pe scenă la cel de-al XX-lea congres al partidului din octombrie a fost o ultimă umilinţă publică menită să arate unde a ajuns China de la guvernarea din mandatul lui Jiang.

Merită menţionat faptul că Jiang Zemin a fost responsabil pentru neumărate abuzuri privind drepturile omului, el fiind cel care a ordonat personal reprimarea violentă a adepţilor mişcării spirituale Falun Gong, iar administraţia lui a reprimat rapid protestele muncitorilor generate în urma privatizării pe scară largă a întreprinderilor de stat în anii 1990.

Politica sa a fost un exerciţiu de dogmă marxistă pentru a legitima capitaliştii să se alăture Partidului Comunist.

De la tractoare la Tiananmen

Un inginer electrician care nu a jucat niciun rol în revoluţia chineză din 1949, Jiang a fost instruit la Uzinele de automobile Stalin din Moscova în anii 1950 şi a lucrat într-o fabrică de tractoare din friguroasa Manciurie în timpul Revoluţiei Culturale din 1966-1976.

Când liderul suprem Deng Xiaoping l-a înlăturat de la putere pe şeful de partid de atunci, Hu Yaobang, în 1987, în urma unui val de proteste studenţeşti, Jiang era şeful partidului în oraşul Shanghai.

În timp ce doliul pentru Hu Yaobang s-a transformat în uriaşe proteste pro-democraţie în aprilie şi mai 1989, iar conducerea de la Beijing a fost ezitantă, Jiang a fost cel care a închis ziarele şi a înăbuşit protestele de stradă ce au luat o amploare uriaşă în cel mai populat oraş din China.

După ce a ordonat Armatei Populare de Eliberare să înăbuşe rebeliunea şi să măcelărească protestatarii neînarmaţi din Beijing şi din alte părţi, Deng Xiaoping l-a înlăturat pe şeful de atunci al partidului, Zhao Ziyang, pe motiv că era prea moale şi că simpatiza cu apelurile pentru democraţie.

Jiang a fost scos din relativa obscuritate şi a fost plasat în fruntea Partidului Comunist, majoritatea presupunând că va fi un rol temporar.

Zhao a rămas în arest la domiciliu până la moartea sa în 2005.

Fără un om de stat mai în vârstă care să tragă sforile din spatele cortinei şi cu puterea formală consolidată în mâinile sale, Xi Jinping s-a aflat într-o poziţie mai puţin precară decât predecesorii săi.

Îndepărtarea "bandei celor patru" condusă de văduva lui Mao a fost realizată după moartea lui Mao în 1976, printr-o lovitură de stat fără vărsare de sânge orchestrată de un grup de oficiali de rang înalt de partid şi militari.

Poate că cea mai îngrijorătoare paralelă dintre toate pentru Xi este ascensiunea lui Deng Xiaoping la sfârşitul anilor 1970, când acesta a profitat în mod inteligent de un val de proteste pro-democraţie pentru a-l marginaliza pe liderul de atunci Hua Guofeng şi a inaugurat o perioadă de "reformă şi deschidere".

Fără îndoială, există unii membri nemulţumiţi ai Ligii Tineretului Comunist şi ai Bandei din Shanghai care ar putea vedea în actualele tulburări şi în momentul morţii fostului conducător o oportunitate istorică de a prelua puterea.

Cel puţin, cenzorii de partid şi poliţia secretă ar putea fi preocupaţi şi ar încerca să discearnă dacă un moment de doliu s-ar putea transforma într-un act de răzvrătire.