Preot paroh pune ChatGPT să-i scrie predica. Credincioşii nu observau nimic, se rugau cu evlavie. Cum se "digitalizează" credinţa?
În timp ce teologii din întreaga lume caută cu disperare un cadru etic pentru algoritmi, roboţi şi ChatGpts, într-un mic cătun de pe malul Dunării, în Ungaria, un preot paroh s-a bazat pe inteligenţă artificială pentru predica sa de duminică. Rezultatul a fost "înspăimântător şi fascinant", a explicat preotul, comentând cuvintele alese de computer, pe care le-a rostit apoi în biserica străbună din Domos, în vestul ţării, unde nu trăiesc mai mult de 1.200 de suflete, scrie Il Messaggero.
"Oamenii aleşi de Dumnezeu nu trebuie să se teamă de cădere, pentru că Domnul nostru este cu ei", se spune în textul creat de IA, "şi îi ajută să depăşească dificultăţile. Oamenii aleşi de Dumnezeu au nevoie de credinţă şi să-şi abandoneze temerile, pentru a rămâne deschişi la voinţa Domnului". Preotul Viktor Csanadi a citit doar textul produs de chatgpt, inteligenţă artificială a OpenAI. Clericul a declarat pentru un ziar local, Mandiner, că a dat ordine precise maşinii, explicând că avea nevoie de un text care să vorbească despre credinţă pentru predica de duminică. "Nu ştiu dacă inteligenţa artificială va înlocui munca preoţilor în viitor. Ar trebui să spunem nu, dar nu sunt sigur", a subliniat preotul. Credincioşii nu observau nimic, se rugau cu evlavie pentru că predica nu se deosebea de alte predici. Pe scurt, era normal.
Cu toate acestea, apar întrebări şi în Biserică, deoarece inteligenţa artificială pătrunde în tot mai multe sfere ale vieţii noastre, inclusiv pe terenul moral şi etic.
De ceva timp, în Japonia, la vechiul templu budist Kodaiji din Kyoto, credincioşii sunt întâmpinaţi de un robot pe nume Mindar, construit după chipul zeităţii milostivirii, care, cu mâinile sale de silicon şi cu faţa sa de android, împarte gesturi de binecuvântare şi formule spirituale preluate din învăţăturile budiste.
Un lucru similar a fost experimentat la Varşovia, în Polonia, unde a fost activat santo, primul robot catolic, patentat de un cercetător de origine italiană, Gabriele Trovato, profesor invitat la Universitatea Waseda din Japonia.
Micul robot a răspuns la întrebări cum ar fi "Există paradisul?". Manechinul de 40 de centimetri înălţime a răspuns în baza unui unui program bazat pe Sfânta Scriptură şi Evanghelie şi, bineînţeles, pe două mii de ani de magisteriu. "Este mai uşor pentru o cămilă să intre prin urechea acului decât pentru un om bogat să intre în Împărăţia cerurilor".
Robotul numit în prezent santo este programat să recite rozariul, să-i însoţească pe credincioşi în rugăciuni, ba chiar (poate) să-i consoleze cu fraze din Evanghelie dacă cineva trece prin drame sau crize spirituale.
Miza Bisericii în AI: teologi în căutarea unei busole etice pentru roboţi şi algoritmi (împărtăşită de evrei şi musulmani)
Întrebarea (enormă) bate la uşa marilor religii. Catolici, protestanţi, evrei, musulmani, budişti: ar putea roboţii să înlocuiască într-o bună zi preoţii, rabinii, călugării, preoţii, schimbând dinamica şi relaţia dintre om şi propria dimensiune spirituală? Întrebarea este de natură să stârnească nelinişte, precum cea descrisă de scriitorul Kazuo Ishiguro în cea mai recentă carte a sa, "Klara şi soarele", în care este vorba despre un companion artificial inteligent dezvoltat pentru a oferi confort copiilor şi a atenua sentimentul de singurătate.
Şi cum în viitor vor fi din ce în ce mai puţini preoţi (din cauza prăbuşirii vocaţiilor), ar putea Biserica să recurgă la această "soluţie" pentru a menţine relaţiile cu credincioşii săi, fie ei evrei, catolici sau budişti? Răspunsul este oferit de părintele James F. Keenan, iezuit, profesor la Boston College şi teolog moralist, unul dintre cei mai acreditaţi să sondeze acest teren perfid.
În opinia sa, problema poate fi rezolvată de la rădăcină, deoarece "Isus s-a întrupat. La fel ar trebui să fie şi preoţii noştri. Roboţii nu pot fi", precizează el, adăugând că inteligenţa artificială nu poate produce niciodată sufletul. Prototipul catolic al lui Alexa va trebui să mai aştepte. În orice caz, adevărata problemă este să ne gândim la ce valori se referă societatea umană şi care sunt lucrurile care fac ca viaţa umană să merite să fie trăită.