Principalele tehnici de manipulare online cu care se pot confrunta românii. Soluţii pentru a le contracara

Directoratul Naţional pentru Securitate Cibernetică (DNSC) a lansat, în colaborare cu Google, un ghid care arată românilor cele mai eficiente tehnici de manipulare şi cum se pot apăra împotriva lor atunci când îşi iau informaţiile din mediul online. Ghidul este descris ca fiind o iniţiativă de combatere a dezinformării în perioada pre-electorală.

Potrivit DNSC, iniţiativa are în vedere educarea publicului în identificarea tehnicilor de manipularea folosite în comunicarea online, indiferent de mediu şi tip de conţinut (de la presă clasică la social media şi de la text la video), precum şi modul în care să reacţioneze şi să respingă argumentele înşelătoare.

Campania are ca punct central o platformă pentru prevenirea manipulării online, disponibilă la următoarea adresă: Prebunking with Google. Acest concept de combatere a dezinformării prin prevenirea manipulării este cunoscut sub numele de prebunking şi presupune o serie de tehnici care să-i ajute pe oameni să identifice şi să reziste conţinutului manipulator. Avertizând oamenii şi educându-i să identifice şi să respingă argumentele înşelătoare, aceştia devin mai rezistenţi la a fi induşi în eroare în viitor.

Platforma Google detaliază cele mai uzuale tehnici de manipulare folosite în comunicarea online, explică cum şi de ce funcţionează, prezintă exemple concrete de mesaje şi situaţii manipulatoare, iar la final oferă oamenilor soluţii pentru cum să reacţioneze şi cum să respingă o astfel de manipulare.

Sunt detaliate 11 tehnici de manipulare, de la folosirea mesajelor emoţionale sau a unor falşi experţi şi până manipularea prin găsirea unui ţap ispăşitor, atacul la persoană sau scoaterea din context. Cele mai frecvente trei tehnici de manipulare – “scoaterea din context discreditarea” şi “găsirea unui ţap ispăşitor” - au fost exemplificate în video-uri animate, pentru un impact mai mare la nivelul publicului.

Mai mult, platforma oferă un ghid practic pentru orice organizaţie care vrea să deruleze o campanie de prebunking, precum şi resurse, studii de caz, jocuri educative şi un test pentru a verifica cât de pregătită este o persoană în a identifica tehnicile de manipulare folosite în dezinformare.

“Dezinformarea a fost identificată de experţi ca cel mai mare risc la nivel global în următorii doi ani. Pentru România şi mare parte a Europei, dezinformarea este un subiect şi mai sensibil în acest an electoral. Pentru a combate manipularea pre-electorală, lansăm o campanie în care apelăm la unul dintre cele mai eficiente instrumente: educaţia. Abordarea pe care o folosim, prebunking-ul, este o tehnică de comunicare ce generează ‘anticorpi mentali’, ajutând oamenii să identifice şi să respingă viitoare încercări de manipulare. Obiectivul campaniei pe care am lansat-o alături de partenerul nostru, DNSC, este ca oamenii să înveţe să identifice manipularea, să respingă dezinformarea şi, astfel, să-şi formeze propriile opinii bazate pe argumente solide”, a declarat Elisabeta Moraru, Country Director Google România.

Campania de prebunking lansată în România este parte a unui iniţiative ample a Google în Europa, care are ca obiectiv protejarea integrităţii electorale în perspectiva alegerilor din Uniunea Europeană, şi continua eforturile Google de lungă durată de educaţie în domeniul media. Alături de România, astfel de campanii ale Google se desfăşoară în ţări precum Franţa, Germania, Italia, Belgia sau Polonia, iar materialele sunt disponibile în toate limbile ţărilor Uniunii Europene, plus rusă, arabă şi turcă.

Platforma de prebunking a Google a fost realizată cu sprijinul Jigsaw, o entitate în cadrul Google care are ca scop cercetarea societăţilor deschise şi ameninţărilor la adresa lor, precum şi dezvoltarea de instrumente experimentale şi noi tehnologii care să ajute la protejarea lor.

