Puterea minţii, Partea 2

Înaintea de apariţia imperiului farmaceutic, cu vastele sale oferte de noi medicamente pentru durerile noastre fizice, doctorii erau vindecători desăvârşiţi. Voltaire a descris rolul nostru ca cel al unui om care amuză, care menţine pacientul amuzat suficient de mult încât natura să îşi facă treaba şi să vindece. Sir William Osler, considerat unul dintre fondatorii medicinii vestice alopatice, a subliniat că este mai important să cunoşti pacientul care are o boală decât să ştii ce tip de boală are pacientul.

Totuşi, medicina vestică alopatică nu face parte din domeniul vindecării. Mai degrabă este un sistem de îngrijire a bolii. Prin natura sa, modelul medical vestic alopatic îi îmbolnăveşte pe oameni şi îi menţine bolnavi. Într-adevăr, abordarea sa în cazul bolilor cronice nu vindecă pe nimeni de nimic. Medicamentele doar suprimă simptomele, interferând cu mecanismul natural şi adevărat de vindecare al organismului uman. Scepticii şi cei care îmbrăţişează modelul dominant biomedical, vor pune vindecările inexplicabile pe seama medicamentelor false, sau placebo, sau poate pe seama unui diagnostic iniţial incorect. De fapt, ei ignoră cel mai puternic mediator al vindecării: mintea, intenţia, conştiinţa.

Toate aceste concepte antice, cândva pierdute, tind să renască cu apariţia pacienţilor nefericiţi şi a savanţilor care caută adevărul. Aceşti savanţi sunt farmacologi, toxicologi şi imunologi care fac cercetări cu doze mici de medicamente pentru a susţine veridicitatea fenomenului homeopatic. Ei sunt parapsihologi şi psihoneuroimunologi care susţin conceptul că mintea afectează materia şi corpul. Ei sunt cercetători care fac teste asupra puterii rugăciunii şi asupra fenomenului de vindecare.

Unele exemple despre cum pot minţile noastre să ne afecteze sănătatea includ: gândirea pozitivă scade nivelul zahărului din sânge la diabetici, reduce atacurile de astm, reduce simptomele de colită şi îmbunătăţeşte funcţia de imunitate la persoanele infectate cu HIV [1,2]. Nu numai că gândurile noastre ne pot afecta corpurile, dar de asemenea gândurile noastre îi pot afecta pe alţii. Numeroase studii au demonstrat eficienţa clinică a rugăciunii, mai ales efectul pozitiv al rugăciunii la pacienţii din unităţile de ingrijire coronară [3].

Pe lângă acest concept al conexiunii inseparabile dintre minte şi corp, aşa cum este sugerat atât de înţelepciunea antică cât şi de ştiinţa modernă, mai există prezenţa unei surse inexprimabile de energie, de conexiune care ne îmbrăţişează pe toţi şi ne afectează pe toţi. Tradiţiile de vindecare din întreaga lume se inspiră din această sursă.

Deşi poate ne face plăcere că recunoaştem această înţelepciune antică şi suntem încurajaţi că domeniul medicinei complementare şi alternative a oferit un suport medicinei bazate pe ideea minte-corp, încă scăpăm esenţa. Până când nu realizăm că mintea este mai puternică decât moleculele, decât medicamentele, şi că putem aplica acest concept pentru a ne vindeca cu adevărat corpurile, nu realizăm potenţialul deplin care se află în fiecare dintre noi.

În părţile 3 şi 4, vom discuta despre tehnicile de folosire a puterii minţii pentru a ne vindeca şi despre diferite situaţii şi circumstanţe de impact din vieţile noastre.

Referinţe:

1. Talbot, M. The Placebo Prescription. The New York Times Magazine; 9 ianuarie 2000: http://www.nytimes.com/library/magazine/home/20000109mag-talbot7.html.

2. Antoni, M.H. Psychosocial stressors and behavioral interactions in gay men with HIV infection. Int. Rev Psychiatry: 1991;3:383-399.

3. Astin, J.A., Harkness E., Ernst E. The efficacy of "distant healing": a systematic review of randomized trials. Ann Intern Med 2000;132:903-909.

Dr. Muehsam este un doctor holistic care activează în New York City.