Prof.dr.Ioan Lascăr: "Relaţia medic-pacient trebuie să fie profund umană" - partea I
Ziarul Epoch Times vă prezintă interviuri cu personalitaţi marcante din domeniul medical din Romania care abordează subiecte de real interes pentru sănătatea dumneavoastră.
Astăzi vă prezentăm în foileton interviul acordat de Prof.dr.Ioan Lascăr, preşedintele Colegiului Medicilor din Bucureşti, reputat chirurg plastician, care a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor reporterilor noştrii (Partea I).
Reporter: Domnule prof. Ioan Lascăr, ce realizări, ce probleme, ce griji, aţi avut în 2012?
Prof.dr.Ioan Lascăr: Făcând un bilanţ, anul 2012 a fost pentru mine un an obişnuit. Cariera mea este destul de lungă, am depăşit 4 decenii de când am obţinut titlul de medic, aşa că am ajuns în zona care îmi permite să-mi valorific experienţa şi întreaga competenţă căpătată în beneficiul pacientului. Deci un bilanţ al activităţii globale înseamnă multe sute de pacienţi operaţi şi rezolvaţi, participarea la evenimente ştiinţifice profesionale la care am contribuit ca organizator sau ca invitat, am cultivat în continuare relaţiile cu omologii din spaţiul local şi european, de peste Ocean şi din Extremul Orient. Specialitatea noastră este una foarte dinamică iar întâlnirile sunt fructuoase şi ne permit să facem schimbul de experienţă corespunzător pentru a putea accesa palierul progresului în timp real. Anul acesta s-a desfăşurat congresul chirurgilor plasticieni din România. Sunt preşedintele de onoare al acestei organizaţii, am fost preşedinte executiv destul de mulţi ani şi am avut satisfacţia să constat că Asociaţia Chirurgilor Plastici din România a devenit un organism recunoscut, o voce recunoscută pentru dialogul cu cei care reprezintă bordul european. De asemenea, am participat la congresul Confederaţiei internaţionale a societăţilor de chirurgie plastică şi aceasta arată că Asociaţia Chirurgilor Plastici din România este în priză, ca să spun aşa, cu ceea ce se întâmplă în specialitatea noastră.
R:Care sunt soluţiile după părerea dvs. pentru îmbunătăţirea sistemului sanitar românesc?
IL:Sistemul de sănătate din România nu poate evolua în afara circumstanţelor globale care acţionează în ţara noastră. Atâta timp cât la nivel global România este în criză, ca de altfel şi ceilalţi membri din spaţiul european, nu ne putem aştepta ca sistemul de sănătate în mod cu totul excepţional şi misterios să evolueze pe nişte coordonate formidabile calitative.
Evident, este şi sistemul de sănătate în criză şi acest lucru este legat de faptul că nivelul de finanţare pe care ni-l putem permite de la bugetul nostru este destul de modest, dacă ne comparăm cu ceilalţi din spaţiul european, unde media proporţiei din bugetul repartizat sistemului de sănătate evoluează la circa 8 la sută, iar procentul acordat din bugetul nostru este 3,6 la sută. Fără îndoială că progrese s-au înregistrat. Gândiţi-vă doar la faptul că la începutul anilor ‘90 în România, toate injecţiile se făceau cu seringi resterilizabile. Or, în momentul de faţă toată lumea foloseşte seringi de unică folosinţă. Asta înseamnă că în România se consumă probabil câteva milioane de seringi, ceea ce reprezintă un cost. Un alt exemplu legat de impactul tehnologic: acum 10 ani, procedeul utilizării ostenturilor pentru afecţiunile coronariene sau pentru afecţiunile vasculare cerebrale nu era definit ca tehnică distinctă. În prezent, materialele şi echipamentele necesare pentru implementarea acestui procedeu sunt destul de costisitoare şi asta ne arată că sunt necesare resurse dedicate acestui tip de program. De asemenea, mai există şi alte programe naţionale care sunt consumatoare de fonduri substanţiale.