Cele mai eficiente 11 tehnici de manipulare online, alături de exemple şi soluţii pentru a nu cădea în capcana lor:

1. Avertizare emoţională. Manipulare emoţională

Discursul alarmist (un subset de limbaj emoţional axat pe înfricoşarea ascultătorului)

Exemple: “Ceea ce urmează să vedeţi vă va îngrozi”; “Veţi fi şocaţi de ceea ce vă ascunde medicul dvs.”; sau “Judecătorul a emis o sentinţă DEZGUSTĂTOARE astăzi. Vă va face sângele să clocotească”.

Cercetările arată că folosirea cuvintelor încărcate emoţional, în special cele care evocă emoţii negative, cum ar fi frica sau indignarea, creşte potenţialul viral al conţinutului digital. Oamenii sunt îndeosebi maleabili şi mai puţin concentraţi pe procesul decizional raţional şi deliberat atunci când sunt împinşi într-o stare de exaltare emoţională.

Utilizarea limbajului inflamatoriu s-a dovedit a fi eficient mai ales când vine vorba de a răspândi idei pe reţelele sociale.

Recomandări:

- Acordă-ţi un moment pentru a ajunge la o concluzie sau raţionament bine gândit, mai ales înainte de a distribui sau răspunde.

- Reflectă la răspunsul tău emoţional privind conţinutul online - dacă te face să simţi frică, furie sau pericol, poate fi din cauză că cineva încearcă să te manipuleze pentru a-ţi provoca o reacţie

2. Dilema falsă

Dilema sau dihotomia falsă ţine de prezentarea unui număr limitat de opţiuni pentru a stârni o acţiune. Acestea sunt prezentate ca singurele soluţii, “alb şi negru”, chiar dacă în realitate sunt posibile mai multe opţiuni.

Exemple: “Dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră”; “Eşti fie parte din soluţie, fie parte din problemă”; “Dacă votezi cu X, nu vei putea să-ţi plăteşti facturile”; sau “Fie susţii protestele, fie nu crezi în justiţie”.

Falsa dihotomie poate fi o tehnică de persuasiune deoarece reduce în mod artificial alegerile, făcându-i pe oameni să se simtă prost dacă nu sunt de acord cu presupusa alegere corectă, care li se prezintă. În realitate, este posibil să nu existe răspunsuri categoric corecte sau greşite.

În plus, cei care folosesc dileme false vor poziţiona deseori opţiunea intenţionată/manipulatoare ca fiind cea mai dezirabilă dintre cele două (sau câteva) alternative prezentate.

Recomandări

- Fii atent/ă la “fie/sau”, “dacă asta/atunci asta” şi alte afirmaţii similare care implică una din două alegeri. Majoritatea situaţiilor sunt mai complexe decât două rezultate.

- Fii atent/ă la situaţiile în care existenţa altor opţiuni este negată sau ascunsă.

3. Prejudecată de selecţie

Alegerea celor mai bune opţiuni pentru a susţine un argument, adică dovezi incomplete, este o tehnică de manipulare foarte eficientă, atât online, cât şi offline. Prezentarea unei selecţii de probe pentru a susţine o afirmaţie, concomitent cu ignorarea sau omiterea dovezilor care o contrazic, poate crea falsa impresie că s-a ajuns la singura concluzie posibilă pe baza datelor obiective disponibile.

Exemple: “Să ai un tigru viu în apartament este o metodă excelentă de a opri şoarecii”; “Baloanele cu aer cald dovedesc faptul că gravitatea nu este reală”; sau un om de ştiinţă care publică numai rezultatele cercetării sale care îşi susţine ipotezele şi ignoră rezultatele care nu o fac.

