Recenzie de film: '2012'

Nimeni nu se descurca cu sentimentele si spectacolul mai bine decat Roland Emmerich, asa cum au demonstrat Ziua Independentei si Unde Vei Fi Poimaine? Filmul 2012 completeaza aceasta trilogie a dezastrului intr-o maniera uimitoare.

Bazandu-se pe o interpretare a unei profetii maiase antice, conform careia lumea se va sfarsi pe 21 decembrie 2012, cel mai recent film apocaliptic al lui Emmerich il are pe John Cusack in rolul lui Jackson Curtis, un familist tipic, care in urma unui divort, isi vede copiii doar in weekend. Printre actorii care si-au etalat talentul in acest film se numara si Amanda Peet, Chiwetel Ejiofor, Oliver Platt, Thandie Newton, Jimi Mistry, Thomas McCarthy, Danny Glover si un Woody Harrelson un pic cam nebun.

Impartit in trei sectiuni usor de rezumat, 2012 se petrece astfel:

Actul 1: Actiunea incepe sa capete contur, pe masura ce noi descoperim "stiinta" din spatele spectacolului si incepe sa ni se dezvaluie principalii jucatori din melodrama.

Actul 2: Moarte, distrugeri si haos, pe masura ce ziua apocalipsei se apropie si lumea incepe sa se intoarca pe dos, sa se prabuseasca si sa explodeze in jurul nostru (de departe, cea mai buna abordare).

Actul 3: Incepe nebunia salvarii, pe masura ce eroii nostri cutezatori afla despre planul guvernului pentru salvarea speciei si incearca sa depaseasca distrugerea globala, pentru a fi martorii noului inceput al Terrei (acest lucru s-a mai intamplat, si se va mai intampla...).

Totusi, aceste masinatii nu conteaza. Ele reprezinta doar baza a doua ore si jumatate de umor nerusinat de prost, uimitor si plin de suspans. Filmul se prelungeste cu cel putin 20 de minute, episodul Prison Break din interiorul "Arcei" fiind un moment de sine statator, iar scenele ulterioare, in stil Poseidon, "imprumutate", fiind si mai inutile. Insa pana in acel moment, te afli impreuna cu acesti oameni amabili pe tot parcursul filmului, miscandu-te nervos pe scaun, pe masura ce acestia incearca sa scape de valul ucigas.

Mult asteptatul festin de efecte speciale al lui Emmerich incepe dupa aproximativ o ora. Personajul lui Cusack, Curtis, pleaca cu cei doi copii intr-o limuzina lunga si evita toate crapaturile cauzate de cutremure, cladirile ce se prabuseau in fata lor si bulgarii de pamant in flacari, intr-o evadare frenetica dintr-un Los Angeles ce se scufunda. Dupa transferul intr-un avion usor si explozia finala din inaltul cerului (nu, nu a poluat atmosfera) poti in sfarsit sa dai drumul respiratiei pe care ti-o tineai de 15 minute, pentru a-ti putea exprima usurarea si emotia in fata spactacolului la care ai avut privilegiul sa participi. Pentru asta sunt filmele cu efecte speciale si exact asta te astepti sa vezi cand te duci sa vezi un astfel de film.

Un film clasic, despre dezastre, de clasificat alaturi de capodopere precum Earthquake, The Towering Inferno si When Worlds Collide, 2012 consolideaza locul 1 ocupat de Emmerich, in topul celor mai mari maestri ai dezastrelor. Asadar, cauta cel mai mare ecran pe care poti vedea filmul, tine-te bine de scaun, fii deschis la neverosimil si bucura-te de ceea ce este o cursa nebuna si emotionanta.