Desigur, este necesară reforma sănătăţii şi nimeni nu se îndoieşte de acest lucru. Din păcate nu este uşor de făcut. Este un proces de lungă durată care presupune rezolvarea mai multor paliere de probleme: este vorba de infrastructură, de felul cum arată spitalele şi ambulatoriile noastre, de cadrul instituţional care trebuie şi el reformat şi adus la parametrii exigenţelor actuale operaţionale din întreaga lume sau cel puţin în spaţiul european, este necesară modelarea resurselor umane, un lucru deloc simplu să schimbi concepţiile oamenilor - mă refer la corpul medical. Şi evident că trebuie asigurate resurse financiare. Aşadar, o reformă efectuată prin implementarea unei strategii având ca obiectiv sistemul de sănătate ar trebui să aibă o ţintă destul de îndepărtată după părerea mea. Ca target ar trebui fixaţi 10 ani, poate chiar mai mult, ca să putem spune că am reuşit să efectuăm acele schimbări importante în sistemul de sănătate care să ne permită să circumscriem sistemul de sănătate pe coordonatele impuse de actualele exigenţe calitative.
Evident că o astfel de strategie de lungă durată trebuie să îndeplinească şi acordul actorilor politici, ar trebui să fie o strategie transpartinică şi fiecare ministru să realizeze acele elemente care îi revin în program într-o strategie sanitară unitară.
R:Ce se poate face pentru a determina medicii să nu plece din România şi să lucreze în străinătate?
IL: Evident că una din problemele cu care se confruntă sistemul la ora actuală este şi migraţia medicilor. Este un sentiment destul de neplăcut pentru lumea medicală să ştii că există un robinet larg deschis necontrolabil în acest domeniu. În conformitate cu reglementările operaţionale din spaţiul european la ora actuală şi care au fost puse în pagină odată cu echivalarea diplomelor de absolvire a studiilor medicale, este permisă mişcarea liberă a specialiştilor în spaţiul european. Este un drept de care dispune orice medic, nu pot fi stabilite niciun fel de oprelişti în calea celui care doreşte să se realizeze şi să-şi practice profesiunea într-o altă zonă geografică a Europei. Din păcate, sensul este unic numai dinspre interiorul ţării spre vestul Europei. Nu ne caracterizează numai pe noi această problemă acută în rândul corpului medical. Acelaşi lucru se întâmplă în toate ţările din Estul Europei. De fapt, în conformitate cu principiul dominoului, medicii din estul Europei sunt solicitaţi să ocupe acele posturi rămase vacante în spaţiul european prin plecarea unui număr semnificativ de medici peste ocean în SUA şi Canada Este vorba nu numai de tineri, ci şi oameni cu experienţă medie şi chiar oameni care se îndreaptă spre vârful competenţei profesionale şi a experienţei. Evident pentru ţara noastră este o pierdere semnificativă dacă ne gândim la costurile pe care le presupune instruirea unui medic.
Pot să vă spun că la nivelul Colegiului Medicilor din Bucureşti, al cărui preşedinte sunt în această perioadă, din anul 2007 şi până în prezent au plecat peste 2000 de medici. Dacă amplificăm la scara naţională, constatăm că este vorba de multe mii de medici gata pregătiţi şi instruiţi, care au fost primiţi cu braţele deschise de cei care au nevoie de medici. Am aflat de ex. că în acest an în Marea Britanie nu au fost doritori cu cetăţenie britanică pentru a ocupa locurile scoase la sistemul de selecţie pentru a urma studiile medicale şi aceasta a generat o atitudine nouă, respectiv au venit cu oferta de a recruta studenţi sau viitori studenţi pentru facultăţile de medicină din Marea Britanie, care nici măcar n-ar trebui să plătească taxe, ci ar putea fi acceptaţi ca bursieri, evident întocmind un contract în conformitate cu care ar trebui să-şi exercite profesiunea de medic în spaţiul britanic o anumită perioadă de timp.
Cât priveşte motivarea acestora ca să rămână în România, ar trebui să fie analizaţi mulţi factori. Nu este vorba numai de salarizare, evident că acesta este un element semnificativ, care cântăreşte foarte greu în socotelile pe care şi le face un doctor atunci când se gândeşte să-şi ia toată casa în spinare şi să se mute într-o altă ţară şi să practice medicina într-un alt sistem de sănătate. S-ar putea ca unii să dorească să aibă condiţii de înaltă calitate dacă este să ne referim la nivelul tehnologic de practicare a profesiei şi ar dori să beneficieze de tot ceea ce la ora actuală tehnologia pune la dispoziţia medicinei în beneficiul pacientului şi este clar că medicina în prezent este unul din beneficiarii privilegiaţi ai progresului tehnologic.
Este mult de discutat referitor la subiectul migraţiei medicilor şi evident în cadrul acelei strategii de lungă durată pe care o găsesc absolut necesară pentru formarea sistemului de sănătate, un capitol semnificativ trebuie acordat şi motivării medicilor, atunci când se ia în considerare o ofertă de plecare în străinătate.
Va urma