Argumentele directe şi simple sunt convingătoare şi pot fi persuasive atunci când sunt comparate cu o realitate mai complexă, pe care datele complete ar putea-o dezvălui. Chiar şi persoanele care sunt bine informate pot fi convinse de un argument care se bazează pe date parţiale - dar, uneori, cele mai importante date sunt cele care nu sunt împărtăşite.

Recomandări:

- Încearcă să obţii o imagine holistică a problemei înainte de a crede sau distribui un punct de date unic.

- Fii atent/ă la afirmaţiile vagi care preced datele. Folosirea cuvintelor cum ar fi “multe” sau “o cantitate mare” ar putea însemna că datele nu sunt prezentate în mod corect.

- Încearcă să obţii detaliile studiilor din spatele datelor pentru a te asigura că nu auzi doar fragmente de informaţii.

- Caută detalii referitoare la studii şi analiza datelor înainte de a partaja.

- Compară modul în care surse diferite raportează datele.

4. Autoritate falsă, presupusă sau irelevantă

Exemple: Un influencer care poartă un halat de medic şi dă sfaturi despre cancer cerebral; Sfaturi legate de nutriţie de la un influencer de fitness care a slăbit 23 kg; Un filosof care face afirmaţii legate de schimbările climatice şi îşi evidenţiază doctoratul, dar nu are studii în ştiinţele mediului.

Mintea noastră concepe scurtături pentru a ne ajuta să gestionăm cantităţile uriaşe de informaţii pe care le procesăm în fiecare minut. Încrederea înrădăcinată în experţi este o scurtătură mentală - în loc să ne confruntăm cu decizii cognitive complicate pentru a ne deduce perspectiva, mintea noastră creează scurtături pentru a ne ajuta să gestionăm cantităţi uriaşe de informaţii pe care le procesăm în fiecare minut. O încredere înrădăcinată în experţi este o scurtătură mentală - în loc să fim nevoiţi să ne confruntăm cu decizii cognitive complicate pentru a ne deduce perspectiva asupra unui subiect despre care ştim prea puţin.

Însă acreditările experţilor pot fi înşelătoare, mai ales atunci când nu este clară pregătirea exactă a unui expert. Foarte des, publicul nu reuşeşte să verifice pregătirea unui expert şi crede oamenii pe cuvânt.

Recomandări:

- Fii atent/ă la experţii care apelează la propria autoritate în timp ce contrazic consensul altora din domeniu (de ex.: “Aveţi încredere în mine, sunt doctor”)

- Investighează pregătirea şi expertiza specialiştilor. Au studiat subiectul exact despre care comentează? Au publicat cercetări revizuite de colegi?

- Evaluează instituţia pentru care lucrează, inclusiv sursele sale de finanţare.

5. Direcţionare greşită. Diversiune

Cunoscută în lumea anglo-saxonă drept “heringul roşu”, diversiunea sau direcţionarea greşită constă în distragerea atenţiei de la o problemă reală prin concentrarea pe un subiect care are doar o relevanţă superficială faţă de original.

Exemple:

Jack: “Bob Dylan a fost cel mai mare compozitor”.

Jill: “Nu, Fleetwood Mac au avut cele mai grozave showuri live din toate timpurile”.

“De ce eşti supărat/ă? Gândeşte-te la toţi copiii care mor de foame în lume şi cărora le e mult mai rău decât ţie”.

Când subtilitatea nu este o opţiune, un “hering roşu” poate fi folosit pentru a răspândi confuzie în rândul publicului. Trecând la un subiect fără nicio legătură, scandalos şi cu încărcătură mare, un vorbitor poate face publicul să uite de discuţia iniţială.

Unii “heringi roşii” vor schimba subtil contextul, reţinând doar similitudini superficiale între subiectul nou şi cel iniţial, pentru a diminua capacitatea oamenilor de a detecta schimbarea de context.

Recomandări:

- Fii sceptic/ă când cineva răspunde la o întrebare controversată îndreptând atenţia către un alt subiect încărcat sau polarizat fără a răspunde cu adevărat întrebării iniţiale.

- Întreabă-te: Este acesta un răspuns la întrebare? “Heringii roşii” sunt meniţi să distragă atenţia de la subiectul iniţial; poate merită să pui din nou întrebarea.

6. Găsirea unui ţap ispăşitor

Identificarea unei persoane sau a unui grup şi învinovăţirea nejustificată a acestora pentru o anumită problemă.

Exemple: “Prezenţa la vot este scăzută pentru că un grup refuză să iasă la vot”; “Şomajul este ridicat pentru că economia este controlată de un grup etnic”.

Găsirea unui ţap ispăşitor simplifică dramatic o problemă complicată prin distragerea atenţiei în altă parte. Această tactică îi permite autorului să redirecţioneze atenţia de la propria persoană spre un alt grup sau altă persoană.

Recomandări:

- Fii sceptic/ă la argumentele care aruncă vina pe o persoană sau un grup.

- Fii precaut/ă atunci când vezi o problemă serioasă/complexă redusă la învinovăţirea unei singure persoane sau a unui singur grup de persoane.

7. Ad hominem

Să ataci o persoană care aduce un argument, în loc să abordezi argumentul în sine. Atacurile ad hominem sunt utilizate în mod obişnuit pentru a redirecţiona atenţia ascultătorului de la subiectul în cauză şi a o îndrepta spre o persoană.

Exemple:

În timpul unei dezbateri politice, un candidat pretinde că nimeni nu ar trebui să aibă încredere în adversarul său să dirijeze politica externă pentru că a picat o dată un test la matematică.

Un titlu care atrage atenţia asupra vocii “stridente” a unui candidat în timpul unei adunări, în loc să abordeze argumentele persoanei respective.

Atacurile ad hominem sunt argumente care folosesc mai degrabă argumente emoţionale decât logice. Ele sunt folosite cu intenţia explicită de a redirecţiona ascultătorul de la subiectul în cauză, care ar putea fi greu de desluşit, spre “defectele” unei persoane sau entităţi, care ar putea fi mai uşor de înţeles.

Atacurile ad hominem funcţionează pentru că, odată ce o persoană este de acord că emiţătorul punctului de vedere are defecte, poate deveni mai greu pentru ea să fie de acord că punctul de vedere al acestuia este corect.

Recomandări:

- Fii sceptic/ă la argumente care pun la îndoială (sau atacă) defectele unei persoane sau entităţi, mai degrabă decât meritele argumentului lor

- Fii atent/ă la încercări de a minimiza un argument din cauza caracteristicilor sau limitărilor negative ale persoanei/entităţii în cauză

8. Polarizarea

Împărţirea în două grupuri sau opinii profund contrastante. O stare în care opiniile, credinţele sau interesele unui grup sau unei societăţi nu mai variază de-a lungul unui continuum, ci se concentrează la extreme.

Exemple: “Nu crede minciunile celeilalte părţi. Au spus că le pasă de muncitori, dar mai mulţi oameni ca niciodată nu au de lucru”; “Nu am încredere în oamenii din cealaltă echipă. Sunt leneşi şi trişează”.

Polarizarea profită de tendinţa oamenilor cu convingeri puternice de a nu-i plăcea şi de a nu avea încredere în cei care sunt diferiţi de ei.

Limbajul “de excludere” ostil poate consolida prejudecăţile, separând şi divizând şi mai mult grupurile.

Recomandări:

- Fii sceptic/ă la argumentele care aruncă vina pe o persoană sau un grup.

- Fii precaut/ă atunci când vezi o problemă serioasă/complexă redusă la vina adusă unei singure persoane sau unui singur grup de persoane.

9. Uzurparea identităţii. Falsificarea

Înşelarea publicului prin asumarea personalităţii online a altei persoane. Lucrul acesta se poate face pentru a afecta reputaţia persoanei respective, pentru a provoca răni emoţionale sau pentru a răspândi manipularea dintr-o anumită sursă.

Exemple: Atacurile de uzurpare a identităţii includ, dar nu se limitează la, configurarea de conturi false pe reţelele sociale asociate cu o ţintă, accesarea conturilor online ale ţintei pentru a trimite mesaje şi falsificarea adresei de e-mail sau a numărului de telefon pentru a face să pară că ţinta a autorizat mesajul.

Uzurparea identităţii altcuiva poate oferi o serie de câştiguri unui actor rău intenţionat, de la câştiguri financiare la afectarea reputaţiei.

Recomandări:

- Practicile solide de securitate digitală sunt un prim pas-cheie pentru a evita să fii ţinta uzurpării identităţii. Autentificarea cu doi factori pentru conectarea la conturi, o igienă riguroasă a parolelor şi precauţia faţă de phishing sau alte atacuri de inginerie socială pot contribui la prevenirea compromiterii conturilor şi a accesului uzurpatorilor de identitate.

- Pentru a evita manipularea de către un uzurpator (adică o situaţie în care cineva pretinde că este altcineva) este important să faci verificări încrucişate ale sursei. Vezi dacă comportamentul lor actual se potriveşte cu cel din trecut. Deviaţiile semnificative pot fi un semn că contul este o uzurpare de identitate.

10. Panta alunecoasă

Cunoscută şi ca saltul ilogic, această tehnică de manipulare constă în afirmaţia că un prim pas făcut va duce inevitabil la consecinţe majore, adesea dezastruoase.

Exemple: “Dacă implementăm chiar şi o mică schimbare de politică, ne vom pierde toate libertăţile”; “Dacă nu iei testul la matematică de mâine, atunci nu vei putea să iei nici algebra anul viitor. Dacă nu iei algebra, nu vei intra la facultate!”

Argumentele de tip “pantă alunecoasă” profită de zona gri dintre acţiunile iniţiale şi concluziile acestora. Ele se bazează adesea pe teama de consecinţele grave - şi inevitabile - ale oricărui pas făcut şi pot ocoli evaluările mai critice ale argumentelor pe care le prezintă.

Recomandări:

- Ia în calcul aspectul emoţional al argumentului. În cazul în care consecinţele prezise sunt prezentate ca fiind cumplite sau înfricoşătoare, este posibil ca cineva să încerce să te manipuleze.

- Evaluează probabilitatea ca un prim pas să aibă consecinţe inevitabile. Ia în considerare celelalte evenimente care ar trebui să aibă loc şi dacă alte rezultate ar fi sau nu posibile

11. Denaturarea. Scoaterea din context

Arată în mod intenţionat texte, materiale audio sau vizuale într-un context diferit sau elimină informaţii importante de bază pentru a schimba sensul.

Exemple: O fotografie a pagubelor făcute de un dezastru natural postat alături de un comentariu înşelător care susţine că pagubele au fost provocate de un protest recent; Editarea selectivă a înregistrărilor audio sau video ale unei persoane care face să pară a avea un sens diferit comentariile sale.

Eliminarea contextului dintr-un fragment de conţinut poate face ca oamenii să fie dezinformaţi şi să-şi formeze opiniile pe baza informaţiilor înşelătoare.

Se bazează pe tendinţa oamenilor de a se încrede în propriii ochi şi propriile urechi, care deseori prevalează asupra impulsului de a confirma sau de a verifica faptele cu ajutorul altor surse.

Recomandări:

- Fii sceptic/ă la argumentele care se bazează pe o imagine sau un citat foarte inflamator şi verifică întotdeauna sursa care distribuie respectiva informaţie: este reputată şi/sau de încredere?

- Revizuieşte cu atenţie conţinutul distribuit online pentru a determina dacă comentariile din jurul acestuia sunt corecte, văzând dacă alte persoane distribuie sau infirmă informaţiile şi/sau căutând sursa originală a imaginii/videoclipului/poveştii. Reverse Image Search este un instrument excelent pentru a găsi punctul de origine al imaginilor.