Putin pune la încercare NATO pe insulele arctice îndepărtate ale Norvegiei

Acum, însă, creşte îngrijorarea că Moscova ar putea folosi vastul arhipelag arctic — o parte a Norvegiei cu un statut juridic neobişnuit — pentru a testa NATO din punct de vedere militar, pe fondul incertitudinii crescânde cu privire la angajamentul SUA faţă de apărarea europeană.

Aliaţii suspectează Rusia că sondează cablurile submarine cruciale din apele din largul Svalbardului şi că organizează evenimente de tip militar care testează limitele regulilor care guvernează prezenţa sa acolo. Pe măsură ce Rusia intensifică atacurile hibride în toată Europa, Oslo se grăbeşte să-şi consolideze capacităţile navale şi de supraveghere pentru a-şi proteja flancul nordic, în timp ce autorităţile locale din Svalbard investesc în infrastructura critică — şi au chiar un plan de evacuare pregătit.

„Există mai multă tensiune în Arctica şi în nord, iar, desigur, şi Svalbard face parte din acest context”, a declarat ministrul norvegian al Apărării, Tore Sandvik, pentru POLITICO. „Ştim că Rusia... foloseşte numeroase metode pentru a încerca să provoace sau să găsească modalităţi de a lansa ameninţări hibride.”

În ciuda statutului său de teritoriu norvegian, insula principală a arhipelagului, Spitsbergen, găzduieşte un oraş rus.

Timp de decenii, Moscova şi Oslo au reuşit în mare măsură să împiedice escaladarea tensiunilor — dar acest echilibru delicat este acum supus unei presiuni din ce în ce mai mari. Ţările occidentale sunt din ce în ce mai îngrijorate de atacurile hibride ruseşti din Europa şi avertizează că Moscova ar putea încerca o incursiune limitată împotriva unui stat membru al NATO până la sfârşitul deceniului.

Extremul Nord, tensiune ridicată

Timp de decenii, Svalbard a simbolizat maxima norvegiană „Nordul îndepărtat, tensiune redusă”, care a stat la baza eforturilor de a construi o cooperare între ţările arctice, inclusiv Rusia.

Pe lângă izolarea sa — situat la peste 900 de kilometri de Norvegia continentală — şi temperaturile glaciale, acest lucru se datora statutului unic al arhipelagului. În temeiul unui tratat internaţional din 1920, ţările au recunoscut suveranitatea Oslo asupra insulelor şi, în schimb, au obţinut drepturi de exploatare a resurselor — sovieticii cumpărând oraşul Barentsburg pentru a exploata zăcămintele locale de cărbune la scurt timp după aceea.

Tratatul interzicea, de asemenea, oricărei naţiuni să utilizeze Svalbard în „scopuri militare”, inclusiv pentru construirea de baze navale şi fortificaţii, dar Norvegia vizitează arhipelagul cu nave ale pazei de coastă şi nave militare.

La apogeul Războiului Rece, 2.400 de cetăţeni sovietici locuiau pe Spitsbergen, singura insulă populată, reprezentând aproximativ 70% din populaţia acesteia.

Moscova nu are motive să încalce tratatul, deoarece acest lucru s-ar putea întoarce împotriva propriilor sale interese. Având în vedere că Peninsula Kola din nord-vestul Rusiei — unde se află două treimi din submarinele sale nucleare ofensive — se află la aproximativ 1.000 de kilometri distanţă, Rusia a fost prudentă pentru a evita orice fel de escaladare.

Acest lucru conferă insulei o importanţă strategică şi pentru NATO. „Într-un conflict militar… de aici ar putea intra submarinele ruseşti în Atlanticul de Nord, unde s-ar putea ascunde la adâncimi mai mari şi ar reprezenta o ameninţare pentru NATO şi pentru SUA”, a susţinut ea.

Cu toate acestea, tensiunile au crescut în urma invaziei ruse pe scară largă asupra Ucrainei.

Încă din 2022, oficialii ruşi locali au fost criticaţi pentru că au găzduit o organizaţie de tineret legată indirect de marină, au anunţat exerciţii cu rachete în apropiere şi au organizat parade anuale cu însemne militare, care includeau odată şi un survol cu elicoptere.

De asemenea, Moscova a început în 2024 să organizeze excursii directe cu barca din Rusia, iar anul trecut a înfiinţat o filială a Societăţii Geografice Ruse, condusă de fostul ministru al Apărării, Serghei Şoigu.

Serviciile de informaţii norvegiene au avertizat anul acesta că Kremlinul „îşi propune să extindă aria de acţiune a Rusiei în Svalbard”.

În această primăvară, forţele britanice, americane şi norvegiene ar fi surprins nave ruseşti care testau o armă secretă de tăiere a cablurilor submarine în largul coastei Svalbardului.

Deşi rezervele de cărbune din Barentsburg sunt în scădere, Moscova nu abandonează oraşul. Conform conturilor sale, Moscova a acordat în 2025 companiei de stat Trust Arktikugol, care administrează Barentsburg, subvenţii federale în valoare de aproximativ 1,89 miliarde de ruble (20 de milioane de euro)

Ambasadorul Rusiei în Norvegia, Nikolay Korchunov, a declarat pentru POLITICO că doreşte să vadă o „transformare a activităţilor economice” de la cărbune la servicii în Barentsburg şi a afirmat că Arktikugol investeşte în întreţinerea oraşului.

În încercarea de a-şi consolida flancul nordic, Norvegia achiziţionează cinci fregate antisubmarin de tip 26 de la Marea Britanie şi şase submarine de tip 212CD de la Germania. Oslo îşi intensifică, de asemenea, integrarea militară cu aliaţii săi, inclusiv Londra şi Berlin, şi a desfăşurat luna aceasta exerciţii comune în jurul insulei Jan Mayen, situată în nordul Norvegiei.

Ţările NATO „sunt din ce în ce mai des prezente în apele noastre”, a declarat ministrul Sandvik. Apărarea arhipelagului Svalbard face, de asemenea, parte din procesul de planificare al NATO, a adăugat el.

La nivel local, strategia constă în menţinerea sub control a tensiunilor. Katharina Rise, viceguvernatoarea arhipelagului Svalbard, a declarat că biroul său se întâlneşte cu consulatul local al Rusiei de patru ori pe an. „Avem un dialog bun şi constructiv”, a spus ea. „Este responsabilitatea noastră să asigurăm stabilitatea şi… menţinerea tensiunilor la un nivel scăzut aici.”

Moscova nu ar avea nevoie să lanseze o ocupaţie pe scară largă. Rusia ar putea înscena o situaţie de urgenţă care să-i afecteze cetăţenii aflaţi în zonă şi să trimită forţe de gestionare a crizelor, o mişcare care s-ar putea să nu declanşeze în mod clar clauza de apărare reciprocă prevăzută la articolul 5 al NATO.