Premierul Noii Zeelande cere un sistem de cenzură globală

Premierul Noii Zeelande, Jacinda Ardern, este cel mai recent lider liberal care face apel la o alianţă internaţională pentru cenzurarea discursurilor publice. Nemulţumiţi de cenzura corporatistă fără precedent a companiilor de social media, lideri precum Hillary Clinton au trecut de la cenzura privată la cenzura de stat de modă veche. Reglementarea discursului public a devenit un scop pentru stânga, iar Ardern şi-a folosit discursul din această săptămână în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite pentru a cere cenzură la scara globală, se afirmă într-un material publicat de Zerohedge.

Şefa executivului neozeelandez a atacat "dezinformarea" şi a făcut apel la o coaliţie globală pentru a controla discursul public. După ce a fost în favoarea libertăţii de exprimare, ea a continuat să prezinte un plan pentru dispariţia acesteia prin reglementări guvernamentale:

"Dar ce se întâmplă dacă acea minciună, spusă în mod repetat şi pe mai multe platforme, îi îndeamnă, inspiră sau motivează pe alţii să ia armele. Pentru a ameninţa securitatea altora. Să închidă ochii la atrocităţi sau, mai rău, să devină complice la ele. Ce se întâmplă atunci?

Aceasta nu mai este o ipoteză. Armele de război s-au schimbat, ele sunt asupra noastră şi necesită acelaşi nivel de acţiune şi activitate pe care l-am pus în armele de altădată.

Am recunoscut ameninţările pe care le creau vechile arme. Ne-am reunit ca şi comunităţi pentru a minimiza aceste ameninţări. Am creat reguli, norme şi aşteptări internaţionale. Nu am văzut niciodată acest lucru ca pe o ameninţare la adresa libertăţilor noastre individuale - mai degrabă, a fost o prezervare a acestora. Acelaşi lucru trebuie să se aplice acum, când ne asumăm aceste noi provocări".

Ardern a remarcat modul în care extremiştii folosesc discursul pentru a răspândi minciuni, fără a nota că non-extremiştii folosesc acelaşi discurs liber pentru a contracara astfel de opinii. Pentru a răspunde la întrebarea ei despre "cum abordezi schimbările climatice dacă oamenii nu cred că ele există", trebuie să convingi oamenii folosind aceeaşi libertate de exprimare. În schimb, Ardern pare să vrea să-i reducă la tăcere pe cei care au îndoieli.

În timp ce se referea la o coaliţie globală de cenzură ca la o "abordare uşoară a dezinformării", Ardern a dezvăluit cât de cuprinzător ar fi probabil un astfel de sistem. Ea a apărat necesitatea unei astfel de cenzuri globale prin faptul că trebuie să îi combată pe cei care pun la îndoială schimbările climatice şi prin necesitatea de a opri "retorica şi ideologia odioasă şi periculoasă".

"La urma urmei, cum poţi încheia cu succes un război dacă oamenii sunt făcuţi să creadă că motivul existenţei sale nu este doar legal, ci şi nobil? Cum abordezi schimbările climatice dacă oamenii nu cred că ele există? Cum te asiguri că drepturile omului sunt respectate, când aceştia sunt supuşi unei retorici şi ideologii pline de ură şi periculoase?", spune aceasta.

Autorul articolului subliniază însă că acesta este exact raţionamentul folosit de ţări autoritare precum China, Iran şi Rusia pentru a cenzura disidenţii, grupurile minoritare şi rivalii politici. Ceea ce este "odios" şi "periculos" este un concept fluid pe care guvernul l-a folosit în mod istoric pentru a reduce la tăcere criticii sau disidenţii.

Ardern este faţa zâmbitoare a noii generaţii de cenzori. Cel puţin vechea generaţie de cenzori, cum ar fi iranienii, nu se prefac că susţin libertatea de exprimare şi recunosc în mod deschis că zdrobesc disidenţa. Ideea este că trebuie să fim la fel de atenţi atunci când cenzura este impusă de stânga cu cele mai bune motivaţii şi cele mai proaste mijloace.

După cum a spus odată marele judecător Louis Brandeis, marele libertarian civil, "cele mai mari pericole la adresa libertăţii se ascund în invadarea insidioasă de către oameni zeloşi, bine intenţionaţi, dar fără înţelegere".