Polonia, peste 120.000 de mii de manifestanţi la Varşovia: protest împotriva politicii de austeritate a guvernului Tusk

Se clatină pacea socială şi stabilitatea politică în dinamica Poloniei, cel mai important membru din Europa de Est a UE şi NATO, marcată în deceniile de după revoluţia non-violentă din 1989 de linişte şi rate de creştere solide.

Cel puţin 120.000 de persoane au participat la mitingul de sâmbătă din Varşovia, organizat de către sindicate (Solidarnosc şi alţii) împotriva politicii de austeritate şi de reforme dure, promovate de Guvernul liberal şi pro-european al prim-ministrului Donald Tusk.

„Acesta este doar începutul, ori guvernul renunţă ori noi vom lansa proteste şi greve în întreaga ţară", au declarat liderii sindicali şi manifestanţii care se aflau în centrul capitalei. Aceasta a fost unul dintre cele mai mari proteste de la revoluţia din '89, poate chiar cel mai mare.

„Este ultimul avertisment pentru Tusk, ori cedează ori vom avea nelinişti tot mai mari", a insistat Jan Guz, liderul sindicatului OPZZ. Mulţimea a răspuns în mod repetat, strigând lozinci ritmice cum ar fi „grevă generală, grevă generală".

Tusk a ajuns la putere în 2007, când l-a învins pe prim-ministrul Jaroslaw Kaczynski, naţional-populist eurosceptic, aducând o politică cu adevărat democratică şi deschisă, deschisă spre Europa şi cu relaţii bune de vecinătate cu Berlin şi Moscova.

Ani de zile Polonia a avut creşterea economică cea mai mare (4%, 5%)în rândul ţărilor din UE, dar muşcăturile eurocrizei au ajuns şi în Polonia. Rata şomajului a crescut la 13 %. Anul trecut, PIB-ul a crescut cu numai 1,9 % iar în acest an va creşte cu maxim 0,4%. Pe acest fundal, reformele dure solicitate de Tusk, în acord cu Berlinul, Bruxelles şi BCE au stârnit mânia populară.

Oamenii din stradă spun NU creşterii vârstei de pensionare la 67 de ani (în loc de 65 de ani pentru bărbaţi şi 60 pentru femei), la reformele pieţei forţei de muncă şi la schimbări majore în ceea ce priveşte sistemul de pensionare.

Pentru Tusk, amploarea demonstraţiei este un pericol. El însuşi, pentru prima dată, a început să admită ideea de alegeri anticipate chiar în câteva luni sau anul viitor, în loc de 2015, când ar fi sfârşitul mandatului.

În sondaje, Partidul Liberal (PO, Platforma Civică) scade iar partidul naţional-populist şi eurosceptic PiS ( Lege şi Justiţie ) al lui Kaczynski se ridică şi în unele cazuri, depăşeşte chiar forţa guvernului. Între timp, la alegerile locale, partidul lui Tusk pierde un oraş după altul şi Kaczynski încearcă să-l destabilizeze cu un referendum, chiar şi pe talentatul primar al Varşoviei (fostul guvernator al Băncii Naţionale a Poloniei, Hanna Gronkiewicz - Walcz), acuzând-o de disconfortul cauzat de enormele şantiere de modernizare a capitalei.

Dacă Tusk ar pierde puterea, întreg teritoriul UE şi Berlinul s-ar confrunta cu un guvern ostil, eurosceptic şi cu manifestări autoritare ca cele ale lui Orban (premierul ungar), în versiune light, în ţara cheie din centru-est-ul continentului.