Proteinele şi grăsimile pot juca un rol cheie în producerea insulinei [Studiu]

Gestionarea nivelului de zahăr din sânge poate fi mai mult decât o chestiune de numărare a carbohidraţilor, conform unui studiu publicat în mai în Cell Metabolism.

Studiul a constatat că proteinele şi grăsimile joacă un rol mai important decât era de aşteptat în producerea insulinei. Această descoperire oferă o nouă perspectivă asupra gestionării diabetului şi are potenţialul de a inspira cercetările viitoare - deschizând calea pentru un control mai bun al glucozei pentru persoanele cu diabet de tip 2, rezistenţă la insulină şi prediabet.

„Cu o mai bună înţelegere a motoarelor individuale ale producţiei de insulină, am putea, eventual, să oferim îndrumări dietetice personalizate care ar ajuta oamenii să-şi gestioneze mai bine glicemia şi nivelul de insulină”, a declarat Jelena Kolic, cercetător asociat în laboratorul Johnson de la Universitatea British Columbia (UBC) şi coautor al studiului.

Răspunsul la insulină variază în funcţie de nutrient

Cercetătorii de la UBC au studiat modul în care diferite persoane produc insulină ca răspuns la cei trei macronutrienţi - carbohidraţi (glucoză), proteine (aminoacizi) şi grăsimi (acizi graşi) - prin examinarea celulelor beta pancreatice de la donatori umani decedaţi, bărbaţi şi femei. Celulele beta specializate produc şi eliberează insulină, hormonul care reduce glicemia.

Studiul a constatat că majoritatea celulelor donatorilor au determinat un răspuns robust al insulinei la carbohidraţi. În acelaşi timp, aproximativ 9% dintre celulele donatoare au avut un răspuns declanşator de insulină la proteine, iar alte 8% dintre celule au avut un răspuns insulinic mai mare la grăsimi decât la ceilalţi nutrienţi, inclusiv glucoza.

Cercetătorii au examinat, de asemenea, un subset de celule pancreatice de la donatori cu diabet de tip 2. Aceste celule au răspuns slab la glucoză, dar răspunsul insulinic al celulelor la proteine a rămas neaşteptat de intact.

„Glucoza este motorul bine-cunoscut al insulinei, dar am fost surprinşi să observăm o variabilitate atât de mare, unele persoane prezentând un răspuns puternic la proteine, iar altele la grăsimi, ceea ce nu a mai fost caracterizat până acum”, a declarat James Johnson, profesor de ştiinţe celulare şi fiziologice la UBC şi autor principal al studiului.

De asemenea, cercetătorii au efectuat o analiză cuprinzătoare a expresiei genice a celulelor insulelor pancreatice pentru a înţelege mai bine caracteristicile moleculare şi celulare ale producţiei de insulină. Ei sugerează că aceste constatări ar putea informa viitoarele teste genetice pentru a prezice răspunsurile individuale la diferiţi macronutrienţi. Descoperirile ar putea revoluţiona gestionarea diabetului prin ghidarea planurilor de nutriţie personalizate, oferind indivizilor mai mult control asupra sănătăţii lor.

„Acest lucru consolidează cu adevărat cazul în care dietele bogate în proteine ar putea avea beneficii terapeutice pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare privind secreţia de insulină stimulată de proteine”, a menţionat Kolic în declaraţie.

Potrivit cercetătorilor studiului, următorul lor pas este să îşi extindă cercetarea în studii clinice şi să testeze răspunsul insulinei la cei trei macronutrienţi într-un cadru real, lucrând la abordări personalizate ale nutriţiei.

Importanţa insulinei

Insulina este un hormon esenţial produs în pancreas care ajută la transformarea alimentelor în energie şi reglează glicemia. Aproximativ una din 10 persoane din Statele Unite are diabet de tip 2, ceea ce înseamnă că organismul lor nu produce suficientă insulină pentru a gestiona eficient glicemia. Rezistenţa la insulină - care apare atunci când celulele devin mai puţin receptive la insulină, crescând nivelul zahărului din sânge - precede adesea diagnosticarea diabetului de tip 2. Rezistenţa la insulină rezultă de obicei dintr-o dietă bogată în carbohidraţi şi foarte procesată, obezitate şi inactivitate.

Un nivel ridicat de insulină în sânge - hiperinsulinemia- poate provoca obezitate, inflamaţii, boli cardiovasculare şi chiar cancer.

Expertul avertizează că rezultatele pot să nu fie universale

Studiul a colectat probe de la 140 de persoane decedate. Deşi cercetătorii au efectuat o analiză cuprinzătoare a secreţiei de insulină a celulelor insulelor pancreatice cu şi fără diabet atunci când au fost expuse la cei trei macronutrienţi principali, rămâne întrebarea dacă acest lucru reprezintă cu adevărat populaţia generală.

„Există limitări care trebuie luate în considerare cu acest studiu atunci când se compară celulele specificate cu întregul individ, care este mult mai complex”, a declarat Kimberly Gomer, dietetician înregistrat cu 25 de ani de experienţă în instruirea clienţilor în ceea ce priveşte gestionarea greutăţii, diabetul şi rezistenţa la insulină, pentru The Epoch Times într-un e-mail.

Cu toate acestea, Gomer a declarat că merită să se examineze contrastul dintre celulele insulelor pancreatice normale şi cele cu diabet de tip 2 şi că transpunerea rezultatelor în cadrul practicii clinice de zi cu zi ajută la luarea în considerare a diferitelor opţiuni.

„Cred că trebuie să rămânem cu mintea deschisă şi să ne extindem cunoştinţele analizând rezultatele diferitelor cercetări, fie că este vorba despre oameni vii sau decedaţi”, a scris ea.

Individualizarea planurilor de îngrijire nutriţională

„Rezistenţa la insulină este punctul central pentru mulţi oameni, dar strategiile care funcţionează cel mai bine pentru fiecare persoană trebuie să fie implementate cu o minte deschisă şi să încercaţi diferite strategii pentru cele mai bune rezultate”, a spus Gomer.

Ea a spus că, din propria experienţă, consumul de alimente precum proteine, grăsimi şi fibre mai întâi, urmat de carbohidraţi, poate provoca mai puţine vârfuri de insulină.

„Am observat un răspuns variat la clienţii mei, unii având un control mult îmbunătăţit al zahărului din sânge, în timp ce alţii nu”, a spus ea.

Gomer a declarat că a fost, de asemenea, surprinsă de concluziile studiului conform cărora grăsimile au cauzat un răspuns al insulinei şi a adăugat că o dietă bogată în proteine este un bonus clar pentru mulţi oameni.

Mai multe alimente bogate în proteine conţin grăsimi nesaturate, inclusiv fasole, nuci şi carne slabă. Peştele şi crustaceele sunt, de asemenea, surse bune de proteine şi au acizi graşi omega-3, care sunt, de asemenea, buni pentru sănătatea cardiovasculară.

Gomer a spus că gestionarea carbohidraţilor este locul de pornire pentru cele mai multe beneficii pentru persoanele cu diabet de tip 2 sau hiperinsulinemie.

„Fără gestionarea carbohidraţilor, alte strategii au mai puţine şanse de reuşită”, a menţionat ea.