Profesor de economie mondială, despre "taxa de solidaritate" a PSD: Deja e vorba de obsesie. Împing oamenii spre evaziune şi muncă la negru

Profesorul de economie mondială Christian Năsulea a atras atenţia, în emisiunea "Politica Zilei", moderată de Ioana Constantin, că intenţia Guvernului de a introduce un sistem de impozitare progresivă riscă să genereze efecte contrare celor urmărite, descurajând munca, complicând inutil calculul fiscal şi încurajând evaziunea.

Jurnalistă: Sunt consultări cu liderii partidelor despre taxe şi tăieri. Sunt trei tipuri de cote pe care vor să le pună, aşa s-au gândit cei de la PSD, în fiecare zi altă variantă – 10%, 16%, 20%. Vor face impozit pe venit global, dar salarii, drepturi de autor, venituri din dobânzi – 6 luni aplicăm taxa asta pe praguri: 12.000, 15.000, 17.000, 13.000 de lei. Ce spuneţi, domnule profesor?

Christian Năsulea: Nici nu ştiu de unde să încep, pentru că tot vorbim despre acelaşi lucru, de parcă s-ar fi schimbat altceva decât cifrele acestea cu care vin, fără să pornească de la vreun calcul făcut de nişte specialişti care să fi făcut vreo estimare. Vin doar cu nişte cifre, aşa, din obsesie, pentru că deja e vorba de obsesia pe care o are Partidul Social Democrat pentru un sistem de taxare care este inadecvat pentru nivelul autorităţilor şi instituţiilor din România, în primul şi în primul rând.

Noi nu reuşim să colectăm cum trebuie impozitul pe venit la o cotă unică, pentru că această cotă nu mai este unică aşa cum a fost gândită de la început şi pentru că sunt mulţi contribuabili din România care au, efectiv, dificultăţi să calculeze, să-şi dea seama cât ar trebui să plătească statului ca să-i lase în pace. Şi vrem să mergem de la situaţia în care sunt nişte excepţii cei care au dificultăţi de calcul pentru că au un mix de venituri mai complicat, să generalizăm situaţia asta pentru toată lumea, să facem să fie dificil să calculăm cât avem de plătit, să introducem un sistem care descurajează munca şi productivitatea, ceea ce înseamnă că, în cel mai bun caz, oamenii se vor apuca să îşi găsească alte soluţii pentru banii pe care îi câştigă peste cotele acestea pe care le propun – soluţii legale care, atenţie, înseamnă mutarea unor activităţi economice de la noi din ţară în alte ţări, care se vor bucura foarte tare – sau, în cazul cel mai rău, mai multă evaziune fiscală, mai multă muncă la negru.

Acum, să nu fie nerealişti politicienii: dacă împingi oamenii spre evaziune fiscală, spre muncă la negru, nu vor munci un pic la negru. Adică dacă te apuci să faci evaziune, o faci până la capăt. Şi atunci impactul, după toate calculele, după toate estimările, pentru o trecere la impozitare progresivă în acest moment în România…

Adică, acum, să nu fim blocaţi ideologic nici noi. Poate, la un moment dat, vom fi în situaţia în care să putem să gândim un sistem de impozitare progresivă, cu zero taxe pentru cei mai săraci şi cu taxe care să fie mici, dar mai mari pentru cei care câştigă mai mult. Poate vom ajunge la punctul la care, din punct de vedere tehnic, să putem să facem acest lucru şi, din punct de vedere al percepţiei culturale a cetăţenilor, să fie acceptabile.

Acum este complet pe lângă ideea de a introduce, de a face o trecere la un sistem mai complicat de impozitare. Noi trebuie să simplificăm lucrurile în aşa fel încât statului român, în mod normal, n-ar trebui să îi purtăm noi de grijă. Stăm de atâtea luni de zile deja să ne punem noi problema cum o să facă sărăcuţul stat român să ia suficienţi bani din munca noastră în aşa fel încât să-şi poată acoperi cheltuielile.