Povestea japonezului "hikikomori" care scrie romane în limba română

Tettyo Saito este un autor în plină ascensiune în lumea literaturii române, scriind şi publicând romane în România.
Tettyo Saito (screenshot via Facebook)
Mioara Stoica
16.06.2023

Povestea tânărului japonez, în vârstă de 30 de ani, din Ichikawa, prefectura Chiba, este destul de curioasă şi în acelaşi timp interesantă: nu a vizitat niciodată ţara noastră. El a învăţat să vorbească limba română şi să scrie în această limbă ca autodidact. De fapt, este un "hikikomori", sau o persoană care s-a retras din societate.

Saito se descrie ca fiind "un romancier japonez care scrie romane şi poezii în limba română în timp ce trăieşte în Japonia".

"Povestea despre cum eu, un "hikikomori" care părăseşte rareori Chiba, am devenit romancier în limba română fără să mă îmbarc nici măcar o dată" este titlul autobiografiei lui Saito. Se pare că a vândut peste 10.000 de exemplare în cele trei luni de la publicare.

Saito devine "hikikomori" după absolvirea facultăţii

Saito relatează că ceea ce l-a făcut să devină obsedat de literatură a fost "narcisismul". Obişnuia să se gândească: "Am citit operele lui Junichiro Tanizaki. Sunt chiar tare".

Saito a citit romanul lui Tanizaki intitulat "Tade ku mushi" (Unii preferă urzicile) când era în ultimul an de gimnaziu. A fost copleşit de "lipsa de sens" a romanului. Mai târziu, a dezvoltat dorinţa de a scrie el însuşi romane, relatează publicaţia japoneză The Asahi Shimbun.

Cu toate acestea, şi-a pierdut pasiunea după absolvirea liceului. Saito a picat un examen de admitere la universitatea pe care o dorea, a suferit o dezamăgire în dragoste şi a urmat, timp de patru ani, o altă universitate decât cea dorită.

Dar activităţile de căutare a unui loc de muncă ale altor studenţi i s-au părut străine şi, după ce a absolvit universitatea, în 2015, a devenit “hikikomori” în casa părinţilor săi.

La acea vreme, nu avea o stare de spirit suficient de puternică pentru a putea citi nici măcar o carte. Era deprimat, doar filmele au fost salvarea lui.

Saito s-a gândit: "Trebuie să fac şi eu ceva". Astfel a început să scrie recenzii de filme pe reţelele de socializare şi pe bloguri.

A vizionat peste 2.500 de filme până în prezent, iar unul dintre acestea i-a stârnit interesul pentru România. Este vorba despre un film lansat în 2009 şi regizat de românul Corneliu Porumboiu, relatează aceeaşi publicaţie.

Personajul principal al filmului este un ofiţer de poliţie care refuză să aresteze un băiat pentru că oferă haşiş prietenilor săi. După ce superiorul său îi vorbeşte despre refuz, poliţistul reflectează asupra eticii sale citind un dicţionar de limba română.

"(Vizionarea filmului) mi-a produs un şoc ca şi cum aş fi fost lovit cu un dicţionar", a spus Saito. "M-am gândit că, pentru a înţelege în profunzime filmul, trebuie să învăţ baza culturii (descrise în film), şi anume, limba română." Din acel moment a început să studieze limba română în fiecare zi.

Saito a învăţat limba română online, cu ajutorul românilor

Deşi în Japonia sunt publicate doar câteva manuale de limba română, el a cumpărat şi a învăţat prin intermediul acestora gramatica şi cuvintele de bază ale limbii.

În plus, a trimis cereri de prietenie la aproximativ 4.000 de români de pe Facebook pentru a învăţa expresii practice ale limbii lor.

De asemenea, a creat un site metavers care este plin de informaţii legate de România şi a învăţat limba prin discuţii cu vizitatorii de acolo.

A început să scrie romane în japoneză şi să le traducă în română în jurul anului 2018.

"Pentru mine, învăţarea unei limbi este un hobby", a spus Saito. "Nu este vorba că învăţ limba pentru munca mea. Pot să fac asta pentru că este distractiv".

Saito a dorit ca românii din România să îi citească romanele

Astfel, el şi-a încărcat romanele pe pagina sa de Facebook cu un mesaj care spunea: "Sunt japonez şi scriu romane scurte în România. Sunteţi interesaţi?".

După aceea, un editor român care conduce o revistă online de literatură l-a contactat. Romanul său a fost publicat în revista online trei zile mai târziu.

De atunci, a scris unul sau două romane pe lună, care continuă să fie publicate în revistă.

O carte publicată în România în 2021, intitulată "Istoria modernă a literaturii române 1990-2020", a descris operele sale ca "creând o intersecţie interesantă din punct de vedere cultural şi lingvistic".

Un “ocol necesar” în viaţă

Înainte de a se izola, Saito obişnuia să intre în panică atunci când în conversaţiile sale cu oamenii se producea tăcere şi se simţea deprimat din cauza lipsei sale de abilităţi de comunicare.

Dar a descoperit că nu trebuie să îşi facă griji pentru astfel de lucruri online. De asemenea, a simţit că a dobândit abilităţi de comunicare în timp ce învăţa limba română.

"Mi-am dat seama că de fapt îmi place să vorbesc cu oamenii", a spus Saito.

El şi-a exprimat regretul că i-a luat atât de mult timp pentru a realiza acest lucru, dar a spus, de asemenea, că o astfel de perioadă a fost un "ocol necesar".

Saito a dezvoltat boala Crohn, care este descrisă ca fiind o boală intestinală incurabilă, în timpul pandemiei COVID-19, motiv pentru care nu a călătorit în străinătate. Dar dorinţa sa de a continua să scrie şi să publice în limba română în România este însă vie.

Cu toate acestea, prioritatea actuală este "să devină capabil să îşi câştige existenţa". "Este în regulă să reuşesc acest lucru în mod constant şi lent, la viteza mersului. Aceasta este ambiţia mea acum", relatează Saito pentru The Asahi Shimbun.

Notă: Informaţii mult mai detaliate pe The Asahi Shimbun, folosit ca sursă principală, alături de pagina sa Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